Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

„Jur să spun adevărul” sau Vunk așa cum a fost

Vunk

Ce să facă cineva cu un adevăr? La ce să-l ajute? Unde să-l pună printre toate minciunile care-l înconjoară? 

Când ai o cameră plină de nimicuri, de lucruri care nu ți se potrivesc sau de lucruri de aruncat, unde naiba să mai pui un adevăr? E ca un bibelou, e ca o carte, e ca un cufăr vechi, e ca un tricou cu dâre invizibile de parfum, e ca o bicicletă fără lanț, cum e? Mai mult te încurcă decât te ajută. Îți vine pe cap ca un cadou de ziua ta, pe care nu-ți vine să-l arunci, dar nici nu-i găsești folosință.

Și îl lași acolo, undeva, pentru cândva.

Un adevăr printre multe minciuni nu se diluează, rămâne intact. La fel de slab, de vulnerabil, de pus la îndoială, de asortat greu cu vreun gând sau comportament obișnuit. Adevărul este hipsterul conceptelor emoționale sau raționale. 

Așadar, la ce bun să jur că spun adevărul, dacă adevărul nu-și găsește locul?

Adevărul și realitatea nu sunt egale, nu sunt sinonime, nu sunt din aceeași echipă. Adevărul este pentru suflet, realitatea este pentru minte.

Dar să spunem că tu mergi pe stradă și te oprește un om să-ți spună ceva, un gând, o părere. Nu despre tine, despre orice. Așa e că nu știi ce să crezi? Să spunem că vine cineva cunoscut și-ți spune același lucru. Altă atenție din partea ta, altă înțelegere, altă percepție.

La fel este și cu artiștii. Să vorbim despre muzică, de exemplu. 

Un cântec al unui artist despre care nu știi mai nimic sau știi prea puține are mai puține șanse să te capteze față de un cântec al unui artist despre care știi cum gândește, ce poveste are, ce viață a trăit sau ce lume încearcă să contureze.

La fel și cu documentarul nostru, „Jur să spun adevărul”.

Un adevăr sigur este că e primul documentar al unui artist român. Am început să cântăm când existau doar viniluri și casete audio. Ne-am lansat când au apărut și cd-urile, ca format audio, am câștigat notorietate pe când DVD-urile nu mai erau la modă, deja și supraviețuim streaming-ului. 

Am fost și pionieri și cavaleri ai celui mai important val de underground pe care l-a cunoscut muzica românească, am avut aură de campioni și titlu de idoli, am inspirat tineri artiști, am consolat suflete, am umplut de bucurie, am stârnit curiozitatea, am lansat sintagme definitive pentru cultura pop a anilor noștri, am ironizat, am păstrat momente în care n-am fost înțeleși, am ratat momente în care puteam fi mai populari, dar n-am fi fost fericiți, am călătorit pe aripi de idei care să ne facă pe noi, în primul rând, să râdem, să tresărim, să credem. Niciodată nu ne-am oprit din încercat, mereu am riscat, am experimentat, am rămas curioși să căutăm în noi. Pentru ceilalți.

Am trăit momentele de sex&drugs&rock’n’roll, am cântat cu cele mai frumoase femei și cu cele mai bune voci, am ajuns în birourile lui Dan Diaconescu, PSD și PNL să negociem pentru „Vreau o țară ca afară”; dar am adus și reporterii de la CNN în subsolul blocului în care repetam la începuturile noastre.

Ne-am făcut post de radio pirat, ca să ascultăm rock, ne-am făcut vlog (atunci nu știam că așa se cheamă) cu cameră vhs în anii 1990 sau 1991 și ne-am lipit singuri afișele pentru primul nostru concert mare.

Toate astea sunt documentate video și arătate pentru prima dată publicului.

Vise, muncă, trădare, speranță, iluzie, frustrare, înșelătorie, prietenie, lăcomie, faliment, reușite, încercări, capcane, revelații, ambiție și minuni, toate sunt sâmburii din jurul miezului documentarului pe care îl lansăm pe 28 mai, la TIFF.

Avem o poveste și o spunem. Ca să ne vindecăm de ea. Să inspirăm tinerii care și-au găsit o pasiune și vor să cedeze mai repede decât au voie. Să lăsăm vorbă copiilor noștri. Să umplem cu poveste și adevăr spațiile dintre rândurile versurilor noastre. Avem o poveste. Asta este, cumva, opusul adevărului.

Ți-am spus un adevăr despre o poveste, de fapt. Așa că nu-l pune în aceeași cameră cu minciunile din jurul tău, nu-l lăsa să stea singur cu alte bibelouri și lucruri inutile. Ia-l cu tine și vezi unde te duce.

Poate te aduce la noi sau mai aproape de tine însuți.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • GabiC check icon
    Grozav!
    Astept sa-l.vad!
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult