„Păsărelele” din capul domnului Tăriceanu: „război civil” după „lovitura de stat”

Călin Popescu Tăriceanu - foto Facebook

În Grecia Antică, opinia era întrupată de vocea colectivă a corului din tragedii. Ea puncta prin întrebări, prin exclamaţii de groază, de surpriză ori indignare, cuvintele şi acţiunile protagoniştilor, deşi membrii corului nu erau ei înşişi actori.

E bine, asta se poate spune acum despre cei 90.000 de cetățeni români ieșiți ieri în stradă: în calitate de opinie publică, ei joacă, asemenea membrilor corului din tragedia greacă, rolul de comentariu sau ecou al unui text (de lege) pe care vrea să-l promoveze actualul guvern (actorii de pe scena politică dâmbovițeană) și, din exclamațiile lor de groază, reiese clar că acestea nu întrunesc criteriile de exigență necesare pentru a întări statul de drept.

Ei mai cred că 90.000 de oameni e un număr suficient de mare pentru a furniza acestor ecouri la respectivele texte de lege consistenţă şi legitimitate, în sensul de a fi luate în calcul înainte de a fi puse în practică.

În același timp, pe președintele Senatului, dl Călin Popescu Tăriceanu, asemenea văicăreli nu l-au impresionat. Ba a scos din dulap scheletul care bagă în sperieți țara și a emis posibilitatea unui război civil dacă s-ar organiza contramanifestaţii.

Exact.

Întrebat telefonic de către domnul Ion Cristoiu: „PSD si ALDE chiar nu au activ fani, militanţi? De ce ceilalţi au?”, domnia sa, grav şi auster ca un veritabil om de stat, însă anacronic precum Metternich în preajma revoluțiilor de la 1848, a răspuns astfel mingii ridicate la fileu: „Reacţionând cu aceleaşi arme, riscul este să ajungem intr-un razboi civil… E foarte periculos. Eu am această convingere: dacă adversarul meu politic folosește arme care nu sunt legale, nu sunt contituționale, nimic nu îmi dă dreptul să procedez și eu la fel. Eu am o responsabilitate în plus, ca majoritate care trebuie să guvernez această țară, să conducem Parlamentul. Din acest motiv vă spun că stăm și ne gândim foarte bine și cântărim contramăsurile pe care trebuie să le adoptăm.”

Oh!

Despre ce adversar politic vorbea, nu am înțeles, deoarece cei 90.000 de români nu reprezentau niciun partid și ar fi ieșit în număr la fel de mare să protesteze indiferent de culoarea politică a guvernului ce ar fi promovat aceste legi.

Putea fi fost vorba de liberali, de useriști, de udemeriști, de Iohannis, de cavalerii teutoni, de partidul dacilor verzi al lui Burebista, de partidul celor cu mai mult de trei neveste la activ sau de partidul condamnaților penal, nu ar fi fost nicio diferență: aceleași persoane ar fi ieșit în stradă, din același motiv.

Rezumând, afirmațiile domnului Tăriceanu au fost precum şiragurile de mărgele de sticlă cu care erau amăgiţi indienii de către conquistadorii spanioli: ispititoare (căci păreau a avea tangență cu realitatea) şi fără valoare (fiindcă, de fapt, nu aveau). Dumnealui distrăgea atenția de la realitatea „scandalizatoare” din stradă transportând publicul într-un univers haotic, dacă el și colegii săi, negândindu-se la interesele țărișoarei, ar fi procedat aidoma, chemând simpatizanții la contramanifestații. Ar fi putut scoate și ei în stradă o sută de mii de oameni sau câteva milioane, dar s-ar ajunge la război civil. Or noi, înţeleptul guvern, nu dorim asta. De aceea, nu vom scoate oameni în stradă.

Adevărul, însă, e altul: nu vor ieşi nicicând în stradă măcar cinci mii de oameni care să se compromită moral susţinând eliberarea puşcăriaşilor şi puşcăriabililor din politică. Vor fi de râsul curcilor, al unei naţiuni întregi.

Şi, fiindcă poate nu s-a înţeles, cei care au ieşit la proteste nu au nimic împotriva graţierii şi amnistiei în sine. Nuuuuuu, ei doresc doar ca penalii din politică să rămână în continuare la zdup. Şi tot acolo să rămână cei care au jecmănit România.

Să iasă din închisoare biata femeie care, pentru a-şi hrăni cei zece copilaşi, a furat un kil de salam şi a primit patru ani de puşcărie (că tot umblă pe net indivizi care explică pe cine vizează această lege a graţierii şi amnistiei). Să iasă din închisoare ăia care au furat o găină, un Snickers și o sută de lei, ăia care au umblat pe autostrăzile lipsă ale patriei fără rovinietă, dar nu şi ăia care sunt responsabili de autostrăzile lipsă și nici ăia din cauza cărora multor români nu le-a rămas decât să fure găini, salam și o sută de lei. Nu ăia care şi-au bătut joc de cetăţenii ei. Nu ăia care au adus spitalele în situaţia deplorabilă de acum. Nu ăia care au mituit funcţionarii publici. Nu funcţionarii publici care s-au lăsat mituiţi. Nu ăia care au pus pe butuci sistemul de învăţământ, dând diplome tuturor analfabeţilor. Nu ăia care s-au îmbogăţit sărăcind ţara prin contracte păguboase. Nu ăia care au promovat în fruntea țării loaze și borfași pe criterii de incompetență și slugărnicie. Nu loazele și borfașii care au fost suiți în funcții publice pentru a abuza de respectivele funcții publice.

Pentru ăştia, cei 90.000 de români nu au nimic împotrivă să se plătească inclusiv amenzi la CEDO, dar să stea la țuhaus. Aceşti români ieşiţi în stradă - iniţiatorii unui demers civic ce se bucură de o mare popularitate în rândul locuitorilor României – sunt de părere că niciun preţ nu e prea mare când vine vorba de a le asigura acestora sejurul binemeritat la Rahova &Poarta Albă.

Măcar atât să facă şi ei, cetăţenii de bună-credinţă ai României, pentru concetăţenii lor penali.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp