Manualul unic, pe care vrea să îl impună Guvernul Tudose, va distruge învățământul românesc, avertizează profesorii și editorii români însă nu doar ei. Federația Editorilor Europeni a trimis premierului Tudose o scrisoare în care își exprimă îngrijorarea față de punerea în practică a acestei decizii „unilaterale și devastatoare”, în timp ce La Stampa atrage atenția că o astfel de măsură amintește de regimurile fasciste și comuniste.
La sfârșitul lunii august, ministrul Educației, Liviu Pop, a anunțat că va propune în guvern un proiect de act normativ care va stabili că editarea manualelor din România va fi făcută exclusiv de Editura Didactică și Pedagogică, un sistem care a mai funcționat pe vremea regimului comunist.
Foto: Alexandru Bușcă/Inquam Photos
Făcută sub pretextul scăderii costurilor și al asigurării la timp a cărților în școli, a astfel de măsură înseamnă de fapt o „unificare autoritară” a manualelor, scrie cotidianul italian La Stampa, care menționează că o situație asemănătoare mai este întâlnită în Ungaria lui Viktor Orban.
Mircea Cărtărescu: Guvernul rușinii noastre nu ne uimește doar pe noi, ci o lume întreagă
Articolul a fost distribuit pe Facebook de scriitorul Mircea Cărtărescu împreună cu următorul mesaj: „La Stampa dezvăluie nebunia românească a manualului unic. Guvernul rușinii noastre nu ne uimește doar pe noi, ci o lume întreagă.”
După anunțul făcut de Liviu Pop, Federația Editorilor Europeni i-a trimis, prin președintele său, Henrique Mota, o scrisoare premierului Mihai Tudose prin care îi cere să renunțe la adoptarea unei astfel de măsuri. Mota se declară alarmat de faptul că Guvernul României ar putea lua o astfel de „decizie unilaterală și devastatoare”.
„Este crucial ca toți elevii europeni să fie confruntați cu o varietate de surse și viziuni divergente, pentru a fi mai bine echipați ca cetățeni informați. Este crucial ca toți elevii europeni să fie capabili să acceseze cele mai bune materiale educaționale cu putință, publicate de o diversitate de edituri care concurează pentru excelență”, a transmis Mota, care a atras atenția că Editura Didactică și Pedagogică poartă „stigmatul fostului regim comunist”.
Matematicianul Liviu Ornea: „Cine crede că matematica și-a spus ultimul cuvânt cu Pitagora, poate ar trebui să mai treacă pe la școală”
Însă Mihai Tudose a arătat deja că susține ideea manualului unic, ba mai mult vrea să publice cărțile școlare scoase de Editura Didactică și Pedagogică la Monitorul Oficial. „Mi se pare o nebunie ca, de exemplu, în fiecare an să rescrii manualul de istorie, de parcă Ştefan cel Mare în fiecare an mai face câte ceva, mai câştigă câte o luptă, mai pierde câte ceva, la matematică Pitagora se mai gândeşte şi rescriem manualul. Culmea e că nu e deloc un demers pentru educaţie, ci un bussines cu caiete suport, cu fiţuici suport, o nebunie completă”.
Matematicianul și eseistul Liviu Ornea, a criticat, în cadrul unei dezbateri organizate în această săptămână, la care au participat editori și profesori, ideile lui Tudose. „Ideea manualului unic este stupidă. În plus este stupidă ideea ca un manual să se autoreproducă pentru că nu mai există Pitagora. Cine crede că matematica și-a spus ultimul cuvânt cu Pitagora, poate ar trebui să mai treacă pe la școală”, a declarat el.
Liviu Papadima, prorectorul al Universității din București, a atras atenția că o astfel de măsură are drept scop reintroducerea controlului ideologic asupra educației. „Aceasta nu este doar o problemă a editorilor si editurilor, ci o problemă a învățământului românesc, sunt foarte intrigat că aceste propuneri pe care le avansează actualul Guvern nu iau în calcul consecințele unei astfel de măsuri pentru școala românească. În opinia mea, existența manualului unic este justificată doar în trei situații: în vreme de război, pe timp de dictatură și în țările din lumea a treia, care nu au puterea financiară de a asigura existența manualelor alternative. Nu este cazul României anului 2017! Nu are sens să ne întoarcem la norma manualului unic, introdus în '48 de comuniști, din dorința de a avea control ideologic asupra educației! Manualul unic are efectul pervers că, din instrument educațional, devine scop educațional. O nefericită reîntoarcere la manualul unic ar duce la o nefirească uniformizare a actului educațional”, a afirmat Papadima.
Liiceanu: N-ar fi rău ca, pe modelul propunerii de a trece la un manual unic, să hotărâm ca, în locul unei autostrăzi, să ne mulțumim cu o Românie traversată de un unic drum de țară
Ioan Neacșu, profesor al Facultății de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București, a pledat pentru existența mai multor manuale și a propus soluții care ar putea fi luate în discuție pentru a rezolva disfuncționalitățile din acest moment: temperarea vitezei cu care se schimbă programa școlară, construirea unor metodologii de către edituri cu privire la editarea manualelor, constituirea unor grupuri de editare și o monitorizare și evaluare mai atente ale manualelor. Care, în opinia sa ar trebui să aibă o durată de viață mai lungă, de minimum opt ani, așa cum se întâmplă și în alte țări europene.
O serie de personalități din domeniul culturii și educației au criticat public, în termeni tranșanți, ideea manualului unic. Printre ei, și fondatorul Editurii Humanitas, Gabriel Liiceanu: „În loc să acuze felul în care propriul partid, de câte ori a ajuns la guvernare, a creat, prin miniștrii săi, un adevărat dezastru în organizarea licitațiilor de manuale și în evaluarea calității lor, Liviu Pop aruncă acum vina în ograda editurilor. În loc să vorbească de incompetența funcționarilor îmbătrâniți în rele de la Învățământ și a miniștrilor incapabili să-i strunească, el invocă „sarabanda” manualelor (și a editurilor, se subînțelege) din ultimii cinci ani.
Când, în urmă cu ceva vreme, editura Humanitas a hotărât să iasă de pe piața manualelor, a făcut-o dezgustată de totalul neprofesionalism al organizatorului licitației (Ministerul Educației), de nerespectarea termenelor anunțate, de lipsa de transparență (concurenții nu știau cine anume le evaluează munca) și de favoritismul cinic.
N-ar fi rău ca, pe modelul propunerii de a trece la un manual unic, să hotărâm ca, în locul unei autostrăzi pe care oricum nu suntem capabili s-o construim, să ne mulțumim cu o Românie traversată de un unic drum de țară. Și dat în „execuție”, după cum se vede, unei „firme de casă””.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Unde au fost domnii inspectori si editori cand ieseau manualele alea inepte ? De ce nu si.au folosit autoritatea atunci ? Cat au castigat din neimplicare ? Cat au avansat in cariera pentru ca au inchis ochii ?
1. Continutul manualului sa fie facut la minister. Varianta electronica sa fie postata gratuit pe internet (nu e nicio chestie sa pui un pdf pe site-ul edu.ro de ex). Manualul sa poata fi imprimat de orice editura care vrea, ministerul sa nu aibe pretentia la drepturi materiale de autor (bani din redistribuirea/revanzarea lui), ci numai la recunoasterea lui ca si autor al manualului(stil open-source).
2. In manual sa existe specificat clar, in functie de materie, o lista bibliografica extinsa (de ex. tratate de istorie, carti de critica literara (gen Calinescu, Perpesicius, etc), samd). Poate in acest fel, daca vor sa isi extinda cunostintele si sa afle si alte cele, elevii vor face un drum la biblioteca (si asa, Romania e pe ultimele locuri la numarul de abonati la biblioteci).
Pana la urma, manualul, ca si scoala, trebuie sa iti deschida orizonturi. Este doar un punct de inceput. Vrei variante mai multe, studiu aprofundat, atunci trebuie sa te duci la biblioteca, unde sa citesti/studiezi chestii arhi-cunoscute. Eu chimia am aprofundat-o dupa cartile lui Nenitescu.
cine vrea descarca manualul si se tiparesc doar in masura in care e nevoie, scad cosrurile educatiei enorm - si nici nu...incarca editura didactica (mai exista?) sau monitorul oficial (tine de guverrn parca) prea mult
mai greu cu selectia lu' cine face manualul unic
(comisii de avizare exista, mi-e greu sa cred ca au pus botu' la atentii dar nu e exclus ici pe colo)
si, ca un elev sa aibe acces la "alternative" cum sugereaza stranierii, ar presupune sa deschida macar 2 manuale de acelasi fel -el si nu proful lui - ,dar eu zic ca noi sa ne rugam sa deschida macar unu
Fiindcă adună opinii competente vizavi de chestiunea manualului unic, o întoarcere de foarte tristă amintire a comunismului, respectiv a manualelor editate de Editura Didactică și Pedagogică.
Această editură a contribuit masiv la neîndeplinirea rosturilor fundamentale ale învățământului românesc prin obediența fără limite față de comanda politică, dezinteres față de calitatea manualelor și cursurilor universitare, selectarea cadrelor pe bază de nepotism și lipsă de curaj al opiniei și profesionalism.
E greu de crezut că asemenea vicii au dispărut în prezent.
Numai cine n-a avut copii la şcoală în perioada de după 1996, nu ştie ce mare porcărie sunt manualele alternative. Fi-miu, spre exemplu, când a dat la Politehnică, s-a pregătit la fizică după manualul vechi, ca să fie sigur că intră. Manualul nou, "alternativ", fiind o mizerie. La toate aceste "alternative", chipurile gratuite, mai adăugaţi şi caietele ajutătoare pe care, de obicei, le cumpăram şi nu erau deloc ieftine (nu ştiu dacă acum sunt sau nu gratuite). Probabil că unii dintre "republicani" (cei care vor, bineînţeles) îşi mai aduc aminte de multmediatizata mizerie de manual alternativ de istorie în care scria că "Decebal avea buze senzuale" şi apărea Andreea Esca la figuri istorice (contemporane). La asta se adaugă mafia şcolilor/liceelor şi aici iar vin la un exemplu din perioada de liceu a fiului meu, când pentru o anumită materie profesoara a recomandat un alt manual, care era mai bun decât cel pentru care optase conducerea liceului; şi aşa era. Deci cam asta este realitatea manualelor alternative: o varză, o brambureală, o sursă de "comisioane" pentru profesori şi de profit pentru edituri. Surprinzător, sunt obligat să recunosc că atitudinea lui "Genunche" este justificată şi să aprob chiar zicerea lui Tudose în sensul că ar trebui să fie de-ajuns manualul (fie el şi alternativ), fără tot felul de "anexe".
Dacă sunt necesare manualele alternative? Eu consider că da! De altfel, Federaţia Editorilor Europeni spune că "Este crucial ca toţi elevii europeni să fie capabili să acceseze cele mai bune materiale educaţionale cu putinţă, publicate de o diversitate de edituri care concurează pentru excelenţă." Ceea ce este corect. Însă aceste "materiale educaţionale" să treacă printr-o comise de evaluare care, într-adevăr, să-şi facă treaba şi să nu cedeze presiunilor editurilor (presiuni care, pot să pariez, vin şi pe cale politică). Iar dacă cedează, atunci membrii acelei/acelor comisii să primească sancţiuni disciplinare, administrative şi, dacă este cazul, penale. Adică să fim siguri că acele edituri concurează, într-adevăr, pentru excelenţă. Ceea ce deocamdată nu este cazul, pentru că aici se învârt bani mulţi şi siguri (că vin de la stat, nu?) şi fiecare vrea să prindă o bucată cât mai mare din plăcintă. De aceea nici nu mă surprinde atitudinea acidă a d-lui Liiceanu, în condiţiile în care a fost îndepărtat de la borcanul cu carne în untură.
Din punctul meu de vedere, articolul este o oglindă a intereselor editurilor şi, de ce să n-o spun, a unor profesori. Seamănă cu zarva pe care o face haita atunci când i se ia prada.
Scoala s-a obosit intotdeauna sa ne bag pe gat anii de domnie, ani la care au avut loc anumite evenimente dar nimeni nu s-a chinuit sa explice elevilor de ce, ce a stat in spatele acelor actiuni. Istoria este prezentata ca o serie interminabila de numere si date, mai nimic despre procesul istoric.
Cu intarziere aflu despre calitatile fizice a fostului rege dac. Abia acum inteleg cat de perfizi au fost romanii. Prefacandu-se insetati de bogatiile Daciei strabune ei au avut ca tinta voluptoasa gura a regelui dac.