„Nu am căutat să mă victimizez într-un sistem în care aveam nemulțumiri, dar am căutat să ofer pacienților mei intervenții chirurgicale cât mai performante”, spune doctorul Cătălin Copăescu, de al cărui nume se leagă excelența în chirurgia bariatrică minim-invazivă în România.

„Mi-am depus astăzi demisia din funcția de ministru al Apărării Naționale. Am discutat cu președintele, cu premierul, cu președintele partidului, cu o parte dintre colegii din USR și le mulțumesc pentru susținere și încredere. Fac acest gest cu asumare și respect față de Armata Română”, a scris Moșteanu pe Facebook.

M-am ambalat singură azi, gândindu-mă că Filip nu va studia niciodată literatura română veche după noua programă. Poate e un noroc, acum.

„Să ne fie bine ca să nu ne fie rău”– deşi pare varianta câştigătoare, pe tărâm politic e calea cea mai bună spre sinucidere. Nu se ştie cine a afirmat pentru prima dată (Seneca?) că iubesc trădarea, dar îi urăsc pe trădători, însă când vine vorba de România într-un asemenea context, mulţi vestici îşi aduc aminte de anul 1944: „A, voi sunteţi ăia care i-au trădat pe nemţi când aţi văzut că vor pierde!”

În Iași creșterea a fost de 80%, în Timișoara de 90%, iar Clujul conduce topul creșterilor cu un salt de 100% în aceeași perioadă.

O alternativă este participarea la diferite cursuri/cluburi sau activităţi: că e vorba de a face un sport de echipă sau a merge la cursuri de tai-chi, gimnastică aerobică, pilates. foto: Profimedia

Comunicarea unui premier cu jurnaliștii nu este doar un exercițiu de imagine. Este un gest de responsabilitate și de respect față de oamenii pe care îi reprezintă. Când un lider răspunde întrebărilor presei, el recunoaște ceva esențial: puterea nu este a lui, ci i-a fost încredințată pentru o vreme. A refuza dialogul și a vorbi doar în cadre organizate înseamnă să uiți acest lucru. Și, într-o democrație, uitarea aceasta poate fi periculoasă.

Un milion de recenzii adunate de la pacienți în ultimii 13 ani. Și o notă medie de 9,65 pentru medicii din rețea.

N-aș mai fi scris nimic astăzi. Dar mărturisesc că ce văd în CV-ul lui Moșteanu, 3 ani de Automatică, facultate de 5 ani, pe care subsemnatul am absolvit-o în 1981, mă scoate din țâțâni. Sunt curios: ce dracu a făcut profituristul ăsta de partid (care a susținut-o luni de zile pe E. Lasconi, basculând apoi în 24 de ore spre Nicușor Dan) la Automatica din București, una dintre cele mai puternice și serioase instituții de învățământ din România?

Din când în când mai schimb vorbe la o cafea, la sfârșit de săptămână, cu studenții sau foștii studenți cu care am lucrat în diverse momente ale vieții. Fac asta de ani de zile și încă îmi face plăcere. La început, când încercam să ne cunoaștem mai bine, eram convinsă că stăpânesc bine limba română. Aveam impresia că știu nuanțe, subtexte, ritmuri. Până într-o zi, acum câțiva ani, când unul dintre ei a spus: „Mamăăă, ce vibe soft are mesajul ăsta, dar totuși e on point.” Și-atunci am realizat că trebuie să mai învăț.