În urmă cu zece ani, Anca Bucur pleca de la Deva cu o diplomă de Bacalaureat, pe de-o parte, și cu gustul amar al renunțării, pe de alta.
O accidentare și perspectiva unei lungi recuperări, în care ar fi avut să stea pe margine, au făcut-o să ia o decizie la rece: să lase în urmă locul pe care și-l câștigase în echipa de gimnastică aerobică cu prețul unei copilării pline de exerciții dificile și privațiuni nenumărate.
De multe ori, în anii de pregătire, voise să dea un telefon și să le ceară alor ei să o ia acasă. Nu o făcuse niciodată. Acum însă pleca definitiv.
„Voiam să fac ceva cu viața mea”, își amintește Anca Bucur astăzi. Orice, dar nu sport. Așa că s-a înscris la o facultate oarecare, unde nu s-a dus, de fapt, niciodată.
Apoi, a plecat la Cluj, unde și-a făcut un abonament la sală și, deși avea o diplomă de antrenor secund, a început să frecventeze, ca orice client obișnuit, clasele de aerobic. Stătea la patru ore una după cealaltă și a început să observe stilul fiecărui instructor în parte. I se părea că unul țipă prea mult. Că altul spune prea puțin. Că altul repetă prea des „Super”. Îi venea să iasă în față și să motiveze ea clasa. Și a ieșit: a fost admisă la Facultatea de Educație Fizică și Sport și s-a angajat ca instructor de fitness la Cluj.
De patru ori campioană mondială la fitness
În scurt timp avea să devină unul dintre cei mai cunoscuți instructori de fitness din România și să ajungă de patru ori campioană mondială la fitness..
Din momentul în care a devenit instructor, a început să citească tot ce putea despre nutriție și și-a dat seama cât de prost mânca pe vremea când era la Deva: tocăniță, mâncăruri grase, pateu, ori pastă de pește. A început să pună preț pe alimentație. Să studieze pentru a crea exerciții din ce în ce mai complexe. Să afle cum să le vorbească cursanților astfel încât să le dea energie și puterea de a continua. A început să meargă la cursuri în străinătate. „Am niște tipuri de clase pe care m-am axat și în care am investit. Sunt instructor gold level pentru cycling. Am călătorit foarte mult, am participat la workshop-uri, la convenții. Am zis: Hai să nu fiu doar un instructor de body pump. Hai să fiu un instructor de top”, spune Anca Bucur.
„Mi-am dat seama că nu e nimeni cu mine. Eram eu singură cu trofeul ăla”
Competițiile în fitness au venit din dorința de a fi din nou pe scenă. Simțea că încă nu terminase de spus totul în materie de sport. În 2010, a participat pentru prima dată la Miss Fitness Universe, din SUA, cu un costum de baie cumpărat de la second hand și cu unul de fitness, pe care își cususe singură aplicațiile. Pentru că a avut un exercițiu bun, a ajuns între primele cinci. Anul următor a revenit, cu un costum primit sponsorizare, făcut de un designer din America, cu o temă, Lebăda Neagră, cu un exercițiu și mai bun. A câștigat locul I.
„M-am simțit atât de fericită, liberă, era exact ce era nevoie. Am avut o temă, Lebăda neagră, am avut un costum făcut de un designer din America, o sponsorizare, muzica am discutat-o cu cineva din State, în rest mi-am făcut totul singură. Când am aflat că am câștigat, am rămas mută și mi-au dat lacrimile. În sfârșit eram acolo prima, am fost prima și în România, dar doar la campionatele naționale.
Mi-am dat seama însă că nu e nimeni să mă vadă. Mamă, mătușă, nimeni. Eram eu singură cu trofeul ăla”, își amintește Anca Bucur. Și-a dorit să mai câștige încă o dată și să se bucure de victorie alături de soțul său. S-a întâmplat în 2013, când a devenit din nou Miss Fitness Universe, deși avusese o accidentare.
„În primii ani de concursuri, munceam și investeam într-un bilet de America. Ajungeam, concuram și mă întorceam acasă, nu-mi permiteam niciodată să rămân după concurs să vizitez”, spune Anca Bucur.
„Am avut momente în care am plâns, în care mă durea, în care mă învinețeam”
Una dintre competițiile pe care cu greu s-ar fi gândit că le poate câștiga a fost Miss Fitness America. „Sunt fete care au fost la Cirque du Soleil, sunt fete care au fost în lotul de gimnastică al lui Bela Karoly și când le anunță te sperie puțin. Te gândești că fiecare știe să facă ceva diferit. Dar în fitness contează să iei ce faci tu mai bine și să faci spectacol. Și la proba costumului de baie să se vadă că ai un corp atletic, natural, care inspiră sănătate, să pari feminină. Fitnessul este performanță, este exercițiul acela de două minute care trebuie să fie wow, combinat cu feminitate, naturalețe, musculatură și în tot ce faci”, crede instructoarea.
Uneori, pregătirea pentru concursuri i se pare epuizantă însă a învățat de fiecare dată să își găsească resursele de energie pentru a continua. „Am avut momente în care am plâns, mă durea când îmi făceam elementele, mă învinețeam. După care mă uitam în oglindă și îmi ziceam: Dar pentru tine te duci acolo. Și îți place asta. E normal că e greu. Dar din experiența avută știi că înainte cu trei luni faci un sfert din exercițiu. După aceea faci jumătate. Eu îmi știu etapele și îmi știu limitele. Știu că azi sunt dărâmată, nu mai fac antrenamentul, mă duc doar la clase. Nu mai e cineva care îmi spune: Ba nu, nu te doare. Faci până nu mai poți. Nu, eu știu. Echilibrul. Acesta e răspunsul care mă definește”, crede sportiva.
Cum a ajuns aici? Prin multă muncă și cu ajutorul unor oameni care i-au văzut potențialul. La trei ani mama ei au dus-o la cursurile de balet. Profesoara de balet le-a spus părinților ei că fetița ar trebui să facă gimnastică de performanță la Deva. La Deva, o antrenoare, Adriana Chiriliuc, a crezut în potențialul ei.
Și încă ceva: „Fac eforturi pentru fiecare activitate pe care o am, pentru fiecare proiect, pentru fiecare clasă. Încerc să controlez lucrurile pentru a da randament. Sunt bucuroasă că am capacitatea de a-mi deschide orizontul și de a vedea lucrurile în ansamblu. Nu spun: Gata, nu mai pot, ce fac acum. M-am blocat. Nu știu dacă am avut vreodată un moment în care m-am blocat. Cred că fiecare trebuie să își găseacă echilibrul: să știi pentru ce ești făcut, la ce te pricepi, cum să-l dezvolți la maximum”.
În următoarele săptămâni vei putea cunoaşte şi alţi oameni speciali, oameni care şi-au depăşit limitele şi care au ales să meargă înainte cu un singur gând: să-şi trăiască viața aşa cum aleg.
Ca să poți face și tu asta, setul următor de întrebări, întocmit de specialiştii în dezvoltare personala de la SARGIA Partners, te va ajuta să îţi cunoşti limitele şi să le depăşeşti.
La final, poţi descărca un material pe baza căruia să evaluezi cât de aproape eşti de “Proiectul tău de viaţă“.
Anca Bucur: Pentru mine important este drumul, important este să știu că l-am parcurs cum trebuie
Iată cum răspunde Anca Bucur:
Ce fel de persoană considerați că sunteți?
Mă consider o persoană pozitivă, văd partea bună a lucrurilor, sunt foarte implicată și foarte sensibilă. Deși mă consider foarte importantă, mă gândesc mai mult la ceilalți decât mă gândesc la mine. Și îmi place să râd foarte mult, râd în fiecare zi.
Care este, în prezent, definiția dvs. pentru succes?
Echilibrul.
Care e cea mai mare provocare pe care o aveți de înfruntat în prezent?
Să îmi păstrez sănătate, să nu fiu scoasă din ritm. Mi-am demonstrat că din nimic pot să fac mult și dacă sunt sănătoasă pot să fac orice?
Dacă în următoarele 90 de zile ați avea un scop precis, pe care l-ați urmări cu disciplină, la ce rezultate credeți că ați ajunge?
Aș fi împlinită. Pe mine nu mă încălzește să ajung pe locul 1, pe mine mă interesează drumul, să știu că l-am parcurs așa cum trebuie.
Ce credeți că v-ar putea împiedica să vă atingeți scopul?
Problemele de sănătate sau problemele celor dragi, care mi-ar afecta starea de spirit.
Ce sunteți dispusă să sacrificați pentru a vă atinge obiectivele?
Timpul. Ca să ajung unde am ajuns, mi-am sacrificat timpul cu familia, mi-am sacrificat timpul liber, timpul de joacă cu păpușile, nu știu ce-i asta. Și acum ca să muncesc și ca am o viață mai bună îmi sacrific timpul liber.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.