Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos
Mă gândeam zilele trecute de ce anume mi-e mai teamă în legătură cu acest virus și ce pot face cu teama asta, ca ea să devină utilă și bună la ceva? Mi-am răspuns destul de ușor că mi-e mai teamă de ignoranța și disprețul unora, dar și de inconștiența altora care tratează virusul ca pe o glumă. Și, nu-mi era destul că am ajuns la constatarea asta că, dând un ochi pe facebook, citesc într-o postare a unei cunoștințe, citez: „Azi, un bărbat originar din Giurgiu, a intrat într-o frizerie din Cluj. A fost preluat imediat de tanti frizerița și cum la frizer te duci ca la psiholog, în timp ce era tuns conversația curgea lin. Până aici, totul banal.... Din una în alta, tânărul ajunge să povestească cum el e abia sosit din Italia. Femeia se blochează, începe să îl ia la întrebări și în timp ce se gândea să anunțe autoritățile, domnul se ridică de pe scaun și dispare. Cam atât. Omul, mă gândesc că s-o fi dus liniștit la altă frizerie din Cluj învățând ca de data aceasta să își țină gura. Stau să mă întreb câți de-ăștia se plimbă azi prin țară, accesând servicii de coafor, cosmetică, masaj, stomatologie sau tot ce e mai scump prin Italia?! #carantinalatina”
E doar unul din mesajele întâlnite. De fapt, în ultimele 24 de h a fost o avalanșă de informații teribile și am aflat despre oameni cu un comportament total iresponsabil. Carantina pare o „pușcărie” inutilă, poate chiar o glumă proastă pentru unii, așa că, rebeliunea românului își găsește loc lejer de manifestare, iar acum chiar nu e momentul potrivit! În fața forurilor competente, care informează populația cu privire la absoluta necesitate de a respecta un protocol de siguranță pentru noi și cei din jur, la întoarcerea din zone contaminate sau urmare a intersectării cu persoane infectate, ori care au fost în zonele puternic contaminate, ne răzvrătim, protestăm, nu ascultăm, pentru ca apoi să avem pe cine da vina că statul nu și-a făcut datoria, că e depășit de situație. Cu așa atitudini, cred și eu că va fi depășit! Ăsta e un scenariu fatalist. Dar, ce bine, că nu toți oamenii sunt așa! Pentru că există foarte mulți oameni care sunt responsabili, atenți și care știu că a preveni e mai simplu și ușor decât a trata!
Acum, în aceste timpuri, cred că avem nevoie să asimilăm diferența între prevenție și intervenție. Iar claritatea asta va face diferența în numărul de persoane infectate și pe teritoriul României. Avem șansa să învățăm din experiența italienilor, care au minimalizat pericolul coronavirusului.
De curând a fost lansat termenul de infodemie de către Organizația Mondială a Sănătății cu referire la criza creată de noul coronavirus. Infodemia a fost definită ca fiind: „o supraabundență de informații, unele corecte, altele nu, care bombardează oamenii în momentul în care au mult mai multă nevoie de informații”.
Ușurința cu care credem sau ne dăm încrederea anumitor persoane spune multe despre nevoia noastră de a crede. Iar credința are de-a face cu dorința. Acum, cred că e vorba de dorința de a fi sănătoși, în această perioadă tulbure, când coronavirusul face ravagii peste tot în lume. Așa că, e foarte important să decidem cui ne dăm încrederea și cum ne menținem echilibrul mental și emoțional?
În fața acestui bombardament de informații legat de coronavirus, apar și reacții psihologice. Nu e de mirare că sentimentul de siguranță e alterat, că apare îngrijorarea, revolta, că unii ignoră situația sau chiar se detașează de ea, în timp ce alții se simt cuprinși de panică și devin foarte stresați. Pierderea lucidității ar fi un semnal teribil că am pierdut controlul asupra situației. Când văd poze cu rafturi goale în magazine, de parcă a trecut pe acolo un taifun, am flash-uri cu magazinele comuniste ale anilor 80. În schimb, imaginea nu cuplează cu cărucioarele arhipline ale unora, de parcă se fac stocuri pentru supraviețuire pe termen lung, așa că mă întreb: unde s-a rătăcit luciditatea și solidaritatea umană? Interpretez un asemenea comportament al celor care-și fac asemenea stocuri, ca pe un limbaj prin care transmit că mă pun la adăpost pe mine și pe cei dragi mie, de ceilalți, pardon, mi se cam rupe! Să moară de foame dacă e să fie cataclism. Eu să mă salvez. Ca s-o scurtez, n-am cum să nu mă întreb: chiar le ajunge acestor oameni doar familia lor, dacă pământul s-ar scutura de toți ceilalți oameni?...
Am să ating câteva puncte care ar putea fi de folos pentru noi în aceste momente tensionate și sper ca ele să fie de ajutor pentru a preveni un dezechilibru emoțional. Măsura de impunere a carantinei pentru cei suspecți, trebuie văzută ca un respect la integritatea sănătății omului, a fiecăruia. Așadar, în fața revoltei sau a ironiei pe care le-am sesizat în anumite contexte, am putea saluta dreptul la viață și sănătate. Viața oricui. Nu există o viață mai prețioasă decât alta.
Apoi, să alegem cu foarte mare atenție și responsabilitate sursele pentru informare din mass-media sau online. Încrederea e un element cheie în această perioadă, de aceea ea trebuie acordată doar specialiștilor. Astfel, orice știre trebuie să aibă în spate autoritatea unor foruri competente, recunoscute internațional, și care transmit informații către publicul larg prin intermediul unor canale de știri recunoscute pentru integritatea și profesionalismul lor. Să căutăm știri și informații care au un caracter oficial și care vin direct de la organisme internaționale validate. Din păcate, există și canale media în căutare de senzațional, care vor căuta să instaleze panica și haosul în mintea ascultătorului și/sau a privitorului. Cel mai bun lucru este evitarea lor. N-am cum să nu mă gândesc la bunicii sau părinții noștri, care adepți ai anumitor canale tv, lipsite de etică, pot fi ușor manipulați de către acestea, pentru că ele se hrănesc din haosul și spaima privitorului. Cum pot să își dea seama că sunt prinși într-o capcană și ce le putem spune în acest context celor dragi? Cel mai simplu mod este de a-i ajuta să își dea seama dacă informațiile pe care le află le hrănește teama sau, dimpotrivă, le dă un sentiment de încredere și siguranță. Dacă informațiile sunt livrate într-un mod echilibrat. Dacă invită la responsabilizare personală cu privire la virus. Dacă îi liniștește. Dacă le oferă informații clare, simple, cu privire la ce au de făcut pentru a evita infectarea lor.
Un alt aspect care ar putea fi sănătos și absolut necesar este să evităm interacțiunea cu persoane care știm că au revenit din zone infestate. 14 zile de pauză n-a ucis pe nimeni. În plus, să ne bucurăm de beneficiile tehnologiei, că doar putem comunica cu cei dragi, audio și video, prin skype, whatsapp etc. Aș recomanda chiar și evitarea persoanelor prăpăstioase ori pline de venin, care doar acuză și își manifestă din plin teama sau furia. Răspundeți-vă la întrebarea: cu ce mă ajută să trăiesc mai bine ceea ce îmi spune omul acesta? Cu ce stare rămân după ce mă despart de el/ea?
Pentru a nu ne lăsa ideile delirante să o ia în fața rațiunii, e nevoie doar de cumpătare, echilibru și conștientizare a situației de risc în care ne aflăm. E esențial să conștientizăm că e vorba de un RISC, nu de o FATALITATE. Și, în fața riscului, dacă știm cum să ne purtăm devenim protejați. E absolut necesar să cultivăm și să hrănim sentimentul de responsabilitate personală și să nu lăsăm ignoranța să fie un preț grav pentru o viață.
Tot ce se întâmplă acum în lume legat de coronavirus o iau și ca o lecție pentru noi, oamenii. Vom fi suficient de maturi și înțelepți să reușim în fața pandemiei? De reușit, vom reuși, dar vom plăti un preț. Prețul va fi timpul și viața unora, din nefericire. Cât va dura această situație și cât de grav va fi depinde de atitudinea noastră, a fiecăruia în parte. E și asta o lecție, cea a responsabilizării, când știm că putem face, cu atâta ușurință, bine sau rău. Altora. Depinde de cum ne raportăm la această situație de risc.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.