Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

„Mențineți distanța de minimum 2 metri față de ceilalți”. În burta peștelui: 3 momente din vremea coronavirusului

shopping coronavirus

Foto Guliver/Getty Images

S-au făcut studii pentru a înțelege cum și cât funcționează memoria unui pește. Se credea că în 3 secunde peștele „uită”, dar noile descoperiri arată că „memoria” peștelui poate dura și până la 5 luni. Nu știu cât durează memoria socială sau colectivă, dar mă uit în jur și nu înțeleg dacă suntem în burta unui pește sau dacă noi, cu toții, suntem peștele. Pe o ureche ne intră și pe cealaltă ne iese.

1. Sâmbătă am ieșit din casă pentru a mă aproviziona, conform prevederilor în vigoare la data respectivă. Una dintre prevederi recomanda după cum urmează: „Mențineți distanța de minimum 2 metri față de ceilalți”. Am citat din emergency alert-ul primit pe telefon în aceeași zi. Pentru a ajunge la supermarket, trec pe lângă parcul Moghioroș. Parcul, contrar așteptărilor, era foarte însorit și foarte depopulat în același timp. Cumva am început să trag nădejde că expediția este sub cele mai bune auspicii. Ajunsă în supermarket, însă, aveam să regret entuziasmul prematur.

Nu pot să spun că supermarketul era plin de cumpărători, că nu era. Cozi ca „pe vremuri” (adică acum 2-3 săptămâni) nu erau. Mi-am păstrat entuziasmul, până când am ajuns la primul raft. De acolo începând, evenimentele au prins o turnură diametral opusă. Oameni care vin să-ți sufle în ceafă pentru motive care mi-au rămas necunoscute, graba fascinantă de a-ți atinge umărul pentru a lua o pungă de ovăz concomitent cu tine:

- Unde vă grăbiți?!

Mersul la cumpărături o dată pe săptămână, după ce fac telemuncă de o săptămână și jumătate, este realmente și totalmente the highlight of the week, adică șmecheria săptămânii. Bilete la teatru, pa. Cinema, pa. Mall, pa. Orice altceva, pa. Deci graba asta de a te înghesui pentru nimic de unde vine? Chiar nu suntem în stare să reținem reguli atât de simple și de logice? Educația de a avea grijă de ceilalți nu o avem. Dar nici măcar educația de a avea grijă de noi înșine?

2. Pe de altă parte, mă uit consternată la renumirea în funcție a lui Cătălin Cîrstoiu. Este cel care în 2015, când era la conducerea Spitalului Universitar de Urgență București, îl seconda cu multă persuasiune și înflăcărare, după tragedia de la Colectiv, pe Nicolae Bănicioiu „avem de toate”. Același Cătălin Cîrstoiu, care a refuzat să semneze formulare de trimitere în Viena a pacienților din urma dezastrului Colectiv, sub mențiunea că „avem de toate”. Ce avem? Avem: acinetobacter, klebsiella, pseudomonas aeruginosa, providencia stuartii, e-coli, stafilococul auriu, piocianic. Asta nu înseamnă că Adriana Nica, partenera lui Oprescu, ar fi fost mai brează. Exclus. E una și aceeași cu cea care în 2018, din postura ei de manager de spital de urgență, închidea telefonul în nas acuzațiilor venite din partea angajaților. Vă redau din memorie câteva acuzații: instrumente chirurgicale spălate cu apă chioară și săpun miop, cohorte de muște care intrau din morgă în blocul operator, pentru că se ținea geamul deschis în lipsa unui aer condiționat funcțional și foarte multe altele.

3. Am zis că acum o săptămână și jumătate am fost trimiși să muncim de acasă. Îmi amintesc perfect ziua. 11 martie. Am luat 105-ul. Nimeni cu măști, nimeni cu frică. Eu totuși am urcat în autobuz și am rămas în picioare, fix acolo la mijloc ținându-mă de bara orizontală, cu fața la geam, să nu-mi respire nimeni în nas. În stânga mea, așezați, aveam un cuplu de vârsta a treia. Ea nu zicea nimic, cu mâinile împreunate în poală. El se enervă deodată, când să trecem pe lângă Comandamentul Armatei. Vizavi de Comandament, acolo unde urmează să fie stația de metrou Orizont, sunt vreo 2 blocuri în care au rămas găurile gloanțelor din 1989. Sunt bucăți de beton desprinse din perete, răni necicatrizate, lăsate descoperite în aerul curat al democrației. S-a enervat: „Nici acum n-au astupat găurile. După 30 de ani. Să le astupe și să terminăm odată cu asta!” Și apoi întoarce capul în direcția opusă, a uitare, ca peștele.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Telemunca

Odată cu răspândirea noului coronavirus de la o țară la alta, companiile din toată lumea și-au schimbat politica de resurse umane și și-au încurajat angajații să lucreze la distanță pentru a preveni extinderea epidemiei. O decizie care ține de supraviețuirea biologică, dar și de supraviețuirea ca business. (Foto: Guliver/ Getty Images)

Citește mai mult

Recul

Povestea Recul începe în 2015, când regizorul Vlad Dragomirescu și actorul Bogdan Untilă și-au propus să creeze un incubator pentru proiecte culturale independente, care să cuprindă două direcții: teatrul de improvizație și teatrul clasic.

Citește mai mult

Alphahead

Vishal Narender și Georgeta Brehoi, soția sa, au venit în România în urmă cu 4 ani, după ce au lucrat în mai multe multinaționale din India, Franța și Irlanda, și au decis să-și investească toate economiile pentru a produce echipamente moto.

Citește mai mult