Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Săru’mâna nenea, mă numiți vă rog și pe mine la Președinție? Promit să fiu cuminte. Vă rog eu frumos!

politician - mâini

Foto: Lucian Alecu / Alamy / Alamy / Profimedia

Mai țineți minte când veneau prietenii în fața blocului - erau nouă și trebuiau zece pentru o miuță -, strigau exact în ora de liniște: ”Săru’mâna nenea tata lui Andrei, vă rugam noi frumos, îl lăsați afară pe Andrei? Promitem să fim cuminți și să ne jucăm frumos și nu plecăm din fața blocului! Vă rugam noi frumos!”

Joaca nu se termina niciodată bine, dar Andrei, care era consemnat în casă, pentru că nu și-a făcut temele, era lăsat în cele din urmă afară. Ce tată (sau mamă) poate rezista unei asemenea rugi fierbinți?

Cei care se autopropun pentru a fi Președintele României, explicând coaliției pro-europene cât de calificați sunt, chiar așa sună, a copii care se roagă de părinții prietenului.

Dar de ce secretomania asta, care ne ține cu sufletul la gură, cu privire la candidatul comun la alegerile Prezidențiale (care, facem pariu, vor avea loc în cel mai bun caz la sfârșitul lui 2025...)? Dacă nou formata coaliție pro-europeană – apropos, de dragul marketing-ului politic corect, îi putem spune coaliția pro-europeană și pro-americană? e mai lung, dar nu ne riscăm în fața proaspetei administrații de la Washington – chiar vrea să „testeze” un candidat, poate ar fi o idee să organizeze un examen public scris, cu întrebări multiple la care să participe toți candidații interesați care consideră că se ridică la înălțimea așteptărilor. Ar fi chiar foarte interesant să vedem cine se arată și cine trece proba scrisă pentru a se califica la proba orală. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • N-ar trebui să fim așa resemnați - amuzați și să facem haz de necaz că alegerile prezidențiale o să se amâne până cine știe când. Iar până atunci să stea ilegitim ipochimenul ăsta de Johannis de care nu mai scăpăm odată. Ne-am depărtat cu totul de democrație și începem să părem un stat autocratic, mafiot. Iar stăpânii mafioți strigă că ei sunt cei mai democrați și pro-europeni, iar alții sunt nedemocrați, pro-ruși etc. Ceea ce trăim acum deja nu mai e un fapt divers pe care să-l tratăm cu ușurica, ci ar trebui să ne trezească cu totul alte sentimente și atitudini decât glumițe și zâmbete.
    • Like 0
  • mg check icon
    ..s-au vehiculat ceva nume de cadavre politice, pentru că-n ăștia noi nu prea au încredere.. Deși uite, Simion zice că s-ar da la o parte pentru C.G. Și-atunci să vezi belea..

    Lui C.G. i-am aflat cam toate relele și i-am văzut cam toate pozele compromițătoare (semn că-l filează de ceva vreme..) E deja prea mult..

    Cu faciesul hipnotic pe care-l afișează în filmulețe, merge în continuare la cacealma cu doi nouari în mână.. Plusează cineva.. ?
    Pare că și-a trăit traiul la masa de poker..
    Iar dacă opozanta(ul), nici măcar șeptic nu știe..
    • Like 0


Îți recomandăm

”Cravata galbenă”

”Cravata galbenă”, filmul regizat de Serge Ioan Celebidachi, fiul marelui dirijor, Sergiu Celibidache, este o biografie cinematografică și, în același timp, o confesiune; o ”partitură” a memoriei naționale scrisă cu ”notele” unui destin încercat. Dincolo de cronologia unei vieți extraordinare, filmul este o introspecție despre libertate și identitate și despre România care a dăruit lumii figuri emblematice și genii; dar pe care nu a prea știut să le păstreze acasă.

Citește mai mult

Transformare digitală

Digitalizarea în România avansează cu viteze diferite în sectorul public și cel privat. Firmele private în special din industriile bancară, sănătate sau retail au fost forțate de împrejurări concurența acerbă să se transforme digital, dar instituțiile de stat sunt încă prinse în inerția birocrației și lipsa de viziune strategică. În mediul privat, digitalizarea nu mai este un moft, ci o necesitate pentru scalare și eficiență. În sistemul public lipsa bugetelor multianuale și absența ownership-ului fac implementarea proiectelor de IT un proces greoi sau chiar eșuează (foto: Shutterstock).

Citește mai mult