Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Vestea bună: următorul tău iPhone nu va costa 3500 de euro. Nu încă

Fabrică Apple China

Foto: Profimedia Images

Vestea bună este că Apple încă produce iPhone-uri. Vestea proastă? Apple încă produce iPhone-uri în China. Deci, sigur, președintele Trump s-a gândit pentru scurt timp să impună un tarif de 125% pentru toate produsele fabricate în China, dar iPhone-ul a fost scutit într-un final. De ce? Pentru că nici China, nici America nu doresc cu adevărat ca Apple să nu mai producă iPhone-uri, cu siguranță nu brusc. Nu este vorba doar de faptul că smartphone-ul tău de 1.000 EUR ar ajunge la 3.500 EUR, ci și de faptul că smartphone-ul nu ar mai fi construit deloc. Nu poți să transplantezi sute de fabrici, milioane de lucrători și miliarde de piese în America peste noapte (sau chiar deloc). Chiar și Trump pare să-și dea seama de acest lucru, cu rea-credință.

Pentru că adevărul este că lanțul de aprovizionare al Apple nu se referă doar la costuri, ci și la capacitate. Este vorba despre scară. Este vorba despre capacitatea de a produce un milion de iPhone-uri pe zi, fiecare necesitând 1.000 de componente separate. Fabricile strălucitoare ale Tesla din Texas pot părea impresionante, dar în comparație cu baletul producției globale a Apple, acestea sunt în esență ateliere artizanale. Volumul Apple eclipsează orice poate realiza Tesla sau, sincer, orice alt producător. Deci, relocarea întregului lanț de aprovizionare al Apple? Mult noroc cu asta.

Chiar dacă ignorați complexitatea (și vă rog să nu o faceți), există și latura umană. Lanțul de aprovizionare al Apple din China are aproximativ trei milioane de angajați. Încercați să mutați chiar și 20% din această forță de muncă în SUA și dintr-o dată veți solicita vize speciale pentru aproximativ 600 000 de lucrători chinezi. Susținătorii MAGA ar putea aplauda tarifele, dar să importe o jumătate de milion de lucrători din China? Cel puțin ciudat din punct de vedere politic.

Apoi, există China însăși, care, nu întâmplător, are toate pârghiile. China a semnalat în liniște că, dacă Apple încearcă prea agresiv să plece, livrările ar putea încetini în mod misterios, regulile s-ar putea înăspri peste noapte, iar electricitatea ar putea deveni brusc „disponibilă intermitent”. Acesta este modul blând al Chinei de a spune: „Apple, te iubim, dar să nu-ți vină idei ciudate”.

Totuși, există o ironie aici: succesul Apple în China a format firme locale precum Huawei și Oppo, care acum construiesc telefoane la fel de bune sau mai bune decât iPhone-ul. Se pare că, atunci când petreci zeci de ani învățând o țară cum să producă cele mai bune produse ale tale, în cele din urmă ea devine mai bună decât tine la asta. Așadar, Apple este blocată pentru moment: lanțul de aprovizionare este prea vast, prea complex și prea tensionat din punct de vedere politic pentru a putea fi schimbat cu ușurință.

Și culmea este că biciul tarifar al administrației Trump creează exact incertitudinea care face lanțurile de aprovizionare nefericite. Apple, un simbol al puterii economice americane în valoare de mii de miliarde de dolari, ar putea să își vadă evaluarea oscilând nebunește, pur și simplu pentru că nimeni nu poate prezice ce tarife ar putea emite Trump mâine. Investitorii urăsc incertitudinea chiar mai mult decât tarifele.

Deci, unde este lanțul de aprovizionare? Este peste tot și nicăieri unde ai vrea să fie dacă încerci să simplifici geopolitica. Apple a construit cel mai sofisticat, interconectat și eficient lanț de aprovizionare din istorie, iar acum se trezește încătușat de propriul său succes. Grozav pentru eficiență, teribil pentru reziliență. Sau pentru politică. Sau stabilitate. Dar hei, cel puțin următorul tău iPhone nu costă 3.500 EUR. Oricum, nu încă.

NB1. Articol publicat anterior în varianta în limba engleză pe blogul autorului

NB2. Acest scurt eseu are ca sursă "China and America Agree: Apple Is Too Big to Fail" - The Free Press

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult