La doi pași de scenă e groapa de gunoi. O vezi cu ochiul liber, e chiar în spatele locului unde cântă artiștii, nume mari în țară și-n afară. În jur e plin de copii și tineri din comunitate. Se joacă cu apă, sar și se zbenguie-n voie. Sunt 28 de grade la Pata Rât, groapa de gunoi a Clujului, acolo unde locuiesc peste 1.500 de oameni.
Ca să ajungi aici, dai de o priveliște ce-ți dă impresia că ai părăsit de mult timp Clujui. Dar de fapt (încă mai) ești în oraș. Aici am organizat ieri o zi de festival. Jazz in the Park festival. Mulți m-au întrebat de ce am ales Pata Rât. Festivalul are loc în parc, pe malul Someșului, în săli, ce v-a trebuit vouă să mergeți la groapa de gunoi? Am auzit de sute de ori întrebarea în ultimele zile. Păi tocmai de-aia. Pentru că muzica bună merită să fie accesibilă tuturor. Și toți oamenii ar trebui să aibă acces la ea. În plus, e o lecție pentru noi, să ne obișnuim să privim lucrurile așa cum sunt, onest, iar dacă putem, să le transformăm în ceva mai bun.
N-am știut la ce să ne așteptăm și nu știam câți oameni vom avea, dar știam că aducem trupe tari de gipsy jazz și klezmer care vor fi apropiate cultural populației de aici, Barcelona Gipsy Balkan Orchestra, Taraf de Caliu, Hot Club de Cluj, dar și pe percuționistul Dario Rossi, care face show din obiecte reciclate.
În plus, ne bazam că mulți dintre cei ce iubesc festivalul vor veni chiar și la Pata Rât cu noi. Și nu ne-am înșelat: mai mult de o mie de oameni s-au adunat să descopere locul ăsta, de care știm aproape toți, dar tare puțini au ajuns aici. De ce ar ajunge? E plin de gunoaie, oamenii trăiesc în sărăcie, iar locul arată de parcă ai fi în India. Tocmai de-asta: pentru că dacă nu-l cunoști, nu-l poți schimba, dacă îl ignori, el rămâne la fel, pentru că Pata Rât e parte din Cluj, așa cum este el.
În locul ăsta unde nimic bun nu pare să se-ntâmple s-au adunat ieri mai mult de o mie de oameni, mulți veniți din alte zone ale orașului. Am avut și mulți străini. Și s-au bucurat împreună români, romi, maghiari, nemți, italieni, spanioli, sârbi. Îmi plăcea să mă uit cum veneau autobuzele din oraș, la început mai goale, apoi tot mai ticsite de oameni. S-au prins în horă, au cântat și au dansat, copiii s-au cățărat în spatele nostru, pe mese și au intrat până-n sufletul nostru.
Nu ca să ne ceară bani sau ca să ne inspire mila, ci ca să ne descopere. Laptopul a fost atracția copiilor, iar când le arătam poze cu ei începeau să râdă-n hohote de bucurie. Au încercat chiar și să cânte la instrumente. Am mâncat împreună porumb și napolitane, am adunat ambalaje și peturi și chiar am scris împreună o postare de facebook. Și nu ne oprim aici, pentru că vrem să ne implicăm aici și să dezvoltăm proiecte culturale și educaționale aici.
De doi ani mă implic în organizarea de evenimente culturale, concerte și festivaluri. În Cluj, Darabani și-n Bogata lui Snoop Dogg, dar experiența de ieri cu festivalul care a ajuns până în cea mai izolată și defavorizată comunitate, tocmai la groapa de gunoi, o pot liniștită considera cea mai intensă de până acum. Și cea mai frumoasă, deși e o lecție dură.
N-are cum să nu te trezească la viața, să nu te facă să-ți pui întrebări și să cauți răspunsuri. Dar și să te bucuri mai mult de viață, asemeni celor de acolo. Și cât timp caut răspunsurile, mă mut cu festivalul de la Pata Rât pe malul Someșului, apoi în Parcul Central, în încercarea de a scoate la suprafață muzica bună. Jazz in the Park a intrat abia în a treia zi. A treia din șapte.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Am zâmbit dulce-amar, gândindu-mă că unora care, teoretic, n-ar trebui să le pese, vor să schimbe ceva, în timp ce alţii, care au "păsatul" în fişa postului, închid ochii ca să nu vadă şi, astfel, să poată ignora în continuare.
Nu sunt de-al locului, aşa că despre Pata Rât ştiu doar ce a apărut în presă. M-ar bucura ca voi şi muzica să puteţi schimba ceva acolo unde nesimţirea a pietrificat locul.