NATO pregătește o nouă arhitectură de descurajare a Rusiei, bazată pe inteligență artificială, senzori, drone și centre de comandă integrate. România se numără printre statele care vor participa la această transformare a apărării Alianței. foto: Profimedia

La masa românilor noștri, danturile acoperite de mâncare mestecă în timp ce vorbesc cu decibeli care acoperă toate mesele din jur. Zici că sunt crocodili cu poșete și maiouri. foto: Profimedia

Pe 26 iulie, de la tribuna Parlamentului, fostul ministru al Sănătății Alexandru Rogobete a numit-o pe una dintre predecesoarele sale, Ioana Mihăilă, drept „o epilatoare-șefă de la Bihor”.

Asociația Societatea de Salvare București a sărbătorit, săptămâna aceasta, 120 de ani de la înființare, printr-o serie de evenimente care s-au desfășurat marți în București.

Educaţia „tradiţională” din Romȃnia prea puţin se preocupă de a-i învăţa pe copii să-şi recunoască propriile emoţii. Hai să ne uităm la limbaj: în romȃnă „am emoţii” înseamnă de fapt o stare de frică sau îngrijorare referitoare la o anumită situaţie. Cu alte cuvinte tot spectrul emoţional este redus la frică. Alte emoţii … prea rar sunt recunoscute, numite, deşi există nu doar furia sau fericirea, ci şi a fi înduioșat, a fi senin, a fi sceptic, a fi intimidat, a fi copleșit, a fi amuzat, etc. foto: Profimedia

Ce nu se conștientizează suficient în spațiul public ca principală cauză a marasmului României: PSD, AUR, gașca Thuma din PNL și partidelele din Parlament de fapt NU VOR îndeplinirea de către statul român a cerințelor PNRR.

România evită categoria „junk”. Fitch menține ratingul „BBB-”, dar avertizează că deficitul, datoria și instabilitatea politică rămân riscuri majore. Foto: Profimedia

Pe 26 mai 2023 mă aflam la granița de sud dintre Suedia și Norvegia, sensul spre Norvegia. Pe bancheta din spate, printre bagaje, trolere, haine și tot calabalâcul aferent unei relocări, stătea obosită April, o golden retriever femelă în vârstă de 12 ani. foto: Profimedia

Ne-a întâmpinat un chelner jovial și în timp ce așteptam comanda, am remarcat un domn în vârstă, care supraveghea discret cam tot ce se întâmpla acolo. Ba mai mult, l-am văzut la un moment dat discutând cu chelnerii, apoi așezând niște șervețele la o masă. Având o curiozitate și o bănuială în același timp, l-am abordat pe chelnerul care ne adusese între timp comanda, întrebând dacă domnul respectiv este proprietarul restaurantului.

Din punct de vedere administrativ, nu vom avea o „țară ca afară” decât dacă, în prealabil, societatea însăși va deveni una high-trust. Iar pentru asta, e nevoie de alte politici sociale, culturale și securitare, care să calmeze memoria istorică.