Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

„Jur să spun adevărul” sau Vunk așa cum a fost

Vunk

Ce să facă cineva cu un adevăr? La ce să-l ajute? Unde să-l pună printre toate minciunile care-l înconjoară? 

Când ai o cameră plină de nimicuri, de lucruri care nu ți se potrivesc sau de lucruri de aruncat, unde naiba să mai pui un adevăr? E ca un bibelou, e ca o carte, e ca un cufăr vechi, e ca un tricou cu dâre invizibile de parfum, e ca o bicicletă fără lanț, cum e? Mai mult te încurcă decât te ajută. Îți vine pe cap ca un cadou de ziua ta, pe care nu-ți vine să-l arunci, dar nici nu-i găsești folosință.

Și îl lași acolo, undeva, pentru cândva.

Un adevăr printre multe minciuni nu se diluează, rămâne intact. La fel de slab, de vulnerabil, de pus la îndoială, de asortat greu cu vreun gând sau comportament obișnuit. Adevărul este hipsterul conceptelor emoționale sau raționale. 

Așadar, la ce bun să jur că spun adevărul, dacă adevărul nu-și găsește locul?

Adevărul și realitatea nu sunt egale, nu sunt sinonime, nu sunt din aceeași echipă. Adevărul este pentru suflet, realitatea este pentru minte.

Dar să spunem că tu mergi pe stradă și te oprește un om să-ți spună ceva, un gând, o părere. Nu despre tine, despre orice. Așa e că nu știi ce să crezi? Să spunem că vine cineva cunoscut și-ți spune același lucru. Altă atenție din partea ta, altă înțelegere, altă percepție.

La fel este și cu artiștii. Să vorbim despre muzică, de exemplu. 

Un cântec al unui artist despre care nu știi mai nimic sau știi prea puține are mai puține șanse să te capteze față de un cântec al unui artist despre care știi cum gândește, ce poveste are, ce viață a trăit sau ce lume încearcă să contureze.

La fel și cu documentarul nostru, „Jur să spun adevărul”.

Un adevăr sigur este că e primul documentar al unui artist român. Am început să cântăm când existau doar viniluri și casete audio. Ne-am lansat când au apărut și cd-urile, ca format audio, am câștigat notorietate pe când DVD-urile nu mai erau la modă, deja și supraviețuim streaming-ului. 

Am fost și pionieri și cavaleri ai celui mai important val de underground pe care l-a cunoscut muzica românească, am avut aură de campioni și titlu de idoli, am inspirat tineri artiști, am consolat suflete, am umplut de bucurie, am stârnit curiozitatea, am lansat sintagme definitive pentru cultura pop a anilor noștri, am ironizat, am păstrat momente în care n-am fost înțeleși, am ratat momente în care puteam fi mai populari, dar n-am fi fost fericiți, am călătorit pe aripi de idei care să ne facă pe noi, în primul rând, să râdem, să tresărim, să credem. Niciodată nu ne-am oprit din încercat, mereu am riscat, am experimentat, am rămas curioși să căutăm în noi. Pentru ceilalți.

Am trăit momentele de sex&drugs&rock’n’roll, am cântat cu cele mai frumoase femei și cu cele mai bune voci, am ajuns în birourile lui Dan Diaconescu, PSD și PNL să negociem pentru „Vreau o țară ca afară”; dar am adus și reporterii de la CNN în subsolul blocului în care repetam la începuturile noastre.

Ne-am făcut post de radio pirat, ca să ascultăm rock, ne-am făcut vlog (atunci nu știam că așa se cheamă) cu cameră vhs în anii 1990 sau 1991 și ne-am lipit singuri afișele pentru primul nostru concert mare.

Toate astea sunt documentate video și arătate pentru prima dată publicului.

Vise, muncă, trădare, speranță, iluzie, frustrare, înșelătorie, prietenie, lăcomie, faliment, reușite, încercări, capcane, revelații, ambiție și minuni, toate sunt sâmburii din jurul miezului documentarului pe care îl lansăm pe 28 mai, la TIFF.

Avem o poveste și o spunem. Ca să ne vindecăm de ea. Să inspirăm tinerii care și-au găsit o pasiune și vor să cedeze mai repede decât au voie. Să lăsăm vorbă copiilor noștri. Să umplem cu poveste și adevăr spațiile dintre rândurile versurilor noastre. Avem o poveste. Asta este, cumva, opusul adevărului.

Ți-am spus un adevăr despre o poveste, de fapt. Așa că nu-l pune în aceeași cameră cu minciunile din jurul tău, nu-l lăsa să stea singur cu alte bibelouri și lucruri inutile. Ia-l cu tine și vezi unde te duce.

Poate te aduce la noi sau mai aproape de tine însuți.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • GabiC check icon
    Grozav!
    Astept sa-l.vad!
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Copii postura scoala / sursa foto: Profimedia

La ora opt fără un sfert, își aruncă ghiozdanul greu pe un umăr și pornește spre școală. Are șase-șapte ani și merge repede, pentru că nu vrea să ajungă ultimul în clasă. Sau pornește mult mai de dimineață, dintr-un capăt în altul al orașului, moțăind în mașina părinților sau într-un tramvai supraaglomerat.

Citește mai mult

Samsun, Turcia, 30 august 2026

În Turcia, un nou partid pare să aducă speranță celor ce au ajuns la limita răbdării și la capătul economiilor. Costul vieții a atins niveluri fără precedent, salariul minim, de aproximativ 500€, nici nu mai acoperă de multe ori prețul chiriei. Alimentele zilnice, fructele sau legumele, au prețuri „europene” (doar pâinea albă, în special cea subvenționată de guvern, are prețuri mai omenești).

Citește mai mult

Mama fetita scoala / sursa foto: Profimedia

Pentru mine, fiecare început de an școlar era un motiv de bucurie. Îmi plăceau rechizitele mirosind a nou, caietele impecabile și etichetele scrise cu grijă. Învățasem să-mi fac singură coperțile dintr-o hârtie mai groasă, albastră - probabil de atunci mi se trage talentul de a împacheta cadouri impecabil.

Citește mai mult

Vizita in China

Am avut o delegație de muncă pentru o săptămână în China. A fost prima dată în viață mea când am vizitat această țară și, sper eu, nu ultima. Am tras mai multe concluzii în urma acestei vizite. Mai jos, aveți concluziile mele legate de aspectele sociale ale Chinei.

Citește mai mult