Chiar a dispărut pandemia peste noapte?

Odată cu încheierea stării de alertă, s-a încheiat și faza să o numim „socială” a pandemiei Covid-19. Oricum, odată cu războiul din Ucraina, tema pandemiei a dispărut din atenția opiniei publice - firesc, pentru că amenințarea la adresa securității individuale este mai puternică decât amenințarea dată de un virus la adresa sănătăți individuale.

Asta însă nu înseamnă că pandemia s-a terminat și pentru medici, pentru sistemele de sănătate publică și pentru cercetare. 

Sunt câteva amenințări și oportunități asupra cărora trebuie să ne oprim imediat toată atenția:

- trebuie să evaluăm impactul posibil al războiului asupra evoluției pandemiei, ca urmare a migrației masive

- trebuie să restartăm vaccinarea, pornind de la alte baze

-  trebuie să punem în practică un sistem performant și inovator de supraveghere genomica a circulației virusului (inclusiv prin testarea apelor uzate)

-  trebuie să avem o strategie “de la testare la tratament”, care să aibă un traseu bine definit și să poată fi implementată în câteva zile

-  trebuie să avem asigurate stocuri de materiale sanitare, vaccinuri, dar și medicamente (în special noile terapii orale) noile vaccinuri, de care este posibil să avem nevoie chiar din toamnă, trebuie să fie autorizate în maximum 3 luni

Și, foarte important în contextul războiului din Ucraina, trebuie să comunicăm urmând câteva principii de bază, care au funcționat în pandemie, în țările care le-au și implementat bine:

- evitarea comunicării unei vagi stări de siguranță

-  comunicarea precisă și empatică a situației, a faptelor, a posibilelor implicații

- afirmarea adevărului, pe care se pot construi ulterior demersuri acționabile la nivel individual, de societate și la nivel de sisteme publice

- evitarea polarizării populației prin afirmarea adevărului și combaterea activă a dezinformării, printr-o informare și educare continuă a cetățenilor.