„Medicul trebuie să fie dotat cu o bunătate constituțională”. Interviu cu dr. Florin Bîrsășteanu

Exodul medicilor afectează de o lungă perioadă de timp sistemul medical din România, însă în ultima vreme ritmul plecărilor pare să se mai fi temperat, cel puțin în unele specialități, spune prof. univ. dr. Florin Bîrsășteanu, medic primar radiologie și imagistică medicală. „Eu am senzația ritmul a mai scăzut, pentru că și în România să știți că sunt radiologi care câștigă foarte bine și muncesc foarte mult și muncesc o muncă de calitate. Un 3.000 - 3.500 - 4.000 de euro deja devine comun ca salarizare pentru un medic bun radiolog, specializat într-un anumit domeniu. Și raportat la costurile vieții din țara noastră, pot să spun că e echivalent cu un salariu foarte bun și în Occident. Calitatea vieții poate să fie foarte bună în România în aceste condiții”, afirmă medicul într-un interviu pentru Republica. Fondator al Bîrsășteanu Imaging Solutions, un Centru de Excelență în Imagistică Medicală la Reșița, profesorul vorbește despre cum poți să atragi medici pregătiți chiar și într-un oraș mic, despre diferențele dintre sistemul de stat și cel privat, despre performanțele la care a ajuns astăzi imagistica medicală, dar și despre cum ar trebui un medic să fie dotat „cu o bunătate constituțională”. „Am văzut recent, după examenul de admitere la Medicină niște interviuri în presă în care tineri care au luat examenul motivau că vor să se facă medici pentru că e o meserie bine plătită. Cu motivații de genul ăsta, nu o să poți să faci performanță, deși undeva au dreptate, e o meserie destul de bine plătită în raport cu alte activități”, explică dr. Florin Bîrsășteanu.

Cum s-au schimbat lucrurile în sistemul medical din România în ultimii ani? Cum a evoluat calitatea actului medical?

Calitatea actului medical depinde de foarte mulți factori, de la alocațiile financiare în sistem, la infrastructură și la resursa umană. Acum, în toate aceste componente importante ale sistemului, s-au făcut pași foarte buni, foarte importanți, dar fără doar și poate e loc de mai bine. În infrastructura publică lucrurile se mișcă greu. Uitați-vă cât de puține spitale s-au făcut în ultimii 30 și ceva de ani, câte investiții s-au făcut de către stat și cât de mult a crescut, de exemplu, zona de investiții private. Resursele care s-au alocat în sistem sunt din ce în ce mai mari; țin minte o cifră: în anul 1997, când s-a introdus sistemul de asigurări, cred că erau undeva peste 700 de milioane de dolari, bani în sistem, în valoare absolută. Acum, cred că cifrele depășesc 14-15 miliarde de euro, o cotă bună din PIB, undeva la 6-7 %. Sigur, e departe de media europeană, departe de ceea ce ar fi necesar. 

Vizavi de resursa umană, trebuie în primul rând să existe o politică de cadre foarte bine gândită, o politică de formare foarte bine gândită pe toate palierele activității medicale. Calitatea pregătirii este determinantă în medicină, educația medicală continuă fiind o obligație pentru toți angajații din sistem atât medici, cât și asistenți. E foarte important să ai o infrastructură motivantă, condiții bune de lucru, dar să ai și o retribuție care să fie stimulativă și liniștitoare pentru cei din sistem. Și aici lucrurile nu stau chiar foarte ok, deși în ultimii ani s-au făcut pași importanți înspre o evaluare mai corectă a importanței muncii medicilor și nu numai a medicilor - practic toată activitatea se desfășoară în echipă, de la medici la asistente și la personalul TESA. Toate aceste verigi trebuie să poarte bine armonizate ca să funcționeze sistemul. Salariile au crescut, dar, din păcate, legea salarizării personalului din sănătate a fost oarecum amputată după 2016 și decalajul s-a păstrat. Era acolo o logică a creșterilor salariale care s-a oprit la un moment dat prin schimbări de guverne. În fine, n-am avut o consistență în sensul ăsta, încă mai sunt decalaje, iar acum salariile în sistemul public, deși sunt mult peste media salariilor din România, nu mai sunt atât de motivante în raport cu salariile din privat. Vorbesc aici în cunoștință de cauză, având și un centru pe care îl coordonez în privat, pot să fac aceste comparații, vizavi de cantitatea, calitatea și retribuția muncii la stat și la privat.

Cum stau lucrurile în domeniul dvs., imagistica medicală? E nevoie de mai mulți medici specializați în imagistică?

În radiologie, există un vârf de de solicitări pentru resursă umană, care se traduce, desigur, și în creșterea costurilor din ansamblul activității. Radiologia a devenit practic o condiție sine qua non în diagnostic, în conceptul de medicină bazată pe dovezi. Astăzi toată lumea are nevoie de aceste investigații, care sunt generatoare de dovezi medicale foarte concrete. Prin capabilitățile pe care le au tehnicile și instalațiile noastre, putem să punem diagnostice în aproape toate domeniile medicale și, prin conservarea acestor imagini, prin arhivarea lor, putem să facem și evaluări stadiale. Putem să evaluăm răspunsul terapeutic periodic prin aceste mijloace și atunci radiologia devine extrem de importantă în managementul diagnosticului și urmărirea terapeutică.

În ciuda faptului că importanța acestora este clar dovedită, încă stăm departe față de media europeană, ca număr de instalații, ca număr de investigații per instalație și ca bani distribuiți de Casa de Asigurări pentru a satisface necesitățile sistemului. De foarte multe ori pacienții sunt puși să plătească aceste investigații, mai ales în orașele mari, unde există și o aglomerare semnificativă a necesităților.

Există o migrație foarte importantă a medicilor de la stat spre privat

Știm că mulți medici pleacă din țară, aceasta a fost o realitate evidentă în ultimii ani. S-a mai schimbat ceva? Care este situația în ceea ce privește radiologia?

Nu e foarte ușor să găsești specialiști astăzi, deși resursa umană se produce într-un număr mai mare decât acum 15 ani, de exemplu. Astfel avem o rată a aparițiilor în piață a mai multor specialiști, dar, firește, și o rată a plecărilor spre alte țări. Eu am senzația ritmul a mai scăzut pentru că și în România să știți că sunt radiologi care câștigă foarte bine și muncesc foarte mult și muncesc o muncă de calitate.

Un 3.000 - 3.500 - 4.000 de euro deja devine comun ca salarizare pentru un medic bun radiolog, specializat într-un anumit domeniu. Și raportat la costurile vieții din țara noastră, pot să spun că e echivalent cu un salariu foarte bun și în Occident. Calitatea vieții poate să fie foarte bună în România în aceste condiții.

Cunoașteți cazuri de medici care nu au mai plecat în străinătate sau care s-au decis să vină în țară din acest motive?

Am avut rezidenți care au făcut stagii în străinătate în timpul rezidențiatului - noi îi încurajăm să se ducă, pentru că nu putem să facem într-o clinică universitară toate tehnicile și toate specializările la nivel maxim.

Și atunci preferăm să îi trimitem, pe fiecare modul în parte, în zone de maximă expertiză, fie că ele sunt în țară sau în străinătate. Și mulți dintre colegii noștri s-au grefat pe sistemele pe unde s-au dus și au rămas, dar mulți dintre ei s-au întors cu expertiză și fie că s-au angajat în privat, fie că au revenit la stat.

Să știți că există o migrație foarte importantă a medicilor de la stat spre privat. De exemplu, vorbeam zilele trecute cu un coleg de-al nostru care face online teleradiologie, face gărzi la un spital din țară, spuneau că sunt doar 2 angajați acolo, restul, practic, toate gărzile se fac online cu ajutorul colegilor din mai multe regiuni. Există o migrare pentru că volumul de lucru în spitale de stat este destul de mare. Performanțele financiare nu pot fi conforme cu acest volum și atunci medicii preferă să stea în privat sau să devină freelanceri și să facă contracte diverse cu diverși furnizori, fie spitale publice spitale sau centre de private. Atunci, cuantumul castigurilor lor crește semnificativ. Înainte era era un orgoliu nețărmurit să lucrezi în spitalele, clinici universitare. Acum mulți medici radiologi preferă să lucreze la distanță din postura de freelanceri pentru diverse spitale sau clinici private. E o tendință pe care o remarc și o pot comenta, dar nu pledez pentru generalizarea acestui sistem. Lucrând doar la distanță, riști să devii cititor de filme, nu mai poți să ai interacțiune nici cu pacientul, nici cu colegii trimițători. Sunt destul de limitative tehnicile astea și cu un randament mai scăzut, ca și sensibilitate diagnostică. Să știți că există în codul etic al Colegiului Medicilor, în drepturile pacientului, și obligația ca pacienții să fie informați prin ce sistem vor fi consultați, să-și dea acordul pentru aceste sisteme. Și în ceea ce privește inteligență artificială... De multe ori pacienții fie doresc, fie nu doresc să fie evaluați de calculator. Sunt abordări diferite.

„Noi diagnosticăm astăzi mult mai mult decât poate medicina să trateze”

Care sunt performanțele la care a ajuns astăzi imagistica medicală? Ce puteți diagnostica astăzi și nu puteți diagnostica înainte?

Eu cred că imagistica medicală, prin tehnologiile la care are acces astăzi, este cea mai dinamică parte a medicinei, din punct de vedere tehnologic. Surprizele tehnologice nu încetează să apară, iar de la an la an cresc performanțele diagnostice. Practic, astăzi am ajuns pe lângă capabilitatea de a da un diagnostic structural, adică să vedem cum arată un segment, o leziune, un organ, am ajuns la performanțe de a vizualiza modificările biochimice din anumite leziuni, de a vizualiza zonele, de exemplu cerebrale, care sunt responsabile de anumite funcții ale organismului. Deci s-a trecut de la etapa de structură la etapa morfologică metabolică, dacă vreți biochimică, funcțională. Sunt practic evoluții care cresc capabilitățile de diagnosticare ale acestor instalații la limite inimaginabile. Din păcate partea asta de diagnostic a luat-o mult înaintea posibilităților noastre de terapie, noi diagnosticăm astăzi mult mai mult decât poate medicina să trateze.

Cum stă România? Avem acces în țară la astfel de instalații?

Da, avem, astăzi sunt cred că sunt aproape 20 de instalații PET-CT în România. PET-CT e o instalație hibridă, care asociază două specialități, medicina nucleară și radiologia și care dă niște imagini atât morfologice, cât și funcționale metabolice, lucru care care ridică capabilitatea diagnostică, mai ales în oncologie.

„Astăzi există soluții terapeutice de vindecare pentru cel puțin 50% din totalitatea tipurilor de cancer”

Sunt suficiente cele 20 de instalații pentru câți pacienți oncologici există?

În zona de oncologie se fac eforturi fantastice în a crește și infrastructura și a crește și accesul la molecule noi. Vorbeam cu șeful clinicii de Oncologie din Timișoara și îmi spunea că astăzi sunt soluții terapeutice de vindecare pentru cel puțin 50 % din totalitatea tipurilor histopatologice de cancer, un lucru fantastic.

Care e situația în orașele mai mici, dincolo de ce se întâmplă la București, Cluj, Timișoara?

În orașele mai mici, cred că, de prin 2011, odată cu descentralizarea sistemului de sănătate, când unităților administrative li s-au delegat mult mai multe sarcini asupra asupra unităților medicale și din punct de vedere managerial, și din punct de vedere al infrastructurii al logisticii, situația s-a îmbunătățit. Bineînțeles, asta s-a întâmplat acolo unde consiliile locale și primăriile s-au implicat, au crescut achizițiile de aparatură, au crescut calitatea condițiilor de cazare, a fost asigurată resursă umană stabilă. Eu întotdeauna mă întreb de ce un orășel poate să investească într-o echipă de fotbal și să aducă vedete cu costuri salariale uneori inimaginabile din bugetul public și nu poate să aducă medici sau profesori sau economiști pe care să-i plătească în condiții bune.

Acolo unde nu se implică autoritatea locală, sigur că lucrurile stau altfel. Din totalul spitalelor, majoritatea covârșitoare sunt în curtea unităților administrative. Doar spitalele mari, clinicile tradiționale universitare, institutele medicale au rămas în arondismentul Ministerului. Dar sunt multe, sunt multe aspecte de care ar trebui luate în calcul pentru a crește calitatea actului medical.

Cum să recrutezi medici într-un oraș mai mic. Cazul Reșița

Dumneavoastră v-ați deschis un centru de imagistică într-un oraș mai mic, în Reșița. De ce aici?

Reșița un fost pentru mare centru industrial, care acum se reinventează în zona de servicii, începe să devină un oraș mai atractiv și din punct de vedere al vieții de zi. Motivațiile care au stat la baza deschiderii unui centru imagistic, cu o investiție totală de peste un milion și jumătate de euro, au fost mai multe. Unu, chiar era o piață aridă în sensul ăsta, există o singură instalație RMN publică și un singur CT în zonă și atunci erau o necesitate clară pentru pacienți. Doi, a fost o motivație personală. Eu am făcut școala la Reșița și am vrut, pe final de carieră, să întorc și eu puțin din știința și din posibilitățile mele și reșițenilor mei dragi.

În mai puțin de un an și jumătate, au apărut trei instalații în privat, deci practic am fost doar puțin mai rapid, dar există o perspectivă mai concretă de a face și un business bun în orașele mai mici pe această zonă. Eu nu sunt atât de focusat pe ideea de business, am fost focusat pe ideea de a construi ceva în orașul în care am crescut și în care am viețuit - familia mea a fost acolo, unul dintre băieții mei s-a născut în acest oraș.

Cât de ușor sau de greu este să găsiți sau să aduceți în acest oraș medici specializați în imagistică?

Astăzi vă spuneam că radiologia a devenit foarte atractivă pentru majoritatea rezidenților. Este o specialitate și curată, și comodă, și foarte provocatoare, pentru că lucrăm cu tehnici de performanță. Sunt posibilități de supraspecializare pentru că toate specialitățile au nevoie de diagnostic. Tinerii noștri încep să se supraspecializeze pe anumite domenii, cum ar fi neuroradiologia imagistică, musculo-scheletală, senologie, radiologie intervențională, sunt o droaie de de mici subspecialități care devin atractive, iar pentru a fi performant, pe lângă titulatura de medic radiolog generalist, începi să te supraspecializezi într-un anumit domeniu. Cum am reușit să găsesc și să formez o echipă?

La nivel de medici am exploatat și resursa locală, pentru că și pentru ei este atractiv să lucreze cu tehnică nouă și în condiții foarte elegante. Și eu uzez de de teleradiologie, prin expertiza pe care o pot oferi colegii de la distanță, dar mie îmi face mare plăcere să consult la Reșița, să stau de vorbă cu pacienții și în felul ăsta am reușit să ne impunem pe zona asta ca o unitate medicală care își face bine treaba. Lângă noi, în aceeași locație, există o clinică privată multidisciplinară, Vestmed. Au peste 50 de medici tineri care vin din zona de vest a țării să consulte periodic în acest centru privat, unde e o atmosferă extrem de plăcută. Practic pot să spun că nu e greu să găsești specialiști dacă oferi condiții foarte bune și dacă oferi, în ultimă instanță, și venituri atractive, care să să fie confortabile pentru medicii.

Medicul trebuie să fie dotat cu o bunătate constituțională.

Pentru mulți oameni, mersul la doctor este o experiență stresantă, mulți români au acumulat experiențe negative. Care sunt calitățile de care credeți că trebuie să dea dovadă un medic în relația cu pacienții lui?

Având o experiență în sistem de peste 30 de ani, am văzut în timp calități care trebuie să fie esențiale în dezvoltarea unui medic bun și am marșat pe aceste calități. Sigur, medicul trebuie să înțeleagă că este în slujba pacientului, trebuie să fie în primul rând empatic, trebuie să fie dotat cu o bunătate constituțională. Am văzut medici foarte buni din punct de vedere teoretic, foarte bine dotați cu abilități, dar care nu au capacitatea de comunicare. Un medic trebuie să fie apropiat de oameni, să fie înțelegător, să să încerce să se pună în situația pacienților, pentru că la medic, din păcate, nu vine nimeni de plăcere. Sunt puțini pacienți care vin conștiincioși la prevenție, iar prevenția, din păcate, în țara noastră, nu este chiar foarte bine organizată. Atunci doar pacienții, cu cultura lor, cu conștiința lor și cu posibilitățile lor materiale, pot să aibă o componentă activă în prevenția anumitor patologii.

Așadar, în primul rând, medicul trebuie să aibă o sumă de calități foarte importante, trebuie să fie atent la nevoile pacientului. Trebuie să fie amabil, dar să și comunice cu autoritate când e nevoie, să fie cinstit, să fie competent, pentru că profesionalismul este determinant în succesul unui medic. Sunt multe calități pe care trebuie să le aibă. Trebuie să poată să transmită sentimentul ăsta de mare încredere de care are pacientul nevoie. Am văzut recent, după examenul de admitere la Medicină niște interviuri în presă în care tineri care au luat examenul motivau că vor să se facă medici pentru că e o meserie bine plătită. Cu motivații de genul ăsta, nu o să poți să faci performanță, deși undeva au dreptate, e o meserie destul de bine plătită în raport cu alte activități. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp