A murit John le Carré, spionul transformat în scriitor, care ne-a arătat că în viața reală și în spionaj nimic, absolut nimic, nu e ceea ce pare

Foto: Miami Herald/TNS/ABACA / Abaca Press / Profimedia

John le Carré (pseudonimul literar sub care a scris David Cornwell) a fost un magician al literaturii jocului de spionaj. Și-a uimit cititorii și i-a copleșit pe critici reușind, în cei 58 de ani de carieră literară, să-și poarte eroii din cele 25 de romane ale sale, de la vestigiile lumii Războiului Rece până la tumultul operațiunilor secrete pentru contracararea terorismului din zilele noastre. El a murit sâmbătă, 12 decembrie 2020, la 89 de ani.

”Spionajul mi-a fost impus de la naștere”

În stilul său sobru și captivant, a descris îngemănarea dintre spionaj și literatură, talerele balanței vieții sale: ”Spionajul mi-a fost impus de la naștere cam în același fel, presupun, în care marea i-a fost impusă lui C.S. Forester sau India lui Paul Scott. Din lumea secretă pe care am cunoscut-o cândva am încercat să fac un teatru pentru lumile mai mari în care locuim. Mai întâi vine imaginația, apoi căutarea realității”*. 

Poveștile pline de intrigi, de la farsă la tragedie, au făcut din thriller-urile sale bestseller-uri care, amintește editura Penguin, cea care i-a maximizat succesul, nu au ratat niciun deceniu începând cu 1960. Unele dintre romanele sale au stat la baza unei serii lungi de adaptări de cinema și Tv, dintre care câteva au spart box office-urile cu actori precum Richard Burton, Alec Guinness sau Claire Bloom.

A fost inegalabil în a-și etala talentul extrăgând povești despre lumea subterană pe care a cunoscut-o: ”Născut să mint, crescut pentru asta, instruit de o industrie care trăiește din minciuni, exersate în meseria de scriitor. Ca inventator de povești, inventez versiuni ale propriei persoane, niciodată nu apare adevărul, dacă există măcar.”

Recrutat în spionaj pe când avea 17 ani

Și-a început cariera ca spion în Europa de după război, dominată de tentația furibundă de a-i găsi pe naziștii deghizați și de a stârpi ce a mai rămas din răul absolut care era imperiul lui Hitler. Avea să descopere curând, ca student la Oxford, infiltrat ca agent MI5 în grupurile politice de stânga spre a-i identifica pe agenții sovietici, că lumea nu avea nicio scuză pentru că tolerase un alt demon travestit. De această dată sub o panglică roșie. 

”Aceia dintre noi care au pătruns în cortul secret nu-l părăsesc niciodată cu adevărat” a proferat John le Carré. Plecase la studii în Elveția când a fost ”agățat” pentru diferite comisioane de către serviciile secrete britanice. Așa a fost recrutat ca adolescent la Berna, pe când avea 17 ani. A fost ulterior încadrat în spionajul britanic în 1950 și a lucrat la umbra Cortinei de Fier, interogând refugiați est-germani. Opt ani mai târziu a devenit ofițer. A studiat la Oxford, a predat la colegiul Eton și a fost trimis sub acoperire de MI6 (unde se transferase), ca tânăr diplomat, la ambasada britanică de la Bonn în plin Război Rece. Prin prisma acestor experiențe, a încercat să surprindă ciocnirea dintre discursul privind virtuțile libertății și democrației și realitatea crudă a apărării acestor idealuri de o birocrație criminală.

Când vorbea despre cariera sa literară, avea o bornă clară: romanul său revoluționar The Spy Who Came in from the Cold (1963), scris la 30 de ani, pe când era la Hamburg, sub acoperire ca diplomat. Era exact vremea în care MI6 fusese scuturat de un cutremur: un spion britanic, Kim Philby, a defectat la Moscova dovedindu-se a fi o cârtiță sovietică, membru al grupului ”Cambridge five”. Britanicii au considerat că rețeaua de spionaj din care făcea parte și tânărul diplomat fusese compromisă. Așa s-a încheiat cariera sa. Însă tot răul spre bine: scandalul de spionaj din plin Război Rece a stimulat un interes uriaș în jurul cărții.

Romanul i-a adus încasări uriașe (20 de milioane de exemplare!) oferindu-i răsfățul de a trăi doar din scris și l-a impus drept unul dintre cei mai mari autori de thriller. Atât de fictive s-au dovedit faptele din narațiune încât agenția de spionaj și-a dat acordul pentru publicare chiar dacă numeroși critici au lăudat autenticitatea relatării. Acesta era John le Carré, un spion transformat în scriitor, perfect conspirat.

”Spionajul și scrisul romanelor merg mână în mână”

O lume sordidă, cu afaceri criminale, cu eroi renăscuți din cenușă și cu monștri coborâți din iad, în care spionii roiesc ca după o muletă pe o corabie a nebunilor și cu instinctul binelui alterat deseori sub masca protectoare a apărării libertății, este explorată prin cel mai longeviv personaj al său, George Smiley, un ofițer britanic de informații înzestrat cu înalte calități. Eroul apare încă din romanul de debut (Call for the Dead) și până la ultimul, apărut în 2017 (A Legacy of Spies).

Căderea Zidului Berlinului nu l-a trimis pe scriitor la pensie. John le Carré a continuat să imagineze secretele murdare ale jocului de spionaj din industria farmaceutică, comerțul cu arme sau droguri, lumea gangsterilor, războiul împotriva terorii sau ciudata campanie pro-Brexit.

”Spionajul și scrisul romanelor merg mână în mână. Ambele necesită spirit de observație pentru greșelile omenești și numeroasele moduri de a trăda” a predicat scriitorul britanic. Și a fost fără îndoială un explorator fin al lumii de după al doilea Război Mondial. A fost chiar cronicarul lumii Războiului Rece, dar într-un anumit fel și al lumii noastre, divizate și confuze.

A comparat starea lumii de astăzi cu cea din anii ‘30

I-a cunoscut pe liderul palestinian Yasser Arafat, pe șeful KGB Vadim Bakatin, pe Margaret Thatcher și pe Rupert Murdoch și pe mulți alții. A călătorit în multe locuri, dintre care nu au lipsit Vietnam, Cambogia, Rusia sau Congo. John le Carré ne-a lăsat și un avertisment în privința ascensiunii fascismului. Cu trei ani în urmă, el a comparat starea lumii de astăzi cu cea din anii ‘30.

”Când lumea secretă m-a solicitat, am avut sentimentul că mă întorc acasă” și-a conciliat el autobiografia. Ca fidel cititor al lui John le Carré, știu că granițele aventurilor eroilor săi sunt mereu fluide și felul cum ajunge să-ți prezinte personajele, cu umor și complezență, provine din lumea spionajului pe care a cunoscut-o ca insider. Aceasta nu l-a împiedicat să vadă oamenii așa cum sunt. Ba dimpotrivă, experiența i-a mărit considerabil acuitatea explorării celuilalt.

Ultima misiune

A murit în 2020 fără să fi apucat să fi scris, probabil, cronica secretă a acestui an mizerabil. Ar fi devoalat, poate, că maladia este oglinda prin care putem vedea viitorul proiectat în trecut. Trebuie că ar fi încercat să imagineze lumea post-pandemie și să obțină posibile răspunsuri la întrebarea cum (de nu) am ajuns ceea ce (nu) suntem azi.

Cel mai faimos scriitor de spioni din lume s-a deghizat și a plecat în ultima misiune. Acolo unde acoperirea nu mai este necesară căci în viața reală, ca și și în spionaj, o știm chiar de la John le Carré, nimic, absolut nimic, nu e ceea ce pare.

RIP.

* Citatele din text provin din unica sa carte de non-ficțiune, memoriile sale, Tunelul cu porumbei. Povești din viața mea (Editura Rao, 2016). Volumele lui John le Carré sunt traduse în limba română la Editura Rao.

Acest text este asumat de autor în calitate exclusiv privată şi nu reprezintă punctul de vedere al nici uneia dintre instituţiile şi/sau organizaţiile la care acesta este angajat sau la care este afiliat.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp