Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

„Jur să spun adevărul” sau Vunk așa cum a fost

Vunk

Ce să facă cineva cu un adevăr? La ce să-l ajute? Unde să-l pună printre toate minciunile care-l înconjoară? 

Când ai o cameră plină de nimicuri, de lucruri care nu ți se potrivesc sau de lucruri de aruncat, unde naiba să mai pui un adevăr? E ca un bibelou, e ca o carte, e ca un cufăr vechi, e ca un tricou cu dâre invizibile de parfum, e ca o bicicletă fără lanț, cum e? Mai mult te încurcă decât te ajută. Îți vine pe cap ca un cadou de ziua ta, pe care nu-ți vine să-l arunci, dar nici nu-i găsești folosință.

Și îl lași acolo, undeva, pentru cândva.

Un adevăr printre multe minciuni nu se diluează, rămâne intact. La fel de slab, de vulnerabil, de pus la îndoială, de asortat greu cu vreun gând sau comportament obișnuit. Adevărul este hipsterul conceptelor emoționale sau raționale. 

Așadar, la ce bun să jur că spun adevărul, dacă adevărul nu-și găsește locul?

Adevărul și realitatea nu sunt egale, nu sunt sinonime, nu sunt din aceeași echipă. Adevărul este pentru suflet, realitatea este pentru minte.

Dar să spunem că tu mergi pe stradă și te oprește un om să-ți spună ceva, un gând, o părere. Nu despre tine, despre orice. Așa e că nu știi ce să crezi? Să spunem că vine cineva cunoscut și-ți spune același lucru. Altă atenție din partea ta, altă înțelegere, altă percepție.

La fel este și cu artiștii. Să vorbim despre muzică, de exemplu. 

Un cântec al unui artist despre care nu știi mai nimic sau știi prea puține are mai puține șanse să te capteze față de un cântec al unui artist despre care știi cum gândește, ce poveste are, ce viață a trăit sau ce lume încearcă să contureze.

La fel și cu documentarul nostru, „Jur să spun adevărul”.

Un adevăr sigur este că e primul documentar al unui artist român. Am început să cântăm când existau doar viniluri și casete audio. Ne-am lansat când au apărut și cd-urile, ca format audio, am câștigat notorietate pe când DVD-urile nu mai erau la modă, deja și supraviețuim streaming-ului. 

Am fost și pionieri și cavaleri ai celui mai important val de underground pe care l-a cunoscut muzica românească, am avut aură de campioni și titlu de idoli, am inspirat tineri artiști, am consolat suflete, am umplut de bucurie, am stârnit curiozitatea, am lansat sintagme definitive pentru cultura pop a anilor noștri, am ironizat, am păstrat momente în care n-am fost înțeleși, am ratat momente în care puteam fi mai populari, dar n-am fi fost fericiți, am călătorit pe aripi de idei care să ne facă pe noi, în primul rând, să râdem, să tresărim, să credem. Niciodată nu ne-am oprit din încercat, mereu am riscat, am experimentat, am rămas curioși să căutăm în noi. Pentru ceilalți.

Am trăit momentele de sex&drugs&rock’n’roll, am cântat cu cele mai frumoase femei și cu cele mai bune voci, am ajuns în birourile lui Dan Diaconescu, PSD și PNL să negociem pentru „Vreau o țară ca afară”; dar am adus și reporterii de la CNN în subsolul blocului în care repetam la începuturile noastre.

Ne-am făcut post de radio pirat, ca să ascultăm rock, ne-am făcut vlog (atunci nu știam că așa se cheamă) cu cameră vhs în anii 1990 sau 1991 și ne-am lipit singuri afișele pentru primul nostru concert mare.

Toate astea sunt documentate video și arătate pentru prima dată publicului.

Vise, muncă, trădare, speranță, iluzie, frustrare, înșelătorie, prietenie, lăcomie, faliment, reușite, încercări, capcane, revelații, ambiție și minuni, toate sunt sâmburii din jurul miezului documentarului pe care îl lansăm pe 28 mai, la TIFF.

Avem o poveste și o spunem. Ca să ne vindecăm de ea. Să inspirăm tinerii care și-au găsit o pasiune și vor să cedeze mai repede decât au voie. Să lăsăm vorbă copiilor noștri. Să umplem cu poveste și adevăr spațiile dintre rândurile versurilor noastre. Avem o poveste. Asta este, cumva, opusul adevărului.

Ți-am spus un adevăr despre o poveste, de fapt. Așa că nu-l pune în aceeași cameră cu minciunile din jurul tău, nu-l lăsa să stea singur cu alte bibelouri și lucruri inutile. Ia-l cu tine și vezi unde te duce.

Poate te aduce la noi sau mai aproape de tine însuți.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • GabiC check icon
    Grozav!
    Astept sa-l.vad!
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult