„Statul mă vrea bolnavă, deși plătesc ca să rămân sănătoasă.” Cum e să ți se ceară bani ca să previi diabetul în România

foto: Profimedia

Cu trimiterea de la medicul de familie în mână și cu recomandarea sa călduroasă în minte, sun la o clinică privată pentru o programare la diabetolog.

Țâr-țâr.

“Bună ziua. Ați sunat la clinica X. Acest apel este înregistrat. Continuarea apelului reprezintă consimțământul dvs. explicit pentru înregistrarea apelului. Dacă nu sunteți de acord cu înregistrarea, vă rugăm să ne scrieți la adresa de email pebaniitai@estiluatdefraier.ro.”

Răspunde un domn amabil, care nu se prezintă:

- Bună ziua. Numele meu este Cristina Bălan, am bilet de trimitere de la medicul de familie și aș dori o programare la diabetolog.

- Joi la ora y.

- Mulțumesc, dar nu pot ajunge. O altă dată?

- Pe 16 iulie, la 09:30.

- Perfect.

- Numele?

- Cristina Bălan.

- Data nașterii?

Ii spun.

- Confirmată cu diabet?

- Nu, de asta vin la specialist. Am trimitere de la medicul de familie, am setul de analize, am rezultatele testelor de glicemie din ultimele 2-3 săptămâni...

- A, nu se poate.

- Ce anume nu se poate?

- Cu Casa. Se poate doar dacă sunteți confirmată ca diabetică.

- Dar îmi fac programare la specialist ca să nu ajung diabetică. Știți, prevenție...

- Nu se poate, cu Casa e doar pentru cei confirmați. Plătiți prima consultație și dacă se confirmă, vă faceți programare prin Casă.

- Dar nu există protocol?

- Ba există, dar protocolul nostru acesta este. Plătiți și dacă se confirmă, nu mai plătiți.

Stau, mă crucesc și mă întreb cum Doamne, iartă-mă, am ajuns ca statul să mă vrea bolnavă, deși eu plătesc mii de lei în fiecare an ca să rămân sănătoasă. Mă mobilizez puțin, intru pe website-ul CNAS și caut datele de contact. După care, ca să avem cu toții o zi memorabilă, sun din nou la clinică:

Țâr-țâr.

“Bună ziua. Ați sunat la clinica X. Acest apel este înregistrat. Continuarea apelului reprezintă consimțământul dvs. explicit pentru înregistrarea apelului. Dacă nu sunteți de acord cu înregistrarea, vă rugăm să ne scrieți la adresa de email pebaniitai@estiluatdefraier.ro”.

- Bună ziua. Numele meu este Cristina Bălan și am vorbit mai devreme despre o programare la diabetolog.

- Vă rog.

- Îmi spuneți și mie cum vă numiți?

- Dar de ce?

- Pentru că eu v-am spus cum mă cheamă, dar dvs nu v-ați prezentat.

- Dar pentru ce?

- Ca să știu cu cine am stat de vorbă.

- Sunt A.

- Mă bucur. Eu sunt Cristina și Bălan. Dvs. sunteți A și mai cum?

- Dar de ce?

- Pentru că eu v-am spus numele complet.

- Dar pentru ce?

- Ca să știu cu cine am stat de vorbă.

- A și B.

- Mulțumesc. Și vreau să vă mai rog ceva: puteți să-mi confirmați că apelurile sunt înregistrate?

- Sigur, sunt înregistrate.

- Superb. Atunci să știți că o să depun reclamația la CNAS, iar dvs. o să le puneți la dispoziție înregistrarea apelurilor. Mulțumesc, zi frumoasă.

Trece o oră și-mi sună telefonul.

- Bună ziua. Sunt B de la clinica X. Vă sun pentru că am înțeles că ați avut ceva mai devreme o discuție în contradictoriu cu colegul meu.

- Să spunem.

- Poate vă pot ajuta eu.

Aur, nu alta! Îi redau discuția cu colegul.

- Din păcate, să știți că așa este. Contractul cu Casa este doar pentru pacienții confirmați. Vă pot face programare, dar abia peste două luni.

- Stați puțin: dar peste două luni sunt tot eu, tot neconfirmată ca diabetică (Doamne, ajută!). Nu mai aveți protocol?

- Ba avem, dar facem o excepție.

- Dar cum puteți face o excepție dacă aveți un protocol care nu vă permite excepțiile?

- Facem cumva, rezolvăm. Mai doriți programarea?

- Da, sigur.

- În luna septembrie.

- Parcă mai devreme era pe 16 iulie.

- Așa e, dar ziua și ora erau pentru cei confirmați.

- Bine, dar eu i-am spus colegului dvs. de la bun început că vin cu bilet de trimitere.

- Poate că era o anulare.

- Știți ceva? Aveți înregistrarea apelului. Puteți asculta discuția.

- Nu există așa ceva. La noi apelurile nu sunt înregistrate.

- Dumneavoastră ați sunat vreodată la clinica la care lucrați?

- Nu.

- Sugestia mea este să sunați măcar o dată. Faceți așa, un fel de mystery shopping. O să aflați că primul lucru pe care vi-l spune robotul este că apelul e înregistrat.

- A, da? Nu știam.

- Nu-i nimic, ați aflat. Asta e consultanță gratuită, deși pe mine mă puneți să plătesc consultația.

- Așa e protocolul.

- Dar protocolul acesta este pe website-ul clinicii? Vă informați pacienții că prima consultație se plătește și abia apoi pot beneficia de consultații gratuite, care nu sunt deloc gratuite, pentru că oricum plătim contribuții de sănătate?

- Bună întrebare. Nu știu, o să-i întreb pe colegii mei.

Vă spun eu: pe website-ul clinicii nu există nicio informație despre relația acesteia cu CNAS. Nu există niciun protocol. Și nu există nicio referire la Programul naţional de prevenţie a diabetului, deși în sales pitch-ul pe care clinica îl are în relația cu medicii de familie se face referire la acest program.

* * *

Scopul acestui articol nu este de a face public shaming, motiv pentru care nu am dat numele clinicii. Scopul este de a vă încuraja să vă faceți periodic analizele, iar apoi să vă informați cu privire la drepturile pe care le are fiecare pacient din România, drepturi pe care ar trebui să ne obișnuim să ni le exercităm, ca să nu mai fim luați de fraieri pe banii noștri.

Conform unui studiu derulat în cadrul Programului național sus-amintit, peste 800.000 de români sunt confirmați cu diabet zaharat de tip 2. Unul din 10 români are diabet, iar 3 din zece au prediabet. Acestea sunt datele oficiale, pentru că estimările sunt sumbre: peste 1,7 milioane de români ar suferi de diabet. Institutul de Sănătate Publică arată că, în 2021, se înregistrau anual 432 de cazuri noi la suta de mii de locuitori, numărul fiind în creștere. “Se estimează că una din 2 persoane nu ştie că are diabet.” 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp