Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

23 August, actul istoric pe care l-a făcut Regele, l-au furat comuniștii, l-au serbat cu sila bunicii și părinții noștri și pe care îl vor uita copiii noștri

23 August

Foto: Fototeca Online a Comunismului Românesc

Peste 50 de ani probabil doar istoricii se vor mai referi la 23 august ca la o fostă sărbătoare națională. Pentru ei și nu doar, ci și pentru tinerii de astăzi, istoria complicată cu un Rege care nu va mai fi, comuniști care vor fi fost demult o istorie aproape exotică și bunicii pe care nu îi vor fi cunoscut decât în treacăt să le spună o poveste curajoasă din război, va transforma 23 august într-o zi obișnuită de vară a cărei memorie stă doar în cărți, greu digerabilă și disputată, iar uitarea fi-va cel mai la îndemână răspuns.

Astăzi, în schimb, românii duc cu ei încă suma memoriilor istoriei falsificate din vremea comunismului. Amintirea lui 23 august este mai curând vagă. Totuși, pentru pasionații de istorie, datorită tangajului între scenarii, evenimentul este probabil unic prin jocul de tip ”if history” pe care îl deschide. 

În realitate, actul de la 23 august l-a avut în centru pe Regele Mihai, rămas și singurul supraviețuitor al întâmplării, care, alături de o coaliție de politicieni (țărăniști, liberali, social-democrați, chiar și comuniști, atrași din considerente tactice), intimi ai Palatului și militari l-au îndepărtat pe Antonescu de la putere și s-au alăturat Aliaților. România adera astfel la tabăra aliată cu aproape nouă luni înainte de terminarea războiului în Europa, după mai bine de patru ani petrecuţi în Axă. În afara Suveranului, toți participanții importanți ai actului au dispărut, mulți dintre ei aruncați în închisori și lichidați (Maniu, Brătianu, Titel Petrescu, Pătrășcanu), privați astfel de dreptul de a-și spune versiunea asupra evenimentelor.

Foto: Fototeca Online a Comunismului Românesc

Actul de la 23 august, probabil cel mai important moment din istoria românească după Primul Război Mondial, a avut marile sale paradoxuri. Pe de o parte, pentru că, prin efectele sale, i-a scos pe comuniști din ilegalitate pentru ca aceștia să preia puterea în doar trei ani. În al doilea rând, pentru că a curmat o dictatură militară pentru a face loc alteia, deși nimeni nu anticipa acest deznodământ. Pe de altă parte, pentru că, deși conspirația împotriva mareșalului Ion Antonescu i-a unit pe toți actorii vremii – Rege, țărăniști, liberali, social-democrați, comuniști –, consecințele actului aveau să-i despartă pentru totdeauna (Regele a fost silit să abdice și să plece în exil, țărăniștii, liberalii și social-democrații au înfundat pușcăriile, iar comuniștii au ajuns la putere, dar l-au eliminat fizic pe singurul lor reprezentant în conspirație, Lucrețiu Pătrășcanu). În fine, pentru că, deși comuniștii au fost minoritari în economia evenimentului, ei l-au confiscat prezentându-l ca o realizare remarcabilă a PCR.

Disputele în jurul contextului și consecințelor evenimentului continuă și astăzi. Totuși, actului de la 23 august nu i se pot nega câteva merite: a) caracterul anti-nazist prin ieșirea din Axă; b) caracterul popular întrucât, deși nu există sondaje din acea vreme (oare cum ar fi putut exista?), se poate afirma că marea parte a populației a primit cu satisfacție vestea întoarcerii armelor; c) contribuția militară – Armata Regală, care a acceptat fără rezerve decizia Suveranului, a oprit un război devenit foarte nepopular, care nu mai avea șanse de reușită (e adevărat că am întors armele și am plecat spre vest cu armatele noastre, dar aceasta este o altă istorie) și care, conform istoricilor anglo-saxoni, a scurtat războiul cu șase luni; d) a restabilit statul de drept prin repunerea în drepturi (e drept, parțial) a Constituției de la 1923, anularea legilor rasiale, eliberarea celor încarcerați din motive politice etc.

Foto: Fototeca Online a Comunismului Românesc

Stalin a lăsat impresia că i-ar fi convenit mai mult o ocupaţie, convertită apoi în eliberare, decât o lovitură de stat. Acesta este și motivul pentru care teoria insurecției armate a fost lansată de comuniști încă din 1945, deși, în realitate, insurecția a început după ce Regele a preluat conducerea (și, în fapt, doar Armata Română a eliberat teritorul de trupele germane. În anii de tranziție (1945-1947), Regelui i s-au recunoscut meritele, nici nu putea fi altfel, era încă pe tron, dar după proclamarea republicii, optica s-a schimbat complet, fiind eliminat din poveste.

Se știe că, straniu în multe privințe, comunismul românesc și-a căutat continuu, încă de la apariție, legitimitatea și, nici de această dată nu s-a dezis: ziua de 23 august devine evenimentul-central, momentul fondator, fiind declarată sărbătoare națională în 1948. Așadar, vreme de peste patru decenii, românii au purtat pecetea unei înșelăciuni oficiale. Era, într-un fel, o existență paralelă a istoriei, în care comuniștii parcă își propuseseră să nu șteargă imaginea dinastiei (pe trei zile naționale s-a întins istoria modernă românească și toate au avut ca liant regi și regine: 10 Mai, 23 August, 1 Decembrie).

Foto: Fototeca Online a Comunismului Românesc

Pe tot parcursul Războiului Rece, republica rămâne cu o autentică sărbătoare „corectă politic” în care celebram înfrângerea fascismului, dar incorectă ca semnificații istorice atribuite. Despre 23 august probabil cei mai mulți dintre români gândeau simplu, că nu e ceea ne spun manualele. Și, într-un fel, regimul le-a dat dreptate. Cum nu și-a propus să îl contrazică pe Orwell, care a spus că nimic nu e mai imprevizibil decât trecutul în celebra sa distopie, Partidul Comunist nu s-a împăcat cu o formulă unică pentru data aleasă drept sărbătoare națională. „Ziua eliberării de sub jugul fascist”, „ziua eliberării patriei de sub dominația fascistă”, „insurecţia națională armată antifascistă și antiimperialistă”, „revoluţia de eliberare antifascistă“ ș.a. au fost versiunile oficiale prin care regimul și-a indus în confuzie propriul popor și a redus la minimum finețea necesară actului amintirii.

Foto: Fototeca Online a Comunismului Românesc

Există însă și altă fațetă – emoțională i-aș spune – a zilei. 23 August a fost o dată pe care marea majoritate nu a îndrăgit-o ca sărbătoare națională, poate doar foștii ilegaliști comuniști care, în mod evident mai mulți decât mitul că ar fi fost doar o mie în toată țara și care, contrar unei butade atât de răspândite, chiar erau căutați de Tanti Varvara (porecla Siguranței în jargonul militanților comuniști) în vremea lui Antonescu. Însuși Nicolae Ceaușescu nu era foarte încâtat probabil să își amintească de 23 august, în ciuda unei modeste tentative de falsificare (se pare că doar un autor a încercat să îi atribuie un rol în economia evenimentului istoric) a biografiei sale și așa retușate și rescrise. În fapt, viitorul dictator lipsise din peisaj toată luna august 1944.

Foto: Fototeca Online a Comunismului Românesc

1989 a fost ultimul an în care 23 august a fost sărbătorită ca zi națională. Dictatorul și-a ales ca loc al exhibației grandomanice numită paradă strada Știrbei Vodă din București, în zona care fusese complet dărâmată cu doi ani mai devreme. Era cumva expresia extincției aproape în totalitate a firescului și confirmării unui delir omagial. Cu această ultimă imagine simbolică își încheie 23 august cariera de sărbătoare națională a republicii pentru a intra definitiv în cartea de istorie.

Foto: Fototeca Online a Comunismului Românesc

Nu merită însă nici hulit și nici distorsionat actul de la 23 august, cu toate ipostazele și reprezentările care i s-au atribuit, fraudulos ori pe bună dreptate, de-a lungul timpului. Autorul curajos al acestui act, Regele Mihai, care avea doar 23 de ani neîmpliniți, este astăzi singurul actor în viața al evenimentelor de acum 73 de ani. El s-a aflat atunci în tabăra bună a istoriei și România, alături de el, a trecut, cu toată nedreptatea destinului care a urmat, greaua cumpănă a unui război distrugător.

Foto: Fototeca Online a Comunismului Românesc

Pentru acest lucru, Mihai I merită omagiat și amintit de noi toți. Iar nouă ne rămâne datoria de a nu uita și de a spune fără jenă „La mulți ani, România!”, căci la 23 august 1944 România a renăscut, într-un fel, din propria-i cenușă.

Acest text este asumat de autor în calitate exclusiv privată şi nu reprezintă punctul de vedere al nici uneia dintre instituţiile şi/sau organizaţiile la care acesta este angajat sau la care este afiliat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Constat cu tristețe ca aproape toți comentatori sunt puțin avizați în domeniu. Puneți mâna și citiți cărți de istorie adevărată, nu tot felul de comentarii făcute de tot felul de fomiști ...
    • Like 0
  • check icon
    Actul de la 23 august 1944 dovedeşte că politicienii români au fost bicisnici şi atunci, ca şi acum, aruncând în aer toate eforturile diplomatice de a ieşi onorabil din alianţa cu Germania. Ceea ce s-a întâmplat, nu a fost altceva decât o încetare unilaterală a focului iar URSS ne-a tratat aşa cum trebuia: ca o ţară ocupată. Mai mult, cred că Stalin a şi râs pe sub mustăţi fiindcă a ocupat România fără pierderi. Din punctul meu de vedere a fost un act de trădare naţională comis de către politicienii români prin lovitura de stat din 23 august 1944. Regele Mihai n-a fost decât un figurant, nimic mai mult.
    • Like 1
  • As fi vrut sa scriu despre oribilul act de tradare savarsit de regele Mihai si camarila la 23 August '44, de dezastrul la care a supus tara prin acest act, dar colegii de forum mai jos au facut-o deja mult mai bine decat mine.
    Asa cum am spus-o si in alte postari dl Andrei Muraru este un activist monarhist si acest lucru ii intuneca judecata si face ca toate articolele dumnealui sa fie incarcate de un subiectivism penibil si neconform cu adevarul (cu exceptia celor anticomuniste, care sunt bine documentate).
    Mai spun o data insa acest lucru care ar fi un pic amuzant daca n-ar fi si trist:
    - nu inteleg de ce monarhistii posteaza si isi fac propaganda la greu pe un site numit "republica". Nu au sau nu isi pot face un site al lor numit "monarhia.ro" , "ura-traiasca-hohenzollern.ro" sau whatever.ro ? Acolo pot sa isi debiteze unul altuia ineptiile si falsurile istorice, pot sa pupe in fund monarhia pana lesina, dar nu pe un site preponderent de dreapta numit "republica".
    - cu aceasta mai felicit inca o data "republica" (pe bune, fara misto) pentru bunavointa, fair-play-ul si toleranta de care da dovada, permitand monarhistilor absoluta libertate sa isi faca propaganda de 2 bani.
    • Like 1
  • la 23 august 1944 a fost un oribil act de tradare prin care romania a fost cotropita de o racila mult mai neagra decit razboiul,comunismul si cizma moscovei,dupa cotul donului maresalul antonescu si-a trimis mesageri pe linga aliati sa negocieze o iesire decenta din razboi,apropiatii regelui si alte gunoaie politice au prins de veste si au oferit rusiei CAPITULAREA NECONDITIONATA,stalin le-a interzis aliatilor orice tratative cu romania a urmat 23 august cind fraieri de soldati romani au intors armele, dar surpriza pina in 12 septembrie cind s-au semnat efectiv actele soldatii rusi ii considerau tot inamici asa au fost luati prizonieri sau macelariti sute de mii de soldati romani.domnule moraru ce interes ai sa albesti o fosila cu miinile patate de singele romanilor?
    • Like 1
  • Actul de la 23 august 1944 a fost unul nesăbuit, dar, intr-un fel, aducător de avantaje pe termen scurt:
    - Stalin a pedepsit Ungaria si a impus trecerea Transilvaniei sub administrație românească;
    - România nu a fost devastată de Armata Roșie.
    Dar astea au fost întâmplări fericite, nu că ar fi negociat cineva asa ceva. Regele Mihai a ordonat întoarcerea armelor fără să negocieze condițiile capitularii. O nebunie...
    Cu privire la comunismul care a urmat, n-a fost din vina noastră. Europa Centrală si de Est a fost cedată rușilor de către britanici si americani la Yalta. A fost un târg josnic ce nu face cinste Occidentului.

    Este regretabil faptul că nici Occidentul, nici Rusia nu prea vor să îsi amintească de actul criminal de la Yalta prin care au condamnati la sărăcie si la multe umilințe aproape o jumătate de Europă. Si mai este ceva ce doare: rusii o țin langa cu eliberarea noastră si a altora de fascism, dar uită să mai spună că n-au mai plecat 45 de ani... Eliberatorul nostru, cuceritorul nostru.

    • Like 2
    • @ Constantin
      De la mine aveti un mare minus(-),pentru cã : 1. afirmația " Armata Roșie nu a devastat România" se bate cap-in- cap cu ultimul paragraf al comentariului dvs. Si cu realitatea istoricã! 2. Sã pui in cârca Regelui Mihai(foarte tânãr si nepregãtit pt.complexitatea situatiei) TOATE mizeriile de la 23 august - este o atitudine propagandisticã,clișeisticã, comunistoidã , nedemnã pentru o persoanã inteligentã si riguros informatã !
      • Like 2
    • @ Stefan Stefania
      E drept, nu trebuie puse în cîrca regelui toate acele mizerii. El este victima unui sistem antic depășit istoric de cel puțin 200 de ani - sistemul monarhic - care permite și unui copil să devină suveran. În zilele noastre, monarhia nu este altceva decît o recuzită opulentă și foarte costisitoare păstrată vie de anumite țări încă nostalgice la trecutul lor medieval glorios.
      • Like 2
    • @ Constantin
      Despre ce targ josnic vorbiti? Nici macar nu s-a discutat soarta Estului Europei la Yalta, cu exceptia celei a Poloniei, dar nici in cazul ei nu a fost vorba de nici un targ. E doar un mit. S-au stabilit zonele de ocupatie din Germania, s-au stabilit granitele Poloniei si organizarea de alegeri libere in aceasta tara, s-a acceptat participarea sovieticilor la actiunile contra Japoniei. Nimic despre situatia tarilor din est. Cred ca ar trebui sa va informati mai bine.
      • Like 2
    • @ Stefan Stefania
      Este părerea dumneavoastră si o respect. Dar dacă România ar fi arătat astăzi ca la 1878, puțin a lipsit, mi-ati fi dat dreptate cu privire la actiunea tânărului Rege.

      Nu am greșit, Armata Roșie nu devastat România, ci sistemul comunist impus de ocupant. Bucureștiul nu a fost borbandat de Armata sovietică, asa cum a fost borbandat Berlinul...Acolo nu a mai rămas piatra pe piatră.

      PS Am multe de spus, dar scriu de pe telefonul mobil si-mi este foarte greu. Am zis că nu mai scriu de pe telefon si nu m-am tinut de cuvânt.

      • Like 0
    • @ Stefan Stefania
      Este părerea dumneavoastră si o respect. Dar dacă România ar fi arătat astăzi ca la 1878, puțin a lipsit, mi-ati fi dat dreptate cu privire la actiunea tânărului Rege.

      Nu am greșit, Armata Roșie nu devastat România, ci sistemul comunist impus de ocupant. Bucureștiul nu a fost borbandat de Armata sovietică, asa cum a fost borbandat Berlinul...Acolo nu a mai rămas piatra pe piatră.

      PS Am multe de spus, dar scriu de pe telefonul mobil si-mi este foarte greu. Am zis că nu mai scriu de pe telefon si nu m-am tinut de cuvânt.

      • Like 0
    • @ Ventidius
      Chiar ai reusit să mă enervezi... Acea foaie de hartie pe care Stalin a scris România 90%, Yugoslavia 50% etc nu a fost negată nici de SUA, nici de Marea Britanie... Despre ce vorbesti tu? Ai fi vrut o declaratie comună? Cum să facă asa ceva? Esti de o naivitate care dacă n-ar fi de plâns, ar fi de râs... A vrut România comunism? Polonia? Ungaria?... Citeste istorie si apoi comentează.
      PS Scriu de pe telefonul mobil si nu pot mai mult. Nu-mi răspunde, mi-ai stricat deja concediul.. N-am calculatorul la mine si până acasă sunt 300 de km... Te rog să nu răspunzi.
      • Like 0
    • @ Bogdan Tabarcea
      Dacã regatele nordice(nu le mai enumãr)+U.K trãiesc in "evul mediu", atunci...bravo lor!! Înseamnã cã România nu a depãșit " epoca de piatrã". Da,în cazul României,monarhia ar fi nepotrivitã - din cauza moștenitorilor tronului si nu ,neapãrat, ca sistem in sine.
      • Like 2
    • @ Constantin
      Imi pare rau ca ti-am stricat ziua, dar nu e vina mea ca sustii aiureli. La Yalta nu s-au incheiat astfel de intelegeri. Hartia respectiva a fost inmanata de Churchill lui Stalin la a IV-a Conferinta de la Moscova, in cadrul unei intalniri private a acestora, la care nu a fost invitat nici un reprezentant american. Deci americanii nici nu aveau vreun motiv sa nege ceva la care nu au participat, dezvaluit de Churchill in memoriile sale. Nu conta daca Romania, Ungaria sau Polonia doreau comunism, ceea ce conta era faptul ca erau ocupate de armata rosie, care nu putea fi scoasa de acolo decat prin razboi, cu pretul a milioane de morti. Occidentalii pot fi invinuiti ca nu au platit acest pret de dragul Romaniei, care le-a delarat razboi neprovocata, dar nu ca au vandut-o. Poti vinde numai ce detii sau iti apartine. Ceea ce nu era cazul.
      • Like 1
  • As fi preferat sa fim bombardati ca nemtii si sa reconstruim de la zero in '45 decat sa avem jumatate de secol de comunism, care isi arata urmarile chiar si dupa 27 de ani de la caderea lui.
    • Like 4
    • @ Radu Andrei Malica
      Filbert check icon
      Ce ineptie mareata poti sa scrii, felicitari....Daca Regele nu facea acea actiune extrem de curajoasa pentru un tinar de abia trecut de 20 de ani, totul ar fi fost ras de pe fostul teritoriu al Romaniei. Da, am fi reconstruit de la zero comunismul sovietic in Republica Sovietica Moldova, sau cum ar fi numit Stalin fostul teritoriu al Romaniei Mari...
      • Like 0
  • Din pãcate,ultima familie regalã ,mãreațã, a României ,a fost : Regele Ferdinand si Regina Maria! Apoi,au urmat doar lupte de orgolii, povești de amor, interese politice +teritoriale si un Rege Mihai prea tânãr si necopt pentru o povarã atât de mare!
    • Like 2
  • check icon
    Ce e de sărbătorit la 23 August, ca ne-am trădat aliatul? Ar trebui sa fie o zi neagra in istoria noastra, nimic de sărbătorit. Daca ti-ai ales un aliat, mergi cu el pana la capăt, oricum tot aia ne aștepta, dar am fi fost priviți cu mai mult respect. Am plecat sa recucerim Basarabia, am eșuat, asta e! Telul a fost nobil. Apoi am întors-o ca la Ploiești.
    • Like 0
    • @
      Imi pare rau, dar probabil stiti deja ca prin decizia luata in ziua aia "neagra" ulterior au fost salvate cateva sute de mii de vieti. Nu vad de ce am fi mers alaturi de nemti pana in panzele albe doar de dragul onoarei, istoria nu trebuie sa fie intotdeauna scenariu de Hollywood.
      • Like 0
    • @
      Scuza-ma dar chestia asta cu aliatul pe care nu il parasesti este o prostie. Te aliezi cu cineva pentru ca ai interese comune. Cat aceste interese subzista ii esti loial pentru ca altfel ar insemna sa-ti tradezi propriile interese. Daca insa aceste interesele comune dispar sau interesele tale se schimba, il parasesti ca doar nu esti sclavul lui sa ii fi dator pe viata. Ori, ce interese comune aveam noi cu Germania lui Hitler in 1944? Alianta noastra era una de conjunctura, in care am intrat mai degraba fortati decat de buna voie. Aveam un interes comun in '41 legat de recuperarea Basarabiei si distrugerea Uniunii Sovietice, dar in '44 aceste obiective au devenit nerealizabile. Ca urmare, de ce ar fi ramas Romania si Finlanda loiale Germaniei, cand aceasta nu s-a jenat deloc in '39 sa se inteleaga pe seama lor cu Uniunea Sovietica?
      E adevarat ca nu e nimic de sarbatorit, pentru ca pana la urma nu am avut nici un castig, singura care a profitat fiind Uniunea Sovietica, careia i-am usurat mult drumul catre vest. Dar in momentul respectiv era greu de estimat care puteau fi urmarile. E usor sa judeci faptele retrospectiv.

      • Like 2
    • @ Ventidius
      check icon
      Well, e interesant si chiar logic tot ce spuneti. Va rog sa-mi arătați si mie un draft de acord internațional in care sa fie stipulat: sunt cu tine, cat imi convine, daca dai de greu ... pa si pu, imi găsesc alt aliat. Puteam sa ne retragem din competiție fara sa ne mai batem cu pumnul in piept. Probabil ca si NATO isi va vedea interesele imediate si de conjunctura daca vor veni rușii peste noi si ne vor lasa la dispoziția lor, dar cum ar fi oare sa întoarcă si armele împotriva noastra? Teribil, nu? De ce naiba mai facem tratate, doar sa le rupem?
      • Like 0
    • @ Radu-Constantin Voica
      Pentru unii chiar a fost scenariu de Hollywood și le-a prins bine. Mă rog, la capitolul "onoare" românii n-au excelat niciodată. Am fost mai mereu niște oportuniști prost inspirați. Care, în 2017, sunt pe cale să dea din nou cu tifla aliaților pentru că unii au nostalgii și li se pare iarba mai verde la Est.
      • Like 2
    • @
      Nu cred trecerea Nistrului a avut vreo relevanta. Finlanda a profitat de un context special, de care Romania nu beneficia si care nu avea legatura cu nedepasirea granitelor.. Ei reprezentau un front secundar, de care sovieticii doreau sa scape, pentru a se concentra impotriva Germaniei. Finlandezii au putut negocia un armistitiu fara trecerea armatei rosii pe teritoriul lor. Cum ei nu erau in razboi cu puterile occidentale, ar fi fost dificil pentru rusi sa forteze ocuparea Finlandei dupa incheierea armistitiului, fara a ajunge la un conflict cu occidentul. Plus ca finlandezii ar fi rezistat si ar fi primit sprijin cu usurinta si abundent din occident, nu se aflau izolati in mijlocul teritoriilor dominate de rusi precum Romania. Sovieticii au putut negocia neutralitatea Finlandei, cedarea unor teritorii, dar atat. Noi cam eram la mana lor. Daca ar fi ceva de reprosat eu m-as referi la inutila declaratie de razboi adresata Americii, pentru care nici macar nu au fost presiuni serioase din partea Germaniei.
      • Like 0
    • @
      Sovieticii nu aveau nevoie de pretexte reale. Inventau oricate pretexte aveau nevoie. Nu se impiedicau de prostii precum adevarul. Toata lumea era formata din agresori. Doar ca unora nu le venise inca randul.
      • Like 0
    • @
      Nu e nevoie sa se mentioneze asa ceva intr-un tratat, pentru ca toate partile stiu ca nimeni nu se sacrifica dezinteresat. Chiar daca interesul este unul larg. Cate aliante au rezistat in lipsa interesului partilor? A ajutat cu ceva Puterile Centrale faptul ca aveau o hartie semnata cu Italia si Romania? In plin razboi rece Franta a iesit din NATO iar ulterior a revenit. Asta nu inseamna ca tratatele de alianta nu au nici un rol, ele stabilesc contributiile, beneficiile, regulile care guverneaza alianta respectiva. Insa participarea depinde de interesul fiecarei tari in parte, altfel inceteaza sa fie o alianta ci devine un jug, un mijloc de a impune dominatia. Asta a fost situatia in cazul Tratatului de la Varsovia sau in cazul Ligii de la Delos, aliante din care nu puteai sa pleci. In cazul Ligii de la Delos parasirea aliantei de catre insula Samos(satula sa fie jecmanita doar pentru ca Atena sa isi ridice Parthenonul) a fost sanctionata prin uciderea tuturor barbatilor maturi si vanzarea restului populatiei ca sclavi. Nu cred ca e genul de alianta la care sa iti doresti sa aderi cu entuziasm. In legatura cu NATO cred ca ne bazam mai mult pe interesul si vointa americanilor de a combate dominatia rusilor in zona decat pe juramintele Germaniei de a ne sari in ajutor. Mai ales daca Germania va avea un interes contrar cat de mic.
      • Like 0
    • @
      Dar al cui război era Gogule! Cu inamicul te lupți până îl învingi. Te duci până la el în casă... Americanii, britanicii sau rusii ce au cautat la Berlin? INFRANGEREA INAMICULUI! Asta am cautat si noi la Stalingrad.
      • Like 1
    • @
      In esența, asta este adevărul. Suntem considerați trădători. Ungurii au un alt statut si datorită fidelității lor in alianțele pe care le-au avut. Si da, la Yalta am fost abandonați, nu doar noi, rușilor, in schimbul Greciei. In Malta a fost mișcarea inversă. Tot ca urmare a unor interese.
      • Like 1
  • check icon
    1. În mod ciudat, profesorii de Socialism/Istorie de la facultate (înainte de 1989) subliniau importanța cooptării Regelui la actul de la 23 august 1944. De ce ? Probabil fiindcă (pe plan intern) prostimea ascultă de simbol.

    2. Dvs. vreți să credem că un tânăr de 23 ani neîmpliniți a fost creierul acțiunii ? Glumiți ?

    3. România nu avea comuniști nici cât să formeze o administrație - normal că aceștia au furat ce au putut. Ar trebui să vă îngrijoreze asta, fiindcă la următoarea schimbare de regim, România nu va avea reprezentanți („viabili”).

    4. Nu vă faceți griji cu copiii dvs.: când se vor deschide dosarele Democrației, copiii dvs. vă vor termina. Priviți declarația premierului Tudose: va fi vai de pielea d-voastră, dacă vor începe invocații copii să priceapă cum funcționează Democrația!
    • Like 0
  • check icon
    Actul de la 23 august ar trebui urmărit în fotografii și presa vremii: poate fi o lecție de istorie arătând direcțiile pe care s-a mișcat politica românească și relațiile României cu URSS/Rusia. Se pot învăța multe ...
    • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult