foto: Dejan Krsmanovic / Alamy / Profimedia
Săptămâna asta am primit mesajul de mai jos:
„Salut! Vreau să-ți arăt ceva frumos. Ți-am spus că am început un atelier de percuție, nu? Cred că am menționat în treacăt. Ei bine, l-am pornit cu gândul la N., unul dintre elevii mei cu CES și cu comportament violent. În ianuarie mi-am cumpărat două tobe și de atunci am tot lucrat cu el și cu alți colegi, în grupuri de câte doi. Vreau să-ți spun că deja au evoluat fantastic, le place enorm. Ieri, la clasele mici, am organizat niște miniconcerte pentru că aveam lecția despre instrumente muzicale.
Atelierul ăsta e singurul lucru pe care îl așteaptă la școală. N. a devenit mai comunicativ, mai încrezător și e văzut acum ca un copil normal, care a făcut ceva.”
E scris de o profesoară de engleză ce face minuni într-un sat bistrițean, reușește să scoată la lumină ce e mai bun și mai frumos din fiecare elev care îi trece pragul clasei. Cumpără tobe din banii proprii, organizează școli de vară, tabere de informatică, rezidențe educaționale. De câțiva ani, aduce în sat actori, regizori, dansatori, IT-iști, profesori de arte marțiale — oameni care, pentru o lună, se mută la sat ca să se întâlnească cu elevii, să le predea ce știu ei mai bine.
Trece dincolo de curriculum și se apleacă atent asupra nevoilor reale ale copiilor. Scrie proiecte, caută finanțări, bate la ușa companiilor — totul pentru a susține programele educaționale care chiar schimbă vieți. Programe care-i ajută pe copii să nu abandoneze școala, să-și aleagă un drum, să spere la un viitor.
Ea e profesoara care face lucrurile să se întâmple fără să aștepte nimic de la „împărăție”. S-a resemnat demult că niciun minister, nicio autoritate, nicio instituție publică nu vor da buzna să o ajute. Pe ea, profesoară de engleză de la țară, fără niciun sprijin politic, fără familie cu bani în spate, fără nicio rudă în sistem.
Știe bine că, indiferent de votul din 18 mai, puterea de a le deschide elevilor mintea și curiozitatea, de a-i motiva să aibă o diplomă și, mai apoi, o meserie rămâne tot în mâinile ei.
Bine ar fi să gândim și să facem asta cu toții. Să înțelegem că schimbarea vine în primul rând de la noi. Să ne implicăm, nu să ne resemnăm.
Primul pas: mergem la vot!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.