Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

„Pentru fiecare om care este îngenuncheat, noi trebuie să stăm în picioare”. O seară printre oamenii care sar în ajutor acolo unde eșuează statul

Vlad&Melania

Foto: Gala Societății Civile Facebook

„Nu poți vorbi despre viitorul copiilor dacă nu acorzi o șansă părinților de a-și câștiga o pâine cu demnitate.”

Îmi notez rapid această fărâmă de adevăr în timp ce reprezentanții fundației World Vision România sunt pe scenă și își spun în cuvinte simple, cadențate de emoție, povestea proiectului. Sunt la Ateneul Român, la Gala Societății Civile, un eveniment care din 2002 promovează și premiază inițiativele civice din România. Organizații neguvernamentale, grupuri de inițiativă și persoane fizice se reunesc într-o competiție anuală care le omagiază eforturile de a contura „o Românie mai bună, care să ne și placă”, după cum spune în deschidere Andrei Borțun, inițiatorul acestui eveniment.

Nu există nimic „dubios”, strident sau patetic în discursurile de acceptare a premiilor, e totul emoție, toleranță și bucurie de a împărtăși mici victorii din toate sectoarele societății civile. „Este o seară care dă la fel de multe speranțe ca victoria Simonei Halep”, spune doamna Irina-Margareta Nistor, Președinte Onorific al Fundației Vodafone România.

Cu fiecare secțiune și cu fiecare proiect premiat, îmi dau seama că exact asta trăiesc: o Gală a Speranței, ruptă din munca și din implicarea dincolo de sine a unor oameni cu vertebre de conștiință, din toate domeniile. Niște oameni extraordinari prin simplitate, modestie, asumare și emoție necenzurată. Fluviuri de gânduri și de sfaturi țâșnesc libere într-un schimb de experiențe, reușite și trăiri, punctate de umorul elegant al lui Răzvan Exarhu, gazda evenimentului.

„Când lucrurile merg prost, nu avem voie să renunțăm”, ne spun cei de la Funky Citizens, pentru care centenarul este „despre a merita mai mult decât avem acum”.

„S-ar putea să trebuiască să stăm mult în picioare, să ne doară spatele, dar o să rezistăm!”, ne încurajează Melania Medeleanu, unul dintre sufletele MagiCAMP.

„Noi facem un spital”, ne asigură cu lacrimi în ochi reginele neștiute de la asociația Dăruiește viața. „Facem primul Spital de Oncologie și Radioterapie Pediatrică din România.”

Seara este plină de regine neștiute, conceptul evenimentului derivând din imaginea emblematică a Reginei Maria. „Bărbații cântă doar în deschidere”, observă cu o sinceră admirație Răzvan Exarhu. Într-adevăr, la majoritatea categoriilor, scena exultă de prezențe feminine.

Toate aceste proiecte și inițiative vorbesc despre înțelegere și colaborare, despre refuzul dezbinării și deschiderea înspre ceilalți, fie că sunt oameni din sistem sau niște simple tricouri albe. Despre branduri care își concretizează valorile din PowerPoint sprijinind și finanțând idei de mai bine. Despre public și privat care se pot reuni în acțiuni de schimbare a realităților care ne dor. Despre susținerea unor oameni care sunt mai mult decât niște categorii sociale într-un tipar fatidic.

„Pentru fiecare om care este îngenuncheat, noi trebuie să stăm în picioare”, spune Vlad Voiculescu, într-un ropot de aplauze. Niciun dispreț, niciun aer de superioritate, doar zâmbete și emoții „dubios” de blânde și de autentice.

A sta în picioare și pentru ceilalți este următoarea noastră provocare. Oamenii nu vor renunța la „voluntariatul pe bani”, cum a numit Răzvan Exarhu mitingul PSD din Piața Victoriei, atâta timp cât nu vor fi ajutați să-și deschidă orizonturile. La Gala Speranței am avut bucuria să cunosc oameni care și-au asumat deja această imensă provocare. „Atât s-a putut”, vorba amfitrionului Exarhu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Încă nu-i cazul dar probabil va veni o vreme care nu este prea departe, când va trebui să fim atenți cum ne exprimăm, la ce gânduri ne trec prin cap. Când spun că nu este prea departe momentul întoarcerii adevăratei tiranii bolșevice exact ca pe timpul lui Stalin, o spun privind în jurul nostru la ceea ce se petrece. Dar mai dureros nu este ceea ce ne ”seamănă” clica actuală de la putere în fiecare zi, în ceea ce privește viitorul nostru, al copiilor și nepoților noștri, al României, NU. Este mai preocupant și dureros DE CE ROMÂNII, DE CE POPULAȚIA ROMÂNIEI CARE ESTE MARTORĂ LA CE SE ÎNTÂMPLĂ, nu reacționează pe măsura răului care i se face. De ce majoritatea concetățenilor noștri se fac că nu văd sau întorc și celălalt „obraz„ ? Explicațiile în acest caz devin cred foarte preocupante, oricare ar fi ele. Atunci cum spuneam la început, noi care suntem prea ”slobozi” la gură și la gând, noi suntem într-un adevărat pericol pentru că suntem un pericol pentru PSD+ALDE. Oare va fi vreun învingător ?
    • Like 0
  • Da, sigur... grijă cu deschiderea înspre ceilalți, să nu vă coste o mînă și un picior. Nu de tricouri albe zic, că ăia funcționează după butoane.
    • Like 0


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult