Oana Moraru

La şcoală, copilul care nu se concentrează bine pare să aibă o vină a lui. Deşi cu toţii l-am bombardat, de mic, cu jucării supercolorate şi superfinisate, jingle-uri, butoane, sunete, animații, colecții şi serii de personaje, reclame, billboard-uri, staţii radio, tv, ambalaje, spectacole, filme, tablete, telefoane etc. Foto - Profimedia Images

Părinții lor vor ACUM încredere, curaj, linişte interioară, stimă de sine şi rezilienţă pentru copii. Bat din picior cu îngrijorare. Nu au ei înşişi răbdare să treacă prin travaliul emoţiilor de mai sus, alături de copii. Nu există cale „către" decât „prin". Foto Profimedia Images

De multe ori, în școlile noastre, nici măcar axa memorie-înțelegere-aplicare nu este completă, adică stadiul acela premergător momentului în care informația este și transformatoare, la nivel personal. Din prima axă se neglijează partea de aplicare, majoritatea profesorilor lăsând-o în seama copilului, încărcați cu prejudecata că e treaba lui să exerseze.

Imaginați-vă că fiecare dintre noi deținem o hartă mentală a realității, cu tot felul de noduri importante între informații, cu modele organizate de gândire, ca niște autostrăzi sofisticate, suspendate, intersectate, corespondente în bucle bine sistematizate, cu pasaje de trecere și reîntoarcere bine semnalizate, ușor de navigat și în viteză. Fiecare dintre noi ne străduim să menținem traficul minții fluid, cu metode de aerisire și deviere pe drumuri secundare, a transportatorilor de gânduri, idei, tentații, invitații, argumente, silogisme. (Foto: Laurence Mouton / PhotoAlto / Profimedia)

Fereastra de oportunitate pentru achiziția competenței de a citi autonom texte potrivite vârstei, la nivel conștient, coerent și expresiv, se încheie la finalul clasei a II-a. (Foto: Profimedia Images)

Există o mulțime de factori care predispun copiii la succes școlar, cu origine în primele zile de viață, și cu o hotărâtoare evoluție în anii de grădiniță. (Foto: Profimedia Images)

Acțiunile care eșuează au în spatele lor, de regulă, intenții neclare, neconștientizate, sau sentimente de neajuns, de insuficiență: vreau să arăt mai bine în ochii altora, vreau să câștig fiindcă sunt încă sărac, vreau să dovedesc părinților că pot, vreau să îmi construiesc o imagine mai bună, vreau să primesc iubire sau apreciere de la un altul, vreau să fiu fericit, vreau să fiu sănătos, pentru că îmi e frică de suferință, de viață. (Foto: Profimedia Images)

Când copiii deschid, în sfârșit ochii, către aceste diferențe aducătoare de panici - dar absolut necesare distincțiilor pe care le face sistemul nostru de orientare - încep și anxietatea de performanță, și simțul inadecvării, și teama că vor rămâne singuri toată viața dacă nu-și găsesc rapid un prieten bun și, eventual, exclusiv. (Foto: Profimedia Images)

”M-am plictisit!” se traduce astfel în cazul copiilor care spun asta des: (Foto: Profimedia Images)

Una dintre cele mai revelatoare lecţii a fost despre conflictele copiilor. Sâmburele lor este puterea fiecăruia de a-şi trasa limite personale în ochii celorlalți. Între copii asta se face discret, din priviri sau direct, impetuos - "Nu vreau eu şi basta!". (Foto: Profimedia Images)