Foto: Octav Ganea/Inquam Photos
Ce sunt extremismul, fascismul, nazismul, comunismul, ideologiile sau fundamentalismul? Ce structură are un argument? Care sunt erorile de argumentare? Cum putem defini corect un concept? Cum funcționează separația puterilor în stat? De ce nu este normal ca parlamentarii să exercite presiuni asupra celor care lucrează în domeniul justiției?
Explicarea tuturor acestor aspecte nu poate fi oferită nici de ingineri, nici de medici, nici de IT-iști, nici de politicieni care au studiat doar aceste domenii și, de cele mai multe ori, nici măcar de jurnaliști sau oameni de televiziune. Cei care pot explica cel mai bine societății ce înseamnă și cum funcționează aceste concepte sunt specialiștii în științe socio-umane: filosofi, sociologi, politologi și istorici.
Dacă ar apărea în spațiul public informația că anumite persoane sunt anchetate sau chiar arestate pentru „organizarea unei asociații fasciste”, ce ar înțelege oamenii simpli din acest lucru? Pe lângă cei care sunt neinformați, mulți sunt victime ale dezinformării în privința anumitor teme și concepte. Cu alte cuvinte, cineva poate fie să nu aibă nicio idee despre ce înseamnă fascismul, fie să își fi format o părere greșită, bazată pe opiniile unor „nespecialiști” în domeniu.
Există, desigur, și persoane care se prezintă drept specialiști, dar își trădează meseria. Unii dintre ei interpretează concepte și idei conform propriilor interese sau, din lipsă de cunoștințe ori din alte motive, relativizează lucruri grave. De exemplu, asasinarea prefectului Manciu, uciderea pe patul de spital a lui Mihai Stelescu și multe alte crime comise înainte și după moartea unui lider carismatic sunt fie ignorate, fie prezentate „într-un mod nuanțat”. La fel se întâmplă și cu instigarea la ură împotriva anumitor grupuri, care este tratată cu aceeași indulgență.
Într-adevăr, este dificil să identificăm specialiști bine pregătiți și obiectivi, iar uneori nu avem capacitatea necesară pentru a-i recunoaște.
Dacă nu înțelegem cum funcționează metoda filosofică și cea științifică, adică ce presupune un argument corect construit și o demonstrație empirică, rămânem doar cu credința. Atenție, nu cea religioasă, care aparține unui alt cadru, ci credința în anumiți oameni și concepte. Avem tendința de a ne încrede într-un politician, un jurnalist sau o vedetă și, implicit, de a accepta opiniile acestora chiar și în domenii care depășesc competențele lor. De aceea, „influencerii” au urmăritori care se comportă asemenea adepților unui cult, având încredere („credință”) absolută în părerile acestora, indiferent de domeniul abordat. În logică, acest fenomen se numește eroare de argumentare „ad populum” (apel la popularitate): presupunem că o persoană știe despre ce vorbește doar pentru că este faimoasă, „apare la televizor” sau „are un podcast cu un milion de urmăritori”.
Când suntem bolnavi, căutăm cei mai buni doctori; când ni se strică mașina, încercăm să găsim cel mai bun mecanic; pentru casă, căutăm cel mai priceput meseriaș. Dar atunci când nu înțelegem concepte precum „separația puterilor în stat”, „extremism”, „fascism” sau „totalitarism”, pe cine căutăm? De multe ori, permitem altora să gândească în locul nostru și să ne explice aceste concepte, ajungând să credem în acei oameni fără un filtru critic adecvat.
În școală, ar trebui să ni se formeze acest filtru, astfel încât, după 12 ani de studiu, să putem înțelege măcar că „atacul la persoană” nu este un contraargument sau că doar pentru că un obicei sau o provocare (de exemplu, să mănânci pastile) devine populară nu înseamnă că este normal să o urmăm. Odată format acest filtru, am deveni capabili să identificăm corect specialiștii, care, de regulă, nu se află în prim-planul platourilor televiziunilor sau pe rețelele de socializare.
O altă problemă a societății noastre, pe care unii probabil o vor resimți în perioada următoare, este condamnarea extremismului de stânga la același nivel cu cel de dreapta.
Desigur, un text scurt precum acesta nu poate explica în detaliu toate conceptele și ideile menționate, dar poate atrage atenția asupra unui fapt esențial: așa cum, atunci când avem probleme de sănătate, căutăm un medic, la fel, atunci când suntem confuzi și ne este afectată capacitatea de raționare, ar trebui să căutăm metode – indiferent de vârstă – pentru a ne stimula gândirea critică. Acest filtru ne ajută să recunoaștem „impuritățile” din discursul public și să apelăm la specialiști care nu și-au trădat meseria. Rolul acestora nu este să gândească în locul nostru – așa cum se întâmplă când acceptăm pur și simplu o explicație – ci să ne ajute să gândim cu mintea noastră, ca să parafrazez un intelectual public din România.
Pe scurt: (1) Faptul că putem gândi nu înseamnă că o facem întotdeauna corect, (2) doar pentru că cineva este popular nu înseamnă că are dreptate, indiferent (și) cât de bine vorbește și (3) avem nevoie în societate de mai mulți specialiști în științele socio-umane care să iasă în prim-plan, iar oamenii ar trebui să conștientizeze importanța cunoștințelor lor și să meargă către ei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dacă astăzi lucrezi la un hipermarket german, olandez sau francez, crezi că mâine vei găsi în locul lui unul românesc? Așa ai tu impresia? Păi rămâi fără loc de muncă, dacă îi alungi pe cei care îți dau salariul.
De-abea aștept!!! Vai, de-abea aștept să văd furtuna pe care mulți nu o văd!!! Adio apartament, adio rate, adio tot! Cutie de carton și sub pod!