Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

10.000 de oameni au ieșit duminică seara în stradă în Cluj și eu am fost unul dintre ei. Iată ce am văzut

Am fost duminică la protestul de la Cluj. Circa 10.000 de oameni au ieșit în stradă să își arate nemulțumirea față de ordonanţele privind graţierea şi modificarea codurilor penale.

Imaginile, în galeria de mai jos:

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • check icon
    Și eu am fost duminică la protestul anti- ordonanțe, dar la Deva.
    Acolo, în Piața Victoriei sau la ”coada calului”, calul lui Decebal, ne-am adunat pe la ora 18:00, sub 100 de oameni. Oameni de toate vârstele, tineri mai mulți, unii chiar cu copilași destul de mici, stăteau în grupuri mici și comentau negativ la adresa infamelor ordonanțe. Erau câteva pancarte cu texte adecvate, doua steaguri tricolore pe umerii unor tineri și doi subofițeri de jandarmi (atâția am văzut) care priveau aparent placid la ”mulțimea” adunată.
    Ca să fiu sincer, era mai mult o atmosferă de priveghi.
    Puțin după ora 19:00, când fibra mea de sindicalist militant devenea din ce în ce mai nemulțumită, mai ales că vedeam ”târgul pe cale de a se sparge”, m-am alăturat unui grup de 4-5 tineri care au început să scandeze: PSD-ciuma roșie și DNA- să vină să vă ia. Nu am apucat să strigăm de cinci ori și cei doi jandarm au venit la noi.
    După ce s-au prezentat, ne-au cerut ”...să nu mai scandăm, să rămânem pașnici ca și până la acel moment sau vor discuta altfel cu noi...(probabil pe motiv de tulburare a liniștii publice). Ne-am oprit mirați și descumpăniți că niciunul din cei rămași nu ne-a susținut și am evacuat locul în scurt timp.
    Am plecat cu amărăciune în suflet, gândindu-ne că ăștia suntem noi devenii și ne merităm soarta. Cine dorește amănunte să intre pe net și va găsi multe explicații legate de cele relatate.
    O seară bună tuturor și sper să pot veni cu relatări mai bune data viitoare.
    • Like 0
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro