Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

„Să primești apelativul mamă e un șoc. Un copil îi spune altui copil mamă”. Povestea lui Geo Îmbrață-mă

„Am mers la orfelinatul de la Parc din Craiova, împreună cu o vecină. Acolo, copii de seama mea mi-au spus pentru prima dată Mamă. A fost un șoc”. Invitată la Podcastul de Fapte Bune, susținut de Fundația Vodafone România, Georgiana Băiașu vorbește despre vacanța de vară din copilărie în care și-a ales meseria: de om bun, cum zice. „Au fost atât de dese vizitele mele în acel centru încât mi-am zis, cândva, când o să fiu mare, o să fac o casă pentru acei copii, dar una în care vor fi și mame. Era greu să înțeleg de ce acei copii sunt singuri, de ce nu există un protector pentru ei”.

În martie 2022, Georgiana Băiașu schimbă, prin asociația pe care o conduce: Dincolo de Azi, și cu sprijinul financiar al Fundației Vodafone România, secția de neonatologie a Spitalului Clinic Municipal Filantropia din Craiova.

Puteți asculta Podcastul de fapte bune accesând fișierul audio de la finalul acestui articol sau dând click pe clipul de la începutul acestui material.

Invitată la Podcastul de Fapte Bună, amplificat de Republica.ro, Georgiana Băiașu povestește cum a ajuns după o vacanță de vară petrecută la orfelinatul din centrul Craiovei să devină peste ani voluntar în secția de Oncopediatrie a Spitalului Județean din oraș și, mai târziu, să schimbe în bine – alături de medici – și viața unor nou-născuți din Dolj.

Și-a dorit să fie om bun, inspirată de bunica-i înțeleaptă: „Petecu își are sacu”, „Nu suntem definitivi, ci trecători, așa că să te înconjori de oameni buni” au fost baza educației Georgianei. Mai târziu, și-a dat licența în Drept. Nu profesează ca jurist, ci lucrează în domeniul fondurilor europene, iar din 2010, la Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia.

În afara serviciului însă pe Georgiana Băiașu lumea o știe de la spital, unde e, simplu, Geo. A copiilor, a mamelor, a tuturor. E „Geo Îmbrață-mă”, cum îi spune unul dintre copiii de la Oncopediatrie, secție unde a ajuns în urmă cu câțiva ani printr-un „hazard”, însoțind acolo un prieten, preot. „Nu am mai plecat și nici nu intenționez să o fac. Nu mă despart de copii și nici de cadrele medicale. Suntem o familie” , spune Băiașu care, în timp, a înființat și o asociație: Dincolo de Azi.

Foto: Georgiana Băiașu și fiul său. Arhiva personală

Voluntar în spital: „Am știut că e locul meu acolo”

Mărturisește că prima vizită la Oncopediatrie a fost un șoc: „E o contradicție acolo. E o deznădeje și în același timp o speranță. E totul la extrem. Ceea ce m-a impresionat și mă impresionează în continuare este puterea acelor copii care luptă cu boala. În viață indiferent câte lecții înveți contează sursa. Din spital, de acolo, de la copii am învățat cele mai importante lecții de viață”.

Spune că a știut din primul minut de la intrarea în secție că va reveni în spital și că va rămâne alături de copii: „ Am simțit cumva că acolo este o parte din locul meu. Nu am știut ce pot face, cât pot face. Singurul sentiment pe care l-am avut e că aș putea într-un fel anume să sfințesc locul”. Inițial a mers ca să petreacă timp cu micii pacienți: să le citească, să le spună povești, să se joace cu ei, să coloreze împreună. Prima săptămână însă i-a adus Georgianei și prima provocare. Unul dintre cei mai mici pacienți, Edi, avea nevoie urgent de un citostatic, care nu se găsea în spital: Methotrexate. Era o situație disperată pentru băiețel așa că, ajunsă acasă, Băiașu lansează un apel public pe o rețea de socializare pentru a găsi medicamentul. „Am identificat sursa, am adus medicamentul în spital, iar copilul a primit tratamentul și a avut o evoluție foarte bună. Astăzi are 8 ani și este absolut sănătos. Merge doar pentru verificare la spital. Este o bucurie a sufletului. Este unul dintre cazurile fericite”, povestește invitata Podcastului de Fapte Bune. Edi e unul dintre cei 40 de copii – „acum sunt mult mai mulți, și e îngrijorător faptul: lunar sunt diagnosticați copii cu leucemie, în special limfoblastică” – care face parte astăzi din familia Georgianei: „Ne vizităm, avem petreceri împreună”.

Vorbește despre relația stabilită cu părinții care își petrec vreme îndelungată internați alături de copiii lor: „Nu cred că le vedem cu adevărat pe mamele de acolo, ce simt ele, ce gândesc, pentru că uneori lucrurile nu merg bine. Ele vin cu copii, dar nu știi câte dintre ele se mai întorc acasă cu copiii (...). Mamele au nevoie de cuvinte, au nevoie de îmbrățișări”, crede Georgiana Băiașu. „Cuvintele sunt vindecătoare și parcă, undeva, prin acele cuvinte Dumnezeu își trimite mesajul lui încurajare. Îmbrățișările sunt ca un balsam. Când nu poți să spui nimic îți deschizi larg brațele și primești omul cu toată durerea luu să se simtă susținut. Să simtă că durerea lui o înțelege cineva.”

„Am fost norocoasă, dar nu toți părinții sunt ca noi”

În timp, Georgiana Băiașu și-a extins binele către secția de Neonatologie a Spitalului Filantropia din Craiova. A înțeles ce înseamnă nevoile unei astfel de secții după ce a devenit mamă, în urmă cu un an, și a cunoscut părinți care au știut din prima zi de viață a noului născut că e nevoie de efort și de aparatură medicală pentru ca cel mic să trăiască.

Foto: Geo "Îmbrață-mă" împreună cu un supererou

Spune despre sine că a fost o norocoasă, pentru că fiul ei nu a avut probleme de sănătate și nu a fost nici prematur. A născut în maternitatea Spitalului Județean din Craiova, una dintre cele două maternități din spitalele publice (cea de-a doua fiind Filantropia) în care se nasc anual mii de copii. Dar norocul nu a ferit-o de întâlnirile cu alte mame aflate în situații disperate: „Am înțeles cât de mult conta acel echipament care nu exista la acel moment în secție și care i-ar fi putut da o șansă în plus la viață. A fost din nou un moment în care am înțeles ce poate face acțiunea oamenilor. Când poți să aduci la propriu o gură de oxigen unui copil cu echipamente de resuscitare, cu aparate de ventilație.”

Așa că și-a dorit din nou să ajute.

O promisiune și un proiect salvator: Viață pentru Nou-Născuți

După o vizită în secția de neonatologie, Georgiana Băiașu spune că a ieșit cu un singur gând: ca maternitatea să dispună de echipamente performante. Și-a făcut sieși o promisiune: să identifice o oportunitate de proiect în urma căruia copiii abia veniți pe lume să beneficieze. Și-a sunat partenerii de la ARC (Asociația pentru Relații Comunitare) și își amintește că discuția cu Ioana Szatmari a fost foarte scurtă și sinceră: „Dacă acești copii au ajuns până aici, depinde doar de noi ca ei să și trăiască, nu doar de profesionalismul cadrelor medicale. E nevoie de acele echipamente medicale care lipsesc. A fost extraordinar, pentru că Fundația Vodafone România tocmai lansase Fondul Viață pentru Nou-Născuți”. Așa că prin asociația pe care o conduce, Băiașu a aplicat cu un proiect destinat secției de neonatologie a Spitalului Craiova din Constanța, o maternitate de nivel II, și a obținut din partea Fundației o finanțare de 868.418 lei.

Banii sunt destinați îmbunătățirii calității actului medical și a infrastructurii. Asta se traduce în achiziția unor echipamente vitale cu rol de asistare respiratorie pentru nou-născuții cu patologii complexe, pentru îngrijire în secție sau stabilizare pretransport într-o unitate de nivel superior: aparat de ventilație, două ventilatoare neonatale și un resuscitator pentru sala de nașteri/operație.

Nou-născuți refuzați la internare

În ultimii cinci ani, în maternitatea Filantropia s-au înregistrat 12.015 nașteri, din care 1.150 de nou născuți au fost prematuri sau au avut o greutate mică sub vârsta lor gestațională. 1.571 de copii au fost îngrijiți la Terapie Intensivă Neonatală, iar 539 au fost prematuri. 

Foto: Prietenie dincolo de cuvinte. Arhiva personală

Cifrele înseamnă alegeri dificile pentru medici și stres cumplit pentru părinți. Lipsa sistemelor de ventilație suficiente înseamnă transferul copiilor în alte centre (7% dintre cei născuți la Spitalul Municipal Filantropia din Craiova sunt transferați anual către alte clinici). Mai mult, între 47 și 55 de nou născuți sunt refuzați anual la internare din același motiv: lipsa sistemelor de ventilație. În bani, costul total al echipamentelor destinate secției de neonat de la Filantropia este de 1.007.525 lei.

În România, la fiecare șapte ore, un nou-născut moare într-o secție de neonatologie insuficient dotată. Fundația Vodafone România a alocat 4,5 milioane de lei pentru proiecte de modernizare și dotare a unor secții de neonatologie din spitale din țară cu aparatură medicală, sisteme de telemedicină, dar și pentru pregătirea echipelor medicale.

Fondul Viață pentru Nou-Născuți este un program național de combatere a mortalității infantile prin creșterea capacității de îngrijire a nou-născuților cu afecțiuni grave din cele mai vitregite secții de neonatologie din România.

Fiecare dintre noi poate susține acest proiect trimițând un sms cu textul RITM la 8845. Cu o donație de 2 euro / lună nou-născuții cu grave probleme de sănătate pot fi ajutați.

Despre sentimentele pe care le are cineva când simte în palmă mâna mică a unui copil care invită la joacă și despre întâlnirile cu doi medici salvatori: profesor doctor Polixenia Stancu, singurul oncolog pediatru din Dolj și doctor Mirela Siminel, șeful secției Neonatologie de la Spitalul Filantropia din Craiova, care a salvat de la moarte zeci de copii, despre planuri și schimbări în sistemul public de sănătate, aflați ascultând-o pe Georgiana Băiașu, invitată la Podcastul de Fapte Bune, susținut de Fundația Vodafone România și amplificat de Republica. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

RetuRO

Sunt pline rețelele sociale cu postări ale oamenilor care descriu că simt furie, frustrare, neputință, când văd deșeuri în Lacul Roșu sau lacul cu nuferi din Ipoteștii lui Eminescu, în stațiuni montane sau pe litoral. Le vedem peste tot - pe stradă, pe marginea drumurilor naționale, în tren, din tren, pe lângă calea ferată, în grădinile blocurilor, în gropile de gunoi de la marginea satelor, pe albiile pârâurilor și râurilor, în păduri.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Ana Maria Bălan

În facultate, am avut o colegă mai mare pe care mereu am admirat-o: super deșteaptă, implicată, genul de persoană pe care ai dori-o în echipa ta de medici. Am revăzut-o în primul ei an de rezidențiat: epuizată, dezumanizată, cinică. (Foto: Ana Maria Bălan/ Facebook)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Elevă de liceu la examen

Dar dacă sărăcirea noastră este ceva ce am putea accepta, atentatul asupra valorilor și moralei ar trebui să fie acea limită pe care să nu o acceptăm. (Foto: Octav Ganea/ Inquam Photos)

Citește mai mult
sound-bars icon