Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

A murit regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii

regina Elisabeta.

Foto: Jane Barlow / AP / Profimedia

Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a murit la vârsta de 96 de ani. Ea a fost monarhul cu cea mai îndelungată domnie, de șapte decenii, din istoria Marii Britanii.

„Regina a murit în liniște la Balmoral în această după-amiază. Regele si regina consoartă vor rămâne la Balmoral în această seară și se vor întoarce la Londra mâine”, se arată în comunicatul Casei Regale.

Prinţul Charles devine regele Marii Britanii și se va numi Regele Charles al III-lea. "Astăzi, Coroana trece, aşa cum a făcut-o timp de peste o mie de ani, la noul nostru monarh, la noul nostru şef de stat, Majestatea Sa Regele Charles al III-lea", a declarat Liz Truss, şefa guvernului britanic, într-un discurs către ţară rostit din faţa reşedinţei oficiale din Downing Street.

O slujbă în cinstea reginei va avea loc la catedrala londoneză St. Paul.

Regele Charles

Foto: Profimedia Images

Regele Charles al III-lea: Plângem profund pierderea unui Suveran prețuit și a unei mame foarte iubite

Regele Charles al III-lea  a publicat pe pagina de Twitter a familiei regale un mesaj de adio. „Moartea iubitei mele mame, Majestatea Sa Regina, este un moment de cea mai mare tristețe pentru mine și toți membrii familiei mele. Plângem profund pierderea unui Suveran prețuit și a unei mame foarte iubite.

Știu că pierderea ei va fi resimțită profund în toată țara și în Commonwealth și de către nenumărați oameni din întreaga lume.

În această perioadă de doliu și schimbare, familia mea și cu mine vom fi mângâiați și susținuți de cunoașterea pe care o avem despre respectul și afecțiunea profundă de care s-a bucurat atât de mult Regina.”

Boris Johnson: „Aceasta este cea mai tristă zi a țării noastre”

„În inima fiecărui din noi există o durere în urma morții reginei”, a scris pe Twitter fostul premier Boris Johnson, care spune că „aceasta este cea mai tristă zi a țării noastre”.

„Doar atunci când ne confruntăm cu realitatea pierderii noastre înțelegem cu adevărat ce s-a întâmplat. Abia acum înțelegem cât de mult a însemnat ea pentru noi, cât de mult a făcut pentru noi, cât de mult ne-a iubit”, a scris Boris Johnson care a numit-o pe regină „Elisabeta cea Mare”.

Prinţesa Elizabeth Alexandra Mary de Winsdor s-a născut la 21 aprilie 1926, la Londra, fiind primul copil al prinţului Albert, duce de York (viitorul rege George al VI-lea), cel de-al doilea fiu al regelui George al V-lea şi al reginei Mary, şi a Elisabetei Bowes-Lion, ducesă de York (Regina-Mamă).

A fost botezată la Palatul Buckingham, la 29 mai 1926. Lilibet, după cum era strigată de membrii familiei sale, şi-a petrecut primii ani de viaţă în reşedinţa londoneză din Piccadilly 145, aparţinând părinţilor săi, şi la White Lodge în Richmond Park. A copilărit în casele de la ţară ale bunicilor săi paterni şi materni. În 1930, s-a născut sora sa, prinţesa Margaret Rose (care a murit la 9 februarie 2002).

Prinţesele au studiat acasă, asemenea altor fete ce proveneau din familii înstărite. Au luat lecţii de franceză, matematică, istorie, dar şi lecţii de dans, muzică şi artă, echitaţie şi înot. Odată cu urcarea pe tron a tatălui său, prinţesa Elisabeta a început să studieze istoria şi dreptul constituţional, pregătindu-se pentru o viitoare domnie, potrivit biografiei publicate pe site-ul royal.gov.uk, citată de Agerpres.

Izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a determinat mutarea prinţeselor, pentru siguranţa lor, la Castelul Windsor, unde au stat aproape întreaga perioadă. De aici, prinţesa în vârstă de doar 14 ani a rostit faimosul său discurs transmis la radio, prin care îi susţinea pe copiii din Marea Britanie care fuseseră evacuaţi din locuinţele şi familiile lor: "în cele din urmă totul va fi bine; căci Dumnezeu va avea grijă de noi şi ne va da victorie şi pace", conform https://www.biography.com/.

Prinţesa s-a alăturat, în 1945, Serviciului Teritorial Auxiliar pentru a ajuta în efortul de război. A învăţat şi s-a calificat alături de alte femei, devenind şofer de camion militar, dar şi mecanic. Munca sa de voluntariat a durat doar câteva luni, dar i-a arătat prinţesei o lume diferită faţă de cea regală.

La 9 iulie 1947, era anunţată logodna prinţesei Elisabeta şi a prinţului Philip Mountbatten, fiul prinţului Andrew al Greciei. Cei doi se cunoscuseră cu 13 ani în urmă, la nunta verişoarei prinţului Philip, prinţesa Marina a Greciei cu ducele de Kent, unchi al prinţesei Elisabeta. Căsătoria a avut loc la 20 noiembrie 1947, la Westminster Abbey din Londra, conform www.royal.uk. Prinţul Philip, care a efectuat serviciul militar în Marina Britanică, a devenit, în urma căsătoriei, duce de Edinburgh. Cuplul regal a avut patru copii: prinţul Charles de Wales, moştenitorul tronului (14 noiembrie 1948), prinţesa Anne (1950), prinţul Andrew (1960) şi prinţul Edward (1964).

La 9 septembrie 2015, Elisabeta a II-a a devenit monarhul britanic cu cea mai îndelungată domnie, depăşind-o pe cea a reginei Victoria (1837-1901), notează www.royal.uk, citat de Agerpres.ro.

Monarh activ şi susţinător al îndatoririlor regale, de la cele oficiale statale la cele filantropice, regina Elisabeta a II-a a adus în centrul atenţiei, prin acţiunile sale, afirmarea identităţii naţionale şi unitatea, continuitatea, dar şi stabilitatea Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord. Regina este comandantul suprem al forţelor armate şi guvernatorul suprem al Bisericii Angliei, îl desemnează pe primul ministru, pe ceilalţi miniştri, pe arhiepiscopi şi episcopi. 

Pe fondul mai multor probleme de sănătate, la 9 aprilie 2021, soţul său, prinţul consort Philip a încetat din viaţă la vârsta de 99 de ani. Regina a decretat opt zile de doliu naţional. La 20 noiembrie 2017, regina Elisabeta a II-a şi prinţul Philip au devenit primul cuplu din istoria monarhiei britanice care şi-a celebrat nunta de platină, eveniment care a fost marcat de clopotele catedralei Westminster.

Clic pe imaginea de mai jos pentru a deschide galeria foto 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • 1. Despre valorile si tradițiile familiei sale regale britanice aș avea totuși câteva rezerve.
    2. Despre morți numai de bine. Cineva o asteaptă de 32 de ani să fie plimbat cu caleasca regală si acolo sus.
    3. Să ne despărțim de trecut râzând. (că oricum nu știm ce ne rezervă viitorul)
    • Like 0
  • Nume check icon
    Cred ca decesul Reginei Elisabeth inseamna si incheierea un ere in care traditiile adevarate si nu inventate, cinstea, onoarea, responsabilitatea si respectul fata de cei din jurul erau valori la loc de cinste. Pentru mine ea a fost un simbol ca mai avem o speranta sa revenim la valorile umane de baza, putin exagerat si utopic, dar credeam. Din pacate ea nu mai este si in acest moment nu exista nimeni in lume care sa preia locul lasat de Regina Elisabeth, de aceea cred ca vom intra cu forta intr-o noua era in care toate valorile umane vor fi date deoparte si tot ce am crezut ca este bine sa faci in viata nu mai conteaza.
    • Like 0


Îți recomandăm

Scaun in groapa / sursa foto: Alex Livadaru

Aceasta este capitala, sfâșiată de 6 primari de sector care pun borduri și panseluțe la suprapreț și care au tocat în ultimul deceniu miliarde de euro ca să vopsească gardurile pe afară. Nu-i mai pomenim pe Sorin Oprescu și Gabriela Firea, care au îngropat Bucureștiul în datorii și i-au diminuat șansele de a se dezvolta.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

„Mi-e rușine de rușinea lui”. Zicala asta românească mi-a venit în minte în vreme ce mă uitam la sforțările plug în trotuar ale televiziunilor de știri de a zugrăvi deplasarea președintelui Dan la menajeria de dictatori a regelui Trumpf ca pe un triumf.

Citește mai mult

Balet incluziv / sursa foto: arhiva personala

Mulți dintre părinții copiilor cu dizabilități din România au renunțat de mult să spere că pot să se bucure de beneficiile artei fără să fie respinși, judecați, etichetați ironic. În vârtejul multelor griji și greutăți pe care le au de dus, mersul la spectacol, la muzee, la teatru a devenit un ideal utopic. Rareori există programe adaptate, tururi senzoriale, ore „relaxate” în care zgomotele neașteptate să fie acceptate. În puținele cazuri în care există astfel de oferte, rareori ajung și la urechile părinților. Accesibilitatea e înțeleasă preponderent fizic – rampă, lift – dar nu și senzorial, emoțional sau social.

Citește mai mult