Foto: Daniel Mihilescu / AFP / Profimedia
Un mesaj pentru un dialog constructiv și informat. Este esențial să menținem un discurs de calitate în aceste zile și nu numai.
În ultimele zile, am interacționat cu persoane care au votat pentru CG sau pentru partide extremiste. I-am întrebat: „De ce ați făcut această alegere?”
Răspunsurile primite au fost surprinzător de simple: „Vorbește despre Dumnezeu, promite că ne va fi bine și se îmbracă frumos.”. Oamenii nu știau pentru cine au votat sau cine este candidatul CG.
Este îngrijorător cum o astfel de retorică simplistă și un program economic lipsit de consistență au reușit să câștige încrederea unor oameni. Programul propus de CG aduce în discuție teme anacronice, cum ar fi:
- Munca din plăcere, un concept ce amintește de „munca patriotică” neremunerată din perioada comunistă.
- Reîntoarcerea la rădăcini. Ce poate însemna acest lucru nu se poate explica
- Restaurarea viziunii creștine în economie, o idee ambiguă, ce pare concepută pentru a atrage voturi prin apel la credința religioasă.
Astfel de mesaje, aparent frumoase, maschează riscuri grave: o întoarcere la practici și ideologii ce au adus sărăcie și izolare în trecut. În același timp, polarizarea socială devine tot mai evidentă, cu falii adânci între diverse segmente ale populației. Această fragmentare este cel mai periculos rezultat al discursurilor extremiste.
Educația – fundamentul rezilienței sociale și politice
Rezultatele recente arată clar că regiunile cu centre universitare bine dezvoltate (București, Cluj, Iași, Timiș, Brașov, Ilfov) au fost mai rezistente la astfel de mesaje. Spiritul critic format prin educație este cel mai bun antidot împotriva manipulării. Educația autentică va depăși mereu ceea ce se numește, eronat, „școala vieții”.
România a evoluat enorm în ultimele decenii, apropiindu-se de valorile și bunăstarea Occidentului. Suntem liberi să călătorim, să lucrăm, să revenim acasă. Câți români aleg însă să emigreze în regimuri autoritare? Aproape niciunul. Fuga de trecutul comunist este evidentă.
Întrebări esențiale înainte de a vota. Înainte de a susține candidați sau partide anti-occidentale, gândiți-vă bine:
- Ce promit aceste forțe politice?
- Cum ar putea România progresa adoptând un model diferit de cel occidental?
- Întrebat despre apartenența la NATO, CG a răspuns: „Pe noi ne apără Dumnezeu.” Ce interpretare aveți în legătură cu această afirmație? Considerați că este o argumentație adecvată pentru un președinte responsabil de apărarea țării?
Occidentul ne oferă un exemplu clar: bunăstarea și libertatea se construiesc pe democrație, educație și economie de piață. Orice alternativă ce promovează izolaționismul și întoarcerea la practici arhaice riscă să ne aducă sărăcie, granițe închise și pierderea libertății. Repetați după mine: pierderea libertărții și sărăcie generalizată!
Haideți să votăm responsabil, cu gândul la viitorul României ca parte integrantă a valorilor occidentale.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu. Polarizarea socială nu este efectul discursurilor extremiste ci al distribuirii inechitabile a PIB-ului. PIB-ul României crește de la an la an, dar experții avertizează că este o creștere doar pentru cei deja avuți, în timp ce săracii devin tot mai săraci. Nu, nu am visat azi noapte:
https://moldova.europalibera.org/a/eurostat-romania-tara-ue-cu-cei-mai-multi-saraci-cehia-are-cei-mai-putini/32991806.html
De altfel, este interesant cum “sistemul” se laudă mereu cu creșterea nemaivăzută a PIB-ului, dar evită să precizeze că asta nu se vede în buzunarele a peste PATRU milioane de români.
Astfel, marile orașe (care se întâmplă să fie și mari centre universitare) concentrează majoritatea indivizilor cu o stare materială bună și foarte bună.
Ca o concluzie, cred că sărăcia și lipsa speranței, nu a educației, au fost exploatate prin discursurile extremiste, acestea reprezentând de fapt CAUZA polarizării societății. Indivizii educați care trăiesc sub pragul decenței, au de ceva timp încoace numai două opțiuni: fie emigrează pentru un trai decent, fie rămân în țară și cad pradă oricărei grupări care le promite verzi și uscate.
Evident, este și categoria celor cu o educație precară, dar nu cred că ei reprezintă majoritatea alegătorilor grupărilor de extremă dreapta.
Să nu ne îmbătăm cu apă rece. Dacă avem noroc să mai păstrăm încă 4 ani democrația, vor fi necesare măsuri urgente pentru o distribuire echitabilă a PIB-ului. În caz contrar, viitorul nu arată de loc bine.