Priviți cele 22 de secunde de la CNN: copilul și durerea!
Copiii nu trebuie să treacă prin așa ceva.
De sâmbătă, televiziunile internaționale dau în buclă această secvență filmată în Medyka, satul de graniță dintre Polonia și Ucraina: „băiatul care plânge”, aparent singur, fără niciun adult lângă el, târându-și picioarele și cărându-și pinguinul de jucărie într-o pungă, a devenit imaginea celor peste 500.000 de copii ucraineni care au fost forțați să fugă din calea războiului.
Războiul este obscen pentru că nu e doar o afacere a unor adulți, care se luptă într-un spațiu îngrădit. Istoria crudă a omenirii ne arată că primele victime sunt cei mai vulnerabili și mai nevinovați dintre pământeni: copiii.
La jumătatea anilor 90, când „timpul avea răbdare”, s-a făcut un film minunat, care se numea „La vita e bella”. Probabil mulți vi-l mai amintiți. Filmul lui Roberto Benigni a emoționat o lume întreagă, pentru că vorbea întocmai despre asta: despre delicatețea unui tată care încearcă să protejeze inocența copilului său de oroarea războiului. Niciun copil nu trebuie să fie expus morții, vârsta inocenței e incompatibilă cu această mare durere a omului.
29 de copii au fost uciși în Ucraina de la începutul invaziei. 29 de copii probabil creștin ortodocși (confesiunea majoritară în Ucraina și Rusia e creștinismul ortodox) uciși de copiii altor creștin ortodocși. Alte câteva zeci au fost răniți, iar peste o jumătate de milion au fost nevoiți să plece de acasă, precum băiețelul din imagini.
Duminica asta care a trecut se numește la noi, la ortodocși, duminica izgonirii lui Adam din Rai. În seara de duminică s-a săvârșit vecernia iertării, în care ne pregătim pentru postul cel mare iertându-i pe cei care ne-au greșit. Dar copiii - ei cui au greșit?
Un copil, mergând singur spre necunoscut, cu lacrimile înnodate în bărbie - ce izgonire dureroasă din Raiul copilăriei!
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Si acum este ingrozitor ce ne aratati! Mai ales, pentru un parinte! De nedescris trairile unui asemenea moment! Dar de ce nu ne dezvaluiti ce s-a intamplat cu acel copil? Cum, si unde este el, acum?
Tot in acei ani, cand timpul avea rabdare, am vazut filmul Alegerea Sofiei (Sophie's Choice ), cu Meryl Streep (pt care a primit pare-mi-se un Oscar pt interpretare feminina). In film, o mama evreica ajunsa cu 2 copii intr-un lagar de exterminare din timpul celui de-al doilea razboi mondial, este pusa in fata unei decizii sfasietoare, de a alege la care copil sa renunte, sa moara si care copil sa traiasca. Nu intru in detalii, merita vazut filmul sau citita cartea.
In acest moment, Sofiile din Ucraina sunt rupte de soti/tati/copii si trimise intr-un exod al disperarii.
In decembrie 1989, pe treptele de la Televiziune, Ion Caramitru, Dumnezeu sa-l odihneasca, spunea: '' Suntem in ajunul Craciunului... se naste Iisus pe acest pamant".
Dupa aproape 33 de ani, varsta pe care ar fi avut-o Iisus in acest moment, (daca ne raportam la momentul decembrie 89') ne aflam in ajunul Pastelui iar Iisus al nostru este rastignit in Ucraina...
Ma inclin!
Slava Ucrainei!