Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Vestea bună: următorul tău iPhone nu va costa 3500 de euro. Nu încă

Fabrică Apple China

Foto: Profimedia Images

Vestea bună este că Apple încă produce iPhone-uri. Vestea proastă? Apple încă produce iPhone-uri în China. Deci, sigur, președintele Trump s-a gândit pentru scurt timp să impună un tarif de 125% pentru toate produsele fabricate în China, dar iPhone-ul a fost scutit într-un final. De ce? Pentru că nici China, nici America nu doresc cu adevărat ca Apple să nu mai producă iPhone-uri, cu siguranță nu brusc. Nu este vorba doar de faptul că smartphone-ul tău de 1.000 EUR ar ajunge la 3.500 EUR, ci și de faptul că smartphone-ul nu ar mai fi construit deloc. Nu poți să transplantezi sute de fabrici, milioane de lucrători și miliarde de piese în America peste noapte (sau chiar deloc). Chiar și Trump pare să-și dea seama de acest lucru, cu rea-credință.

Pentru că adevărul este că lanțul de aprovizionare al Apple nu se referă doar la costuri, ci și la capacitate. Este vorba despre scară. Este vorba despre capacitatea de a produce un milion de iPhone-uri pe zi, fiecare necesitând 1.000 de componente separate. Fabricile strălucitoare ale Tesla din Texas pot părea impresionante, dar în comparație cu baletul producției globale a Apple, acestea sunt în esență ateliere artizanale. Volumul Apple eclipsează orice poate realiza Tesla sau, sincer, orice alt producător. Deci, relocarea întregului lanț de aprovizionare al Apple? Mult noroc cu asta.

Chiar dacă ignorați complexitatea (și vă rog să nu o faceți), există și latura umană. Lanțul de aprovizionare al Apple din China are aproximativ trei milioane de angajați. Încercați să mutați chiar și 20% din această forță de muncă în SUA și dintr-o dată veți solicita vize speciale pentru aproximativ 600 000 de lucrători chinezi. Susținătorii MAGA ar putea aplauda tarifele, dar să importe o jumătate de milion de lucrători din China? Cel puțin ciudat din punct de vedere politic.

Apoi, există China însăși, care, nu întâmplător, are toate pârghiile. China a semnalat în liniște că, dacă Apple încearcă prea agresiv să plece, livrările ar putea încetini în mod misterios, regulile s-ar putea înăspri peste noapte, iar electricitatea ar putea deveni brusc „disponibilă intermitent”. Acesta este modul blând al Chinei de a spune: „Apple, te iubim, dar să nu-ți vină idei ciudate”.

Totuși, există o ironie aici: succesul Apple în China a format firme locale precum Huawei și Oppo, care acum construiesc telefoane la fel de bune sau mai bune decât iPhone-ul. Se pare că, atunci când petreci zeci de ani învățând o țară cum să producă cele mai bune produse ale tale, în cele din urmă ea devine mai bună decât tine la asta. Așadar, Apple este blocată pentru moment: lanțul de aprovizionare este prea vast, prea complex și prea tensionat din punct de vedere politic pentru a putea fi schimbat cu ușurință.

Și culmea este că biciul tarifar al administrației Trump creează exact incertitudinea care face lanțurile de aprovizionare nefericite. Apple, un simbol al puterii economice americane în valoare de mii de miliarde de dolari, ar putea să își vadă evaluarea oscilând nebunește, pur și simplu pentru că nimeni nu poate prezice ce tarife ar putea emite Trump mâine. Investitorii urăsc incertitudinea chiar mai mult decât tarifele.

Deci, unde este lanțul de aprovizionare? Este peste tot și nicăieri unde ai vrea să fie dacă încerci să simplifici geopolitica. Apple a construit cel mai sofisticat, interconectat și eficient lanț de aprovizionare din istorie, iar acum se trezește încătușat de propriul său succes. Grozav pentru eficiență, teribil pentru reziliență. Sau pentru politică. Sau stabilitate. Dar hei, cel puțin următorul tău iPhone nu costă 3.500 EUR. Oricum, nu încă.

NB1. Articol publicat anterior în varianta în limba engleză pe blogul autorului

NB2. Acest scurt eseu are ca sursă "China and America Agree: Apple Is Too Big to Fail" - The Free Press

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Ferma Cernat

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Shelly la BT Talks

În cel mai nou episod al podcastului economic al Băncii Transilvania, BT Business Talks, am stat de vorbă cu Andrei „Selly” Șelaru despre transformarea din creator de conținut în antreprenor, despre Beach, Please și despre Nibiru – proiectul unei stațiuni private lângă Costinești, gândită ca o platformă de divertisment cu standarde unitare, mix de evenimente și o infrastructură permanentă.

Citește mai mult

Guvernul Ciolacu 2 și Iohannis

Efectele catastrofale ale guvernului-rotativă, cu premierii Ciucă - Ciolacu și miniștrii de Finanțe Cîciu - Boloș, ultimii învârtiți apoi pe la Fonduri Europene, se văd cu ochiul liber. În 2025, 7% din veniturile bugetare totale merg spre plata dobânzilor pentru datoriile contractate de România, față de 5% în 2024.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult