Etica muncii e sfântă pentru dl. Szocs Jozsef: „Degeaba ai pământ dacă nu îl muncești”. De altfel, în zonă puține suprafețe de teren zac necultivate. „Pe aici nu prea sunt pământuri lăsate pârloagă”.

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

V-am spus anul trecut povestea IT-stului care a făcut o „reconfigurare de traseu” în carieră: sătul de orele pierdute în trafic în București, s-a întors „la țară”, lângă Turnu Măgurele, să facă agricultură bio.

La 15 kilometri de Slobozia este locul de unde anual pleacă în România, mai nou și în Europa, aproape 2 milioane de pepeni.

„Ne povestea un voluntar despre un copil, un băiețel, care a primit un Moș Crăciun de ciocolată. Era deja luna februarie, perioada în care noi de obicei primim și alimente cu specific de sărbători. Și cu ambalajul specific sărbătorilor. Copilul acela a spus: «Hei, a venit Moș Crăciun și la mine!», chiar dacă a ajuns un pic mai târziu. Pentru copiii din familii sărace, nu contează că dulcele de sărbători a ajuns cu două luni întârziere. Pentru acel băiețel, a fost prima dată când a primit o astfel de ciocolată. Și, fără să stea pe gânduri, a rupt-o și a împărțit-o cu frații lui. Astea sunt momentele care ne arată că ceea ce pentru unii poate este nesemnificativ, pentru alții devine o amintire de neuitat”, spune Lăcrămioara Rediu.

Am două preocupări despre care vorbesc mai puțin: tehnologia și gătitul. Sigur, la amândouă etalez performanțe mediocre, dar învăț, experimentez. Tehnologia, descifrarea lucrărilor despre inteligență artificială, îmi potolește foamea de cunoaștere și înțelegere a ceea ce urmează, gătitul mă relaxează. Fiecare își găsește refugii după cum crede, pasiuni, preocupări care să-l ajute să o ia de la capăt a doua zi.

Știrile, analizele sau campaniile despre risipa alimentară îmi creează o atitudine de indiferență sau respingere. Am percepția despre subsemnatul că arunc foarte puțină mâncare (iau puține produse însă diferite, de la o sesiune de cumpărături la alta, consum puțin și în general evit aglomerația la case).

Fiul a doi ingineri agronomi din Caraș Severin, Hary Masay a studiat matematica la Universitatea de Vest din Timișoara și a visat dintotdeauna să devină fermier. La sfârșitul liceului, își dorea să ajungă în Canada și să facă agricultură acolo. Întâlnirea cu un fermier belgian, pe nume Frank Depotter, care colabora cu tatăl său, a făcut însă ca visul său să prindă rădăcini adânci chiar în țara în care s-a născut, România.

De obicei găsești “mica piață” la intrare, pe două rânduri - legume și fructe. Trăiesc de mult cu prejudecata că în supermarket roșia nu e roșie, leguma nu are gust. Nu e de-a noastră, românească, nu?