Sari la continut

Ne vedem live pe Republica!

Facem anul ăsta un pas mai departe în această călătorie care ne-a unit: construirea unul loc al dezbaterii, al schimbului de idei, al bunului-simț. Lansăm un nou spațiu unde ne putem întâlni. Comunitate.republica.ro este locul unde ne vedem live.

„Jur să spun adevărul” sau Vunk așa cum a fost

Vunk

Ce să facă cineva cu un adevăr? La ce să-l ajute? Unde să-l pună printre toate minciunile care-l înconjoară? 

Când ai o cameră plină de nimicuri, de lucruri care nu ți se potrivesc sau de lucruri de aruncat, unde naiba să mai pui un adevăr? E ca un bibelou, e ca o carte, e ca un cufăr vechi, e ca un tricou cu dâre invizibile de parfum, e ca o bicicletă fără lanț, cum e? Mai mult te încurcă decât te ajută. Îți vine pe cap ca un cadou de ziua ta, pe care nu-ți vine să-l arunci, dar nici nu-i găsești folosință.

Și îl lași acolo, undeva, pentru cândva.

Un adevăr printre multe minciuni nu se diluează, rămâne intact. La fel de slab, de vulnerabil, de pus la îndoială, de asortat greu cu vreun gând sau comportament obișnuit. Adevărul este hipsterul conceptelor emoționale sau raționale. 

Așadar, la ce bun să jur că spun adevărul, dacă adevărul nu-și găsește locul?

Adevărul și realitatea nu sunt egale, nu sunt sinonime, nu sunt din aceeași echipă. Adevărul este pentru suflet, realitatea este pentru minte.

Dar să spunem că tu mergi pe stradă și te oprește un om să-ți spună ceva, un gând, o părere. Nu despre tine, despre orice. Așa e că nu știi ce să crezi? Să spunem că vine cineva cunoscut și-ți spune același lucru. Altă atenție din partea ta, altă înțelegere, altă percepție.

La fel este și cu artiștii. Să vorbim despre muzică, de exemplu. 

Un cântec al unui artist despre care nu știi mai nimic sau știi prea puține are mai puține șanse să te capteze față de un cântec al unui artist despre care știi cum gândește, ce poveste are, ce viață a trăit sau ce lume încearcă să contureze.

La fel și cu documentarul nostru, „Jur să spun adevărul”.

Un adevăr sigur este că e primul documentar al unui artist român. Am început să cântăm când existau doar viniluri și casete audio. Ne-am lansat când au apărut și cd-urile, ca format audio, am câștigat notorietate pe când DVD-urile nu mai erau la modă, deja și supraviețuim streaming-ului. 

Am fost și pionieri și cavaleri ai celui mai important val de underground pe care l-a cunoscut muzica românească, am avut aură de campioni și titlu de idoli, am inspirat tineri artiști, am consolat suflete, am umplut de bucurie, am stârnit curiozitatea, am lansat sintagme definitive pentru cultura pop a anilor noștri, am ironizat, am păstrat momente în care n-am fost înțeleși, am ratat momente în care puteam fi mai populari, dar n-am fi fost fericiți, am călătorit pe aripi de idei care să ne facă pe noi, în primul rând, să râdem, să tresărim, să credem. Niciodată nu ne-am oprit din încercat, mereu am riscat, am experimentat, am rămas curioși să căutăm în noi. Pentru ceilalți.

Am trăit momentele de sex&drugs&rock’n’roll, am cântat cu cele mai frumoase femei și cu cele mai bune voci, am ajuns în birourile lui Dan Diaconescu, PSD și PNL să negociem pentru „Vreau o țară ca afară”; dar am adus și reporterii de la CNN în subsolul blocului în care repetam la începuturile noastre.

Ne-am făcut post de radio pirat, ca să ascultăm rock, ne-am făcut vlog (atunci nu știam că așa se cheamă) cu cameră vhs în anii 1990 sau 1991 și ne-am lipit singuri afișele pentru primul nostru concert mare.

Toate astea sunt documentate video și arătate pentru prima dată publicului.

Vise, muncă, trădare, speranță, iluzie, frustrare, înșelătorie, prietenie, lăcomie, faliment, reușite, încercări, capcane, revelații, ambiție și minuni, toate sunt sâmburii din jurul miezului documentarului pe care îl lansăm pe 28 mai, la TIFF.

Avem o poveste și o spunem. Ca să ne vindecăm de ea. Să inspirăm tinerii care și-au găsit o pasiune și vor să cedeze mai repede decât au voie. Să lăsăm vorbă copiilor noștri. Să umplem cu poveste și adevăr spațiile dintre rândurile versurilor noastre. Avem o poveste. Asta este, cumva, opusul adevărului.

Ți-am spus un adevăr despre o poveste, de fapt. Așa că nu-l pune în aceeași cameră cu minciunile din jurul tău, nu-l lăsa să stea singur cu alte bibelouri și lucruri inutile. Ia-l cu tine și vezi unde te duce.

Poate te aduce la noi sau mai aproape de tine însuți.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • GabiC check icon
    Grozav!
    Astept sa-l.vad!
    • Like 0


Îți recomandăm

UNStudio 1

UNStudio este unul dintre cele mai cunoscute și apreciate birouri de arhitectură din lume, cu filiale în Amsterdam, Frankfurt, Shanghai, Hong Kong, Dubai și Melbourne. are în portofoliu peste 120 de proiecte internaționale, precum clădiri de birouri, rezidențiale, muzee, poduri, dar și masterplanuri urbane. Printre cele mai cunoscute lucrări - Podul Erasmus din Rotterdam, Mercedes-Benz Museum din Stuttgart, Arnhem Central Station, Designul Doha Metro Station.

Citește mai mult

Marius Sava

„La mine pacienții nu vin niciodată singuri, vin cu partenerul”, spune medicul specialist pneumolog Marius Sava, cu competențe în somnologie, de la Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria, despre cei care ajung la ușa cabinetului cu simptome de apnee în somn.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Mihai Bran - Claudiu Pandaru

Când medicul psihiatru Mihai Bran le-a povestit colegilor săi de la muncă, în 2015, că ar vrea să își facă un startup în domeniul serviciilor de telemedicină, pentru a-și putea urmări mai ușor pacienții, cei mai mulți dintre ei au izbucnit în râs, neîncrezători. În prezent, business-ul său, ATLAS, pornit alături de câțiva prieteni IT-ști, a ajuns la o cifră de afaceri de un milion de euro și 400.000 de utilizatori.

Citește mai mult

Food waste Japonia

„În Japonia mâncarea e un personaj din marea poveste a lumii, un prim pas în călătorie. Fiecare regiune are cel puțin un ingredient sau o mâncare pentru care e faimoasă și care, când îi vine sezonul, e consumată în restul Japoniei. E și o formă ritualică de a reuni timpuri, locuri și oameni. Mâncarea japoneză e o formă de echilibru”, spune scriitorul George Moise într-un interviu pentru habits by Republica.

Citește mai mult