Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Cum am organizat un festival de jazz lângă groapa de gunoi a Clujului

La doi pași de scenă e groapa de gunoi. O vezi cu ochiul liber, e chiar în spatele locului unde cântă artiștii, nume mari în țară și-n afară. În jur e plin de copii și tineri din comunitate. Se joacă cu apă, sar și se zbenguie-n voie. Sunt 28 de grade la Pata Rât, groapa de gunoi a Clujului, acolo unde locuiesc peste 1.500 de oameni.

Ca să ajungi aici, dai de o priveliște ce-ți dă impresia că ai părăsit de mult timp Clujui. Dar de fapt (încă mai) ești în oraș. Aici am organizat ieri o zi de festival. Jazz in the Park festival. Mulți m-au întrebat de ce am ales Pata Rât. Festivalul are loc în parc, pe malul Someșului, în săli, ce v-a trebuit vouă să mergeți la groapa de gunoi? Am auzit de sute de ori întrebarea în ultimele zile. Păi tocmai de-aia. Pentru că muzica bună merită să fie accesibilă tuturor. Și toți oamenii ar trebui să aibă acces la ea. În plus, e o lecție pentru noi, să ne obișnuim să privim lucrurile așa cum sunt, onest, iar dacă putem, să le transformăm în ceva mai bun.

N-am știut la ce să ne așteptăm și nu știam câți oameni vom avea, dar știam că aducem trupe tari de gipsy jazz și klezmer care vor fi apropiate cultural populației de aici, Barcelona Gipsy Balkan Orchestra, Taraf de Caliu, Hot Club de Cluj, dar și pe percuționistul Dario Rossi, care face show din obiecte reciclate. 

În plus, ne bazam că mulți dintre cei ce iubesc festivalul vor veni chiar și la Pata Rât cu noi. Și nu ne-am înșelat: mai mult de o mie de oameni s-au adunat să descopere locul ăsta, de care știm aproape toți, dar tare puțini au ajuns aici. De ce ar ajunge? E plin de gunoaie, oamenii trăiesc în sărăcie, iar locul arată de parcă ai fi în India. Tocmai de-asta: pentru că dacă nu-l cunoști, nu-l poți schimba, dacă îl ignori, el rămâne la fel, pentru că Pata Rât e parte din Cluj, așa cum este el.

În locul ăsta unde nimic bun nu pare să se-ntâmple s-au adunat ieri mai mult de o mie de oameni, mulți veniți din alte zone ale orașului. Am avut și mulți străini. Și s-au bucurat împreună români, romi, maghiari, nemți, italieni, spanioli, sârbi. Îmi plăcea să mă uit cum veneau autobuzele din oraș, la început mai goale, apoi tot mai ticsite de oameni. S-au prins în horă, au cântat și au dansat, copiii s-au cățărat în spatele nostru, pe mese și au intrat până-n sufletul nostru. 

Nu ca să ne ceară bani sau ca să ne inspire mila, ci ca să ne descopere. Laptopul a fost atracția copiilor, iar când le arătam poze cu ei începeau să râdă-n hohote de bucurie. Au încercat chiar și să cânte la instrumente. Am mâncat împreună porumb și napolitane, am adunat ambalaje și peturi și chiar am scris împreună o postare de facebook. Și nu ne oprim aici, pentru că vrem să ne implicăm aici și să dezvoltăm proiecte culturale și educaționale aici.

De doi ani mă implic în organizarea de evenimente culturale, concerte și festivaluri. În Cluj, Darabani și-n Bogata lui Snoop Dogg, dar experiența de ieri cu festivalul care a ajuns până în cea mai izolată și defavorizată comunitate, tocmai la groapa de gunoi, o pot liniștită considera cea mai intensă de până acum. Și cea mai frumoasă, deși e o lecție dură.

N-are cum să nu te trezească la viața, să nu te facă să-ți pui întrebări și să cauți răspunsuri. Dar și să te bucuri mai mult de viață, asemeni celor de acolo. Și cât timp caut răspunsurile, mă mut cu festivalul de la Pata Rât pe malul Someșului, apoi în Parcul Central, în încercarea de a scoate la suprafață muzica bună. Jazz in the Park a intrat abia în a treia zi. A treia din șapte. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cred ca ptimarul si consilierii locali meritau o invitatie la Concertul de lângă groapa de gunoi, dacă tot v-au dat aprobare pentru eveniment. Dacă nu a urmat o dezbatere după concert privind soarta celor de la groapa de gunoi, concertul rămâne doar un eveniment frumos.
    • Like 0
  • Buna idee! In felul acesta, incet incet, in timp, nu vom mai avea oameni analfabeti . Sau macar vor fi tot mai multi cei care apreciaza muzica buna! Dar tot cred ca vor castiga si in ce priveste cultura , educatia. Felicitari, din tot sufletul, ideea e minunata!
    • Like 0
  • check icon
    Mi-a plăcut ideea: "Tocmai de-asta: pentru că dacă nu-l cunoști, nu-l poți schimba, dacă îl ignori, el rămâne la fel, pentru că Pata Rât e parte din Cluj, așa cum este el."

    Am zâmbit dulce-amar, gândindu-mă că unora care, teoretic, n-ar trebui să le pese, vor să schimbe ceva, în timp ce alţii, care au "păsatul" în fişa postului, închid ochii ca să nu vadă şi, astfel, să poată ignora în continuare.

    Nu sunt de-al locului, aşa că despre Pata Rât ştiu doar ce a apărut în presă. M-ar bucura ca voi şi muzica să puteţi schimba ceva acolo unde nesimţirea a pietrificat locul.
    • Like 0
  • John check icon
    Bravo !
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult