(Foto Guliver/Getty Images)
Cum vom promova anul acesta produsele noi? Agresiv sau moderat? Ce ar însemna această diferență de abordare pentru oamenii pe care îi vom angaja? Putem angaja mulți deodată riscând să diluăm cultura din organizație sau un număr îndeajuns de mic pentru a nu periclita procesul de acomodare a noilor veniți. Avem un proces de înrolare și inducție bine pus la punct? Este nevoie de intervenție externă pentru asta, sau sunt de ajuns angajații existenți?
Care este tratamentul fraudelor potențiale? În cazul în care creșterea este obiectivul principal al acestui an, acest tratament poate fi moderat. Dacă creșterea nu este o prioritate, putem interveni ferm cu ajutorul controlului intern și al auditului. Aici intervine un proces de negociere între membrii boardului. Apar tensiuni care eventual sunt rezolvate prin discuții bilaterale, telefoane prin intermediul cărora se achită datorii morale, cafele în timpul cărora interesele se aliniază într-o direcție sau alta.
Credeți ca asistați la dezbaterile din Parlamentul European pentru desemnarea Procurorului General? Nici vorbă. Sunteți martorii unei discuții uzuale din sala de Consiliu a unei companii. Asta se întâmplă acolo. Politică. Este adevărat, altă politică decât cea a statului sau a guvernului. Însă discuțiile din sălile de Consiliu au driverul lor politic personal.
La dimensiuni mai mici, același lucru se întâmplă - mai voalat ca urmare a influenței ceva mai reduse asupra eficienței operaționale și dezvoltării potențiale - și în conversațiile strategice ale antreprenorilor. Este numai un scurt episod din viața politică a afacerilor, episod care încearcă să vă convingă ca 90% din discuțiile administrative sunt dominate de o doctrină politică sau de alta. Oamenii nu recunosc. Vor spune mereu că așa este businessul și adevărul nu este departe.
Cu cât organizația este mai mare, cu atât politica internă este cea care poate decide dimensiunea profitului, bunăstarea angajaților sau satisfacția clienților. Politica internă, într-un echilibru relativ stabil cu politica din afara firmei. Cu cât acest echilibru este mai stabil, cu atât mai predictibilă este evoluția businessului. Putem să acuzăm de ceva companiile care încearcă prin toate mijloacele să stabilizeze afacerile reducând riscurile? Pentru că aceasta este un alt adevăr universal: cu cât companiile își asumă mai multe riscuri, cu atât le cresc șansele de câștig. Sunt riscuri care merită să fie asumate și riscuri care nu merită să fie asumate. Asta este viața unui Consiliu, felul în care se fac cărțile.
Și atunci ne așteptăm ca alegerea procurorului general de către Parlamentul European să fie obiectivă? Toți candidații sunt buni. Toți vor lupta cu frauda, însă fiecare în stilul lui, fiecare pe baza motivației lui personale. Amenințarea pentru Europa vine din Est sau din Vest? Se preferă un insider care să facă din luptă un obiectiv personal? Sau un outsider care să lupte mai lucid atât cu Estul cât și cu Vestul? A pedepsi România pentru derapajele privind statul de drept pare a fi un obiectiv prea puțin important și mai ales vremelnic.
Dincolo de patimile noastre personale, probabil că astea sunt criteriile care stau la baza deciziei politice. Pentru că vrem sau nu, parlamentarii sunt legați prin fire invizibile de sălile de Consiliu în care se produc fondurile cu ajutorul cărora politica poate să meargă mai departe. Și felul în care politica merge mai departe este prin profitarea de naivitatea alegătorilor, fabricând povești cu feți frumoși curajoși și balauri înfricoșători. Aici apare o dilemă de moment a decidenților: să ne adresăm în feluri diferite oamenilor care înțeleg ceva mai mult decât suprafața îmbibată de dramatism a politicii? Mai bine nu, zic ei. Riscăm să nu fim bine înțeleși. Ei să reziste prin piețe, noi vom rezista în fotoliile de parlamentar.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Puşcăriabilii români lucrează şi n-o vor în ruptul capului pe Kövesi la EPPO. Ea ar putea fi pusă sub acuzare şi, la capătul unui proces care s-ar putea prelungi pe durata întregului ei mandat, să fie declarată, într-adevăr, nevinovată.
Sunt dispuşi europarlamentarii să-şi asume un asemnea risc?
Daca Kovesi va fi aleasa procuror european, va fi tot datorita unei politici urmarite de la Bruxelles, aceea de a sanctiona statele din est si de a diminua fondurile UE catre statele estice. Asta pentru ca, in principiu, in vest nu prea se fura aceste fonduri UE, iar lumea are infrastructuri foarte bune. Apoi, mai exista si Brexitul care va zgudui serios economia UE, mai ales daca se termina fara un acord, iar pentru a crea noul "nucleu dur vestic" lumea are nevoie de toate fondurile europene pentru a face fata. In acest caz cred ca "francezul" ar fi mai potrivit, fiind un fel de "gardian" al fondurilor UE pentru Vest.