(Foto Guliver/Getty Images)
În toată degringolada fiscală și cea legată de dobânzi, de curs de schimb, noi cetățenii ne-am cam pierdut reperele economice. Gândim pe termene scurte, intrăm în dispute care ne sunt servite în spațiul public. Ne devine clar că politicile economice, în special cele salariale și bugetare din ultimii 2 ani, se dovedesc nesustenabile, altfel n-am sta zilnic cu ochii pe curs și pe dobânzi și n-ar fi fost nevoie de "trăsnaia" fiscală din partea Guvernului, înainte de Crăciun.
După ce am intrat într-un război noi cu noi, cei cu cont bancar cu cei fără cont bancar, cei de la privat cu cei de la stat, cei care susțin creșterea galopantă a salariului minim cu cei care nuanțează această discuție este normal să ne întrebăm ce vrem să vedem într-un program economic alternativ.
Ce ar trebui să nu lipsească dintr-un program economic pentru perioada 2020-2024? Cu ce ar trebui să vină ceilalți, cei care spun că ar face ei mai bine, dacă i-am vota.
Am sintetizat 6 puncte pe care le văd relevante și în jurul cărora se pot construi soluții.
1) Creșterea veniturilor medii (salarii, pensii) să fie graduală, de circa 8 - 10% anual
Ne-am lămurit că povestea cu creșterea rapidă a salariilor, cu ritmuri de 15-20% pe an, mai ales în sectorul public, are picioare scurte. Ea ține până la un punct și deja vedem asta. Mediul privat nu a putut ține ritmul, acolo salariile cresc cu 5-7% pe an, iar asta în cazurile fericite. Inclusiv cei care au promovat acest "wageledgrowth" - creștere economică prin impulsionarea excesivă a salariilor - au tăcut subit sau au ignorat momentul în care Ministerul Finanțelor s-a îndreptat către economie ca să ia două miliarde de euro și să acopere găurile pe care le făcuse. Două miliarde de euro de la noi, căci noi vom plăti facturi mai mari la telecom și costuri mai mari în relația cu băncile.
Același lucru este valabil și pentru pensiile de stat. Să promiți că în următorii trei ani vor crește pensiile cu 70% are efectul unei bombe cu ceas în 2021 sau 2022. Toate calculele arată că Bugetul Asigurărilor Sociale nu poate susține o astfel de creștere.
Atunci ce este fezabil? Când un politician îmi arată un grafic despre cum o crească salariile și pensiile cu mai mult de 10% pe an, încep să nu îl mai cred. In schimb, un 8-10% pe an este fezabil.
Argument: pe ultimii 10 ani, salariul mediu net în România a crescut de la 1.350 RON în 2009 la 2.902 RON în 2019. Asta înseamnă 8% pe an în lei. Atunci de ce toată această iluzie a creșterii cu 15-20%, ca apoi să constatăm că ritmul general nu poate fi depășit? Mai bine politicile salariale și bugetare să fie construite în jurul acestui potențial de creștere.
Nu e locul aici să răspundem la întrebarea "cum să creștem cu mai mult de 10% anual în următorii 10 ani". Asta are legătură cu inovația în economie, cu investițiile, cine o avea timp și de acestea.
Ce ar însemna o creștere a salariilor de 8 - 10% până în anul 2024? Românii să ajungă peste 5 ani la un salariu mediu net de 4.500 RON, circa 950 de euro, asta dacă nu am avea surprize majore din partea cursului de schimb. Practic, venitul mediu al românilor s-ar majora cu 50% în 5 ani.
Acest ritm e mai ancorat în realitate, dincolo de iluziile pe care ni le vând unii politicieni, că s-ar putea dubla salariile într-un singur ciclu electoral de 4 ani.
2) Injumătățirea volumului pensiilor speciale, de la 9 miliarde RON la sub 5 miliarde RON pe an.
Subiectul tabu atunci când se ajunge la guvernare este cel al pensiilor speciale. In opoziție e ușor, am văzut din partea a cel puțin două partide politice cum ar scădea ele aceste pensii privilegiate încă de cum ajung la conducerea țării.
Nu este realist să ne așteptăm la eliminarea lor bruscă, există și aspecte juridice care împiedică acest lucru. Insă un program de diminuare a lor și de a nu crea alte categorii privilegiate, asta e fezabil. Intr-un ciclu de 4 ani, pensiile speciale să coboare la sub 5 miliarde RON pe an.
3) Creșterea avuției românilor prin dezvoltarea pensiilor private
Cu riscul de a fi în contratimp când vorbim despre dezvoltarea pensiilor private, atunci când la momentul acesta nu știm câți administratori privați rămân în piață până la final de an, un program economic trebuie să cuprindă cel puțin următorii pași:
- revenirea la procentul de 3,75% din salariul brut virat către Pilon II pentru toți salariații. Acum, salariaților din construcții (câteva sute de mii de oameni) nu le mai sunt virate contribuțiile la pensia privată, sub pretextul sprijinirii sectorului. Multi salariați din construcții nici nu știu că sunt văduviți de o pensie decentă.
- până în 2024, contribuția fiecărui salariat la pensia obligatorie administrată privat (Pilon II) să ajungă la 5%, adică fostul 6% înainte de "revoluția fiscală 2017", când s-au unificat contribuțiile. Cel puțin două partide politice au pe agenda lor creșterea sectorului pensiilor private.
- încurajare pensie facultativă Pilon III, unde la acest moment deductibilitatea fiscală este limitată și doar 400.000 de români contribuie.
Pensia privată obligatorie (Pilon II) este singura sursă de economisire pentru mai mult de jumătate dintre salariații români. In lipsa ei, circa 3 milioane dintre noi nu am avea nicio economie strânsă la vârsta pensionării.
4) Politica fiscal-bugetară să susțină o creștere graduală a salariilor și o dublare a investițiilor publice
Salariul minim, grila de salarizare din sectorul bugetar și promisiunile privind creșterile de pensii de stat, acestea sunt principalele trei instrumente prin care Guvernul creează așteptările de majorări salariale în toată economia, inclusiv in mediul privat.
In anii 2017 - 2019, bugetul țării a fost construit cu un puternic accent către creșterea salariilor și pensiilor în ritmuri de 15-20%. Se vede că aceste ritmuri nu mai pot fi continuate, așadar va trebui să revenim către acel 8-10% anual pe care îl detaliam mai sus.
O politică bugetară care să susțină creșteri moderate de venituri ale românilor ne va feri și de temerea plafonării sau scăderii salariilor în vremuri rele. De asemenea, creșterea moderată a veniturilor lasă loc de mai multe investiții publice și private.
Există o categorie din ce în ce mai extinsă de români care, dacă ar fi pusă să aleagă între
- dublare salarii în 5 ani, iar România să aibă încă 100 km de autostradă, respectiv
- creștere salarii doar cu 50% în următorii 5 ani, iar România să aibă încă 500 km de autostradă în această perioadă,
ar alege a doua variantă. Termenul de "autostradă" este generic, pentru că este un indicator vizibil al investițiilor publice. Am putea vorbi de spitale regionale, de școli, utilități în mediul rural. Este treaba celor care vin cu planul alternativ să prioritizeze și să bugeteze aceste investiții pe 4-5 ani, astfel încât și noi, cetățenii, să credem în fezabilitatea lor.
Investițiile publice sunt de circa 7 miliarde de euro pe an, adică 3,5% dintr-un PIB de 200 miliarde de euro. O țintă fezabilă este să ajungem la 15 miliarde de euro investiții publice anuale. Căci astfel și cele private, autohtone sau străine, vor urma o traiectorie susținută. Și ce să vezi, vom putea crește și salariile mai rapid, ulterior.
5) Eliminarea sau diminuarea impozitării excesive a marilor jucători din economie
E deja cunoscut faptul că Ordonanța-surpriză din decembrie, "trăsnaia" așa cum a numit-o Guvernatorul BNR, se va răsfrânge în final asupra cetățenilor. Vedem creșterea cursului de schimb, vedem scumpiri la operatorii telecom, iar inflația de anul acesta va fi din nou peste 3%. Asta se resimte la nivelul cetățeanului.
In mediul de afaceri, canalul de finanțare bancară se poate gripa, dacă prevederile Ordonanței nu sunt puternic ajustate. Credite de nevoi personale sau ipotecare mai scumpe, credite pentru business-urile antreprenoriale mai scumpe, statul român se va împrumuta mai scump, iar noi toți vom plăti dobânzi mai mari, toate acestea sunt efecte predictibile.
Așa cum supraacciza la carburant, introdusă încă din 2014, nu s-a văzut în kilometri de autostradă, așa și miliardele de euro pe care Guvernul le vrea de la companiile mari se vor rătăci prin bugetele publice.
Orice program economic trebuie să diminueze aceste impozite excesive. Putem vorbi despre taxarea băncilor dacă societatea dorește asta din partea unui Guvern, însă după o logică economică, nu după una primitivă de tipul confiscării profiturilor. La cum sună acum prevederile Ordonanței, circa 2/3 din profiturile băncilor vor fi confiscate de stat.
6) Diminuarea impozitării salariilor mici și foarte mici
Unul dintre partidele parlamentare a lansat ideea eliminării impozitului și a contribuțiilor pe salariul minim, astfel încât să rămână mai mulți bani în buzunarul celor cu salariul minim, iar acești bani să se întoarcă în consum, în TVA la buget și altele.
Mărturisesc că mie nu-mi dau calculele, dacă s-ar face așa ceva. Sunt circa 2 milioane de români plătiți cu salariul minim, iar dintr-un brut de 2080 RON, la stat se duc 864 de RON sub formă de impozite și contribuții către toate bugetele aferente. Calculele diferă marginal pentru celelalte două trepte de salariu minim. Într-un an de zile, înseamnă 20 miliarde de RON (peste 4 miliarde de euro), care dacă ar lipsi de la bugete, trebuie înlocuite cu altceva. TVA-ul și accizele rezultate din consum sunt insuficiente.
Este nesustenabil un șoc pe bugetul consolidat de peste 4 miliarde de euro, de aceea, propunerea eliminării impozitelor și contribuțiilor pe salariul minim trebuie mult mai bine fundamentată.
În schimb, văd fezabilă o diminuare cu o treime a impozitelor și/sau contribuțiilor celor plătiți cu salariul minim. Ar însemna ca netul să le crească cu aproape 300 RON lunar, iar impactul pe bugetul general ar fi de numai 6 miliarde de RON anual, mai ușor gestionabil.
Această diminuare să se facă fără afectarea Pilonului II, cum au fost deja păcăliți cei din construcții, deoarece pentru cei cu salariul minim, aproape sigur pensia privată e singura lor sursă de economisire.
Rezultatul celor 6 puncte de mai sus:
- ne-am recâștiga stabilitatea și predictibilitatea economică. Acestea sunt precum sănătatea: vezi că sunt importante abia atunci când nu le ai.
- vom avea creșteri de salarii și pensii fără temerea că, dacă vine vreo recesiune sau criză, ne dă totul peste cap.
- avuția românilor va crește, cel puțin prin pensii private Pilon II și Pilon III.
Odată trecute șocurile care ne sunt induse acum dinspre politicile agresive ale Guvernului, va trebui ca forțele să se adune în jurul ideilor economice constructive. Cu gândirea pe termen scurt am ajuns aici, într-o zonă de nesiguranță, iar încrederea poate fi redată doar printr-o gândire dincolo de ciclul electoral de 4 ani.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Aparent știrea nu are nici o legătură cu cele expuse în aticolul de mai sus. Dar să ne imaginăm că infrastructura feroviară ar fi o prioritate pentru bugetul următoarilor ani. Aceasta ar însemna investiții pblice masive în CFR, o îndatorare bugetară serioasă. O ijnvestiție masivă în materialul rulant care se degradează de la an la an, în paza căilor ferate, în semnalizarea potențialelor pericole.
Tot ce am spus până aici este investiție publică, bani publici pentru salariile personalului de pază și întreținere, personal suplimentar.
Cel puțin în primii ani trenurile nu vor fi eficiente, iar pentru asta vor trebui impuse prețuri promoționale o perioadă.
Căderile de pietriș nu au fost nici catastrofice, nici un eveniment unic la un secol sau mileniu, ci un fapt banal în zonele montane în perioada unui dezgheț. Pentru a preîntâmpina aceste situații acei versanți ar trebui asigurați cu parapeți speciali sau cu plase. Nu știu să facă vreun fond privat o astfel de investiție. Asta înseamnă geologi, ingineri constructori, muncitori care trebuie suficient de bine pentru a contracara concurența externă. Un astfel de efort înseamnă o sporire a fondurilor de salarii la bugetari și o creștere a salariului mediu la companiile care vor executa aceste lucrări.
În situația puțni probabilă a creșterii vitezei și frecvenței curselor pe calea ferată numărul de călători și de trenuri vor crește. Pentru a găsi personal de gen: mecanici de locomotivă, șefi de tren, personal de întreținere, va însemna creșteri salariale, indiferent că serviciile de transport vor fi realizate de compania de stat sau de companii private, remunerarea personalului va trebui să prevadă și o pensie convenabilă unui domeniu ce se dorește strategic, poate chiar una specială.
Haideți, așadar să ne gândim la soluții mărunte și să renunțăm la dezbateri macro-economice. Macro-economiștii știu că știința lor are anumite specificități care îi îngrădesc în anumite limite de acțiune și analiză.
Eu sincer adoram călătoriile cu trenul, aș dori ca la pensie să merg de la Cluj la Iași sau de la Cluj la București în doar 3 - 4 ore, să admir un peisaj unic în lume dintr-o garnitură de tren comparabilă cu cele din Italia sau Austria (nu mă gândesc la Germania, Franța sau Japonia) . Poate că mulți dintre cei plecați, admirând frumusețea acestei țări vor veni acasă pentru că ale lor sunt orașele medievale din Ardeal, mănăstirile din Moldova, viile din Oltenia, Carpații minunați cu piscurile sale, pietrele legendare sau peșterile care sunt printre cele mai frumoase din lume, Marea Neagră, Delta Dunării. Atâtea loculi unde poți să te simți acasă. Dar acasa asta costă, să nu ne facem iluzii. Cum să admiri aceste peisaje și locuri dacă ajungi mai repede din Cluj în Mauritius decât la Marea Neagră!
Solutia mea este simpla: dreptul prin Constitutie la arme de foc pentru toti cetatenii Romani, in Romania!! :)
In 5 ani se va schimba "morala" (si "obsesia") de "iobag" din Ro.!
Si va fi clara! Ma lasi sa traiesc, sau dau cu tine de pamant! :)
Cel mai bine ar fi sa ne trezim ca nimeni nu ne da nimic pe degeaba, ca ai o demnitate in tine, ca trebuie sa ai si putere in tine sa faci ceva in viata ta (cel putin arma de foc, sa nu ii permiti nimanui sa te calce in picioare) si dupa aia vorbim.
Fara demnitate si putere mentala si fizica (arma de foc), nu faci nimic in viata! Esti nul! :)
si cealalta observatie pe care o am...TREBUIE INVESTITII. de unde bani? mai ales ca masurile prezentate doar stipuleaza scaderi de impozite...ca urmare a bazaconiilor psd nota de plata a guvernului e deja plina de salarii si pensii marite pe care nu ai cum sa le scapi (ce partid s-ar mai sinucide acum cum s-a sinucis basescu in 2009??)
Sunt 100% un susținător al principiului ”fiecare trebuie să primească PROPORŢIONAL cu cît a cotizat”! Însă, în același timp, înțeleg foarte bine că există și BĂTRÎNI, și repet, BĂTRÎNI, care au avut salarii mici deoarece statul comunisrt plătea oarecum similar un strungar și un judecător. Şi pot să înţeleg că legea "pensiilor speciale" urmăreşte să nu lase oameni foşti magistraţi să trăiască la pensie în aceeaşi mizerie cu strungarul-pensionar.
Dar, hei!, aceleaşi considerente li se pot aplica cu brio şi profesorilor, şi doctorilor!!
Un magistrat nu e "neica-nimeni", dar, în aceeşi măsura, nici doctorul sau profesor ulnu e "neica-nimeni".
Și ce avem acum? Avem aşa:
1. Magistrați: salarii OK și beneficiari de pensii speciale
2. Doctori: salarii OK dar pensie normală
3 . Profesorii: salarii de mizerie și pensie normală.
Ce înseamă asta, judecaţi voi.!
Eu unul,(şi alte cîteva milioane de cetăţeni) aşeaptăm răspunsuri de la categoria no. 1 cu privire la revoluţia 89, mineriadele 90-91, şi 10 august 2018.... Nu cred că le vom obţine pe parcursul vieţii noastre!
Şi noi să ieşim în frig pt d-ăştia__
Şi atunci, oameni buni, daţi-mi un motiv pentru care s-ar cuveni să-i considerăm clasă PRIVILEGIATĂ?
Acum a început să ţipe cîte unul ajuns de tăvălugul PSD... Dar cînd eram noi în stradă, toţi tăceaţi mîlc...
Eh, orice cap băgat în nisip, lasă un cur descoperit, nu-i aşa??
Nu, demersul meu nu este unul de încurajare a blazării "băi, asta e... n-ai ce-i face.", ci unul de: am protestat paşnic şi n-a folosit la nimic, poate că ar trebui să trecem la măsuri mai drastice, după tehnica orcului Băduleascu: ca să atragi atenţia, trebuie să fii mai radical!
Soluţia mea:
Magistraţilor, doctorilor şi profesorilor, să li se aplice regula de pensie specială pt anii în care se poate considera că au fost plătiţi nedrept (se poate stabili un raport mediu versus salariile simiare cu cele din ţările occidentale), iar suma rezultată înmulţită cu un fel de [coeficient de ţară - subunitar, dacă eşti sub medie)Ţ
Trebuie urmărit mereu crearea unor legi cît mai simple și mai nediscriminatorii! Dacă începem iar cu prostii de genul "neimpozitarea celor cu șapcă", chiar că ar duce naibii tot!
Și ați ratat CEL MAI IMPORTANT punct: revizuirea Constituției astfel încît aberațiile politice prin care trecem să nu mai poată fi posibile! Plus includerea regulilor de organizare a referendumului și a alegerilor electorale în textul Constituției!!
Pentru sectorul public trebuie măsuri ferme și inclusive pentru restructurarea acestui sector. O posibilă politică în acest sens ar fi următoarea: stabilirea urgentă, pe criterii științifice, a structurii sectorului public ( numărul necesar de posturi,fișe de post clare, relațiile de colaborare între posturi, etc. ). În urma stabilirii acestei structuri, pentru personalul care ocupă posturi considerate excedentare să se stabilească politici inclusive de inserție în sectorul privat ( o perioadă de grație necesară recalificării și angajării în mediul privat și o altă perioadă de grație prin care statul, împreună cu angajatorul, acoperă pierderile de venituri în urma angajării în mediul privat ).