Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

3 soluții de criză pentru bisericile monument istoric care cad

Se prăbușește patrimoniul cultural imobil al României. Multe castele, conace, dar și biserici își găsesc sfârșitul după ce au suportat multe ierni grele, dar și nepăsarea administratorilor lor. Cele mai recente cazuri sunt turnurile bisericilor evanghelice din Rotbav și Roadeș.

Odată cu venirea regimului comunist, multe astfel de clădiri au fost naționalizate și multe comunități de sași din Transilvania au plecat în masă în Germania. Ce a ramas în urma lor a supraviețuit batjocorii și nepăsării comuniștilor și apoi ignoranței contemporanilor noștri. Cele mai afectate dintre aceste comori arhitecturale sunt castelele, palatele și conacele nobilimii din Transilvania. De bine, de rău bisericile comunităților în cauză au mai avut parte de anumite reparații, dar cele mai multe dintre ele au fost ignorate. 

Se pare că bisericile fortificate ale sașilor din Transilvania nu au norocul Turnului din Pisa. După prăbușirea turnurilor bisericilor din Rotbav și Roadeș, ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu, a propus folosirea unui fond de urgență pentru patrimoniu. Este o idee bună, dar totuși mă întreb dacă mai avem și alte soluții la îndemână decât această inițiativă care își propune să intervină doar în situațiile de urgență.

Am putea găsi soluții de colaborare între mai mulți actori care ar contribui la întreținerea sau renovarea acestui patrimoniu? Eu zic că s-ar găsi, iar această soluție ar putea veni din partea Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice din Transilvania care ar putea chema la dialog. Iată câteva din scenariile posibile, dat fiind faptul că parohiile luterane din Transilvania numără membri de ordinul zecilor:

1. Biserica majoritară din România, Biserica Ortodoxă Română, datorită nevoilor pastorale, ar putea lua în custodie aceste biserici. S-ar putea îngriji de ele, le-ar putea folosi în scop liturghic, pastoral, și turistic, păstrând orice formă de profit care ar surveni în urma unei exploatări turistice. Această măsură s-ar justifica din perspectiva religiozității poporului român și de altfel și de faptul că BOR în mare parte își îngrijește cu mare atenție lăcașurile de cult. O altă idee ar fi de a invita BOR să înființeze așezăminte monahale și să sufle din nou viață în aceste edicifii prăfuite și uitate de timp, dar de o frumusețe și un șarm aparte. Această propunere ar întâmpina trei nevoi: cea de îngrijire a lăcașului, cea de extindere a mănăstirilor BOR, dar și cea de a contribui la economia locală – după exemplul mănăstirilor din anumite zone ale României, care contribuie substanțial la economia locală. Cu o administrație bună și viziune, aceste biserici care s-ar transforma în mănăstiri ortodoxe, ar putea deveni centre de cultură și spiritualiate cu impact puternic în comunitatea locală.

Am putea găsi soluții de colaborare între mai mulți actori care ar contribui la întreținerea sau renovarea acestui patrimoniu? Eu zic că s-ar găsi, iar această soluție ar putea veni din partea Consistoriului Superior al Bisericii Evanghelice din Transilvania care ar putea chema la dialog.

 2. Bisericile neoprotestante preiau aceste biserici evanghelice cvasi abandonate. Această soluție ar fi foarte pragmatică datorită creșterii numărului de membri ai bisericilor neoprotestante în România. Din punct de vedere liturgic ar fi un spațiu adecvat activității lor, în ciuda iconoclasmului majorității cultelor neoprotestante. Compromisuri s-ar putea negocia. Dacă s-ar merge pe această linie, ar fi o continuitate în spirit cu trecutul bisericilor fortificate: construite de catolici, folosite de protestanți și preluate de către neoprotestanți ale căror comunități cresc de la o zi la alta în toată România. Aceste culte beneficiază de susținere masivă din străinătate, ceea ce ar ajuta la întreținerea bisericilor, și au și comunități parohiale care se solidarizează foarte bine, eliminând orice grijă financiară pentru îngrijirea bisericilor fortificate. Un alt argument foarte important ar fi că bisericile neoprotestante au multe activități sociale și filantropice, ceea ce ar justifica și întreținerea spațiilor adiacente acestor biserici.

3. O altă posibilitate ar fi ca Consistoriul Superior al Bisericii Evanghelice să doneze statului român aceste comori, iar statul să își asume responsabilitatea întreținerii lor. Dacă aceste biserici s-ar transforma în muzee, ar putea beneficia de mai multe fonduri de reabilitare care vin pe linie de stat. Pe termen lung această investiție ar putea fi profitabilă pentru stat, permițând folosirea în mod foarte lucrativ pentru a desfășura activități culturale: concerte, spectacole, conferințe etc. Știind cât de greu se mișcă lucrurile la noi, m-aș îndoi că a plasa această responsabilitate pe umerii statului ar fi cea mai bună soluție pentru aceste biserici.

Transferul bisericilor de orice confesiune de la un proprietar la altul are o istorie lungă cât istoria Bisericii. Templele celtice și cele romane au fost transformate în biserici creștine, protestanții au preluat bisericile catolicilor, iar bisericile anglicane sunt transformate în biblioteci, restaurante și locuințe private. Ca să nu mai zic de faptul că cea mai măreață biserică a creștinătății, Hagia Sofia, a fost moschee timp de sute de ani, iar acum este muzeu. Exemplele pot continua și cu fenomene recente la noi în țară, de data aceasta în afara Transilvaniei.

În Bucovina, în comuna Ilișești, au conviețuit atât români ortodocși, cât și nemți luterani și catolici, dar și evrei. Pentru că nemții luterani plecaseră cu toții în Germania, biserica luterană a intrat în anul 1986 în patrimoniul parohiei ortodoxe din localitate. Din cauza deteriorării bisericii ortodoxe din localitate, construită în 1709, monument istoric unic – singura biserică din România cu înscripții zodiacale pe turn, comunitatea ortodoxă își desfășoară activitatea începând cu anul 1990 în biserica luterană.

După 30 de ani de la această rocadă de biserici, fosta biserică luterană arată ca o bijuterie care primește toată atenția, pe când construcția de vizavi, biserica ortodoxă monument istoric „Adormirea Maicii Domnului”, veche de peste 300 de ani, își așteaptă sfârșitul în fiecare zi.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Din păcate, în problema bisericilor evanghelice CA, nepăsarea are mai multe fețe. Consistoriul evanghelic, chiar dacă obține venituri frumoase din imobile retrocedate în care funcționează școli, cămine culturale, etc., nu se știe în ce investește banii obținuți din contractele de concesiune sau închiriere. În nici un caz în reabilitarea bisericilor lor. De ce? Ar fi interesant să aflăm... Pe de altă parte, nici primăriile pe raza cărora se află aceste monumente, nu se înghesuie cu reabilitarea, zicând: ”nu e a noastră...”. Adică, cum nu e a noastră? Nu face parte din geografia locală? Nu e o parte a patrimoniului local? În loc să-și dea mâna cele două entități, spre conservarea patrimoniului comun, ele își dau reciproc la picioare, aruncându-și acuze una alteia. E nevoie de intervenție guvernamentală serioasă aici. Cu fonduri europene, cu donații ale organizațiilor sașilor, cu mână de lucru locală, cu o legislație corespunzătoare, e posibil să le salvăm. Trist este faptul că ne mândrim cu ele, inițiem rute turistice avându-le ca obiective, dar le lăsăm în paragină...
    • Like 0
  • B.O.R. e mai preocupată : de politică , de achiziția de bolizi , de monumente megalitice ( vezi catedrală mântuirii , din București ) , de linsul de oase , de cramele bisericii , nu m-ar mira dacă ar deschide și bordeluri , doară Doamne , Doamne ne iartă pe toți ,
    De ce să mai piardă timp cu alte lucruri neimportante , ca exempul de față ?
    • Like 1
    • @ Lucian Cinca
      BOR, este foarte preocupata de ,,rata foarte mare de acumulare iar cand vine vorba de ,impozite catre stat NU au urechi de auzit,!!! BOR este exact ca pe vremea Marelui Eminescu , In acele vremuri Eminescu spunea foarte clar ,ADEVARUL DESPRE BOR, in mai toate publicatiile vremii , In poeziile sale vezi Imparat si proletar, apoi in proza ,etc etc,, Apoi pe vremea Marelui Cuza ,, care a rezolvat problema BOR intr-un mod foarte logic si foarte normal prin secularizarea ,,confiscarea tuturor averilor manastiresti si nationalizarea lor , In acele vremuri ,,poporul traia in mare saracie ,iar popii ,, traiau in mare opulenta , ca si acum ,caci NU am vazut un popa sarac, sau modest , Dar invatator ,sau unn intelectual sarac ,,am vazut destui mai ales pensionari , Cred ca ; daca se va recupera valorile dovedite de instante ca fiind furate de catre politicienii cu dosare si s-ar recupera valorile din cadrul BOR ,, poporul roman ar putea trai ,mai bine decat elvetienii .
      • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult