„Soroșismul” – noul „neo-marxism” sau de ce a luat bătaie iepurașul care nu purta șapcă. Discursurile, structuri de putere care modelează felul în care percepem lumea

Zilele trecute, într-un articol publicat pe Republica cineva m-a întrebat, în comentarii, de ce nu am inclus și termenul „soroșism” în lista conceptelor analizate. Această întrebare mi-a amintit de un banc pe care mi l-a spus un prieten.

Pe scurt, Lupul găsea mereu motive să-l bată pe Iepuraș, de exemplu că nu are țigări sau ceva de băut. După fiecare întâlnire, Iepurașul încerca să fie cât mai pregătit, astfel încât să nu-i mai ofere Lupului motive pentru încă o agresiune. Într-o zi, cei doi s-au întâlnit din nou, iar Iepurașul avea la el țigări, brichetă, ceva de băut etc. Enervat, Lupul s-a uitat atent la el și a inventat un alt motiv: „Nu porți șapcă!”, apoi a început din nou să-l bată.

Nu am inclus „soroșismul” în lista pe care am făcut-o pentru că nu există o definiție clară a acestui termen. Este, pur și simplu, o etichetă aplicată pentru a distrage atenția de la subiecte importante, pentru a instiga la ură sau pentru a discredita o persoană în lipsa unor argumente reale. Dincolo de faptul că unii oameni folosesc termenul „soroșist” pentru a eticheta adversarii ideologici, există vreo semnificație reală a „soroșismului”?

Indiferent cât de educat ești, cât de politicos și argumentat discuți, câte dovezi aduci pentru a-ți susține punctele de vedere, cei care nu operează în paradigma raționalității vor găsi sau vor inventa motive pentru a te ataca. Exact cum a făcut Diana Șoșoacă cu jurnalista care încerca să-i explice că alocația pentru copiii ucraineni nu este de 3.700 de lei. Sau precum cei care aplică eticheta de „soroșist” fără să ofere vreo explicație clară despre ce presupune această etichetă.

În trecut, aceiași oameni foloseau termenul „neo-marxist” în același mod vag și lipsit de explicații. Cei care atribuie astfel de etichete par să fi înțeles, chiar dacă nu au citit-o direct, ideea lui Michel Foucault conform căreia discursurile nu sunt doar simple descrieri ale realității, ci structuri de putere care modelează felul în care percepem lumea. Cine controlează semnificația unor termeni controlează și granițele acceptabilului în discursul public, influențând astfel gândirea celor care alcătuiesc un „public captiv”.

Urmărind anumiți oameni care apar la televizor sau influenceri din mediul online, „fanii” ajung să le transfere acestora propria rațiune, devenind astfel un „public captiv”. Ei sunt învățați ce semnifică anumite etichete: „elgebitist”, „neo-marxist”, „soroșist”, „rezist” etc., iar apoi acele etichete le sunt aplicate altora fără vreo analiză reală.

Desigur, algoritmii care ne închid în bule informaționale au contribuit la promovarea acestor etichete. Prin troli și boți, se creează „idioți utili” care propagă mesajele mai departe.

Menționăm aici că este recomandat să fim conștienți că, dacă vorbim despre „extremiști”, „populiști” sau „putiniști”, trebuie să explicăm clar și argumentat ce înseamnă aceste concepte și de ce le folosim.

Etichetele capătă sensul pe care îi lăsăm pe alții să ni-l impună. Iar când argumentele dispar sau nu știm cum să le folosim, ajungem doar să repetăm etichetele pe care ne-au învățat alții să le folosim.

Afirmația „Ești soroșist/neo-marxist” nu înseamnă altceva decât „Nu porți șapcă”.

Puterea pe care o au vedetele TV, jurnaliștii, politicienii și influencerii este direct proporțională cu atenția pe care le-o acordăm. Apropo de „trezirea în conștiință”, poate că ar fi bine să fim mai atenți la ceea ce alegem să consumăm mediatic și să ne exersăm gândirea critică.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp