A refuzat o ofertă în străinătate și a reușit să facă performanță în cercetare în România: „Mi-a luat 10 ani pentru a obține fondurile pentru echipamente”

În urmă cu 10 ani, cercetătoarea Alida Timar-Gabor, care conduce Centrul de Radioactivitatea Mediului și Datare Nucleară din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, primea o ofertă de a lucra la Universitatea Tehnică din Danemarca, una dintre cele mai importante instituții din lume în domeniul său de cercetare. 

A refuzat-o pentru a-și construi o carieră universitară în România. „A fost un moment decisiv. Știu că am crescut foarte repede datorită acestei hotărâri, care m-a făcut să îmi dezvolt o personalitate puternică. Am învățat să aterizez în picioare. Dacă eram în străinătate, aveam acces la echipamente mai bune și la mai multă îndrumare. Aici mi-am dezvoltat independența”, spune Alida Timar-Gabor, care simte că îi lipsește comunicarea față în față cu experții din domeniu pe care i-ar fi întâlnit și acolo. 

1,5 milioane de euro pentru un proiect curajos

Cu toate acestea, împreună cu echipa sa de la Universitatea Babeș-Bolyai a câștigat în anul 2015 o finanțare de 1,5 milioane de la Consiliul European al Cercetării pentru un proiect ce își propune determinarea schimbărilor climatice care au avut loc în urmă cu 150.000 de ani. 

„Pe scurt, proiectul vizează dezvoltarea de metode de datare care combină două tehnici existente (rezonanța electronic paramagnetică și luminescența) pentru dezvoltarea unor metode de datare a loess-ului. Loess-ul este o depunere masivă de praf, iar datarea cât mai exactă a acestuia ne ajută să determinăm cât mai exact când au avut loc schimbări climatice în timp. Este un proiect de cercetare fundamentală și vor fi investigate depozite de loess de pe trei continente: Europa (România, Serbia, Austria, Ucraina), Asia (China) şi America de Nord (SUA). Cercetarea fundamentală nu schimbă radical, în mod direct, de azi pe mâine, viețile oamenilor. 

Însă cercetarea fundamentală este leagănul viitoarelor aplicații. Prin munca mea se dezvoltă metode mai bune de documentare despre evenimentele care au avut loc în trecut. Este esențial să înțelegem mecanismele care au acționat în trecut pentru a putea face previzuni documentate asupra proceselor ce vor avea loc în viitor”, explică cercetătoarea.

Astfel de proiecte, continuă ea, sunt considerate cu risc ridicat: impactul lor în caz de reușită este extrem de mare, dar finanțatorii lor nu așteaptă neapărat, la final, livrarea unui produs. „Ceea ce se susține este investigarea unei idei curajoase de către un cercetător redutabil. Aceste proiecte au o rată de succes de sub 10%, iar concurența vine din partea unor colegi care activează în cele mai importante centre de cercetare din lume”, spune Alida Timar-Gabor, care adaugă că proiectul pe care îl conduce a obținut o suplimentare cu 25% a finanțării. 

„Mi-a luat 10 ani pentru a obține fondurile pentru echipamentele de care am nevoie acum”

La 33 de ani, are deja o experiență în cercetare de 11 ani, este conferențiar universitar la Facultatea de Știință și Ingineria Mediului, responsabilul Laboratorului de Datare și Dozimetrie prin Luminescență creat la Universitatea Babeș- Bolyai și câștigătoarea, în anul 2015, a unei burse pe domeniul Științe Fizice în cadrul programului L'Oréal- UNESCO „Pentru femeile din știință”. În opinia ei, cercetarea din România este într-o situație dificilă din cauza finanțărilor impredictibile.

„În România, cercetarea nu este un domeniu performant, dar sunt insule de excelență. Însă, per ansamblu, situația nu este deloc bună, și acest lucuru nu este o părere personală, o spun statisticile. Finanțarea redusă, dar, mai ales, impredictibilitatea finanțării sunt factori importanți care determină aceast situație. Obținerea granturilor de cercetare rămâne oarecum imprevizibilă, existând ani în care competițiile naționale sunt practic închise. Cercetarea de performanță are nevoie de fonduri. 

Prețurile echipamentelor serioase de cercetare încep de la sume de ordinul sutelor de mii de euro. Consumabilele de laborator sunt costisitoare, participarea la conferințe și stagii de cercetare în străinătate este vitală. Mie mi-a luat 10 ani pentru a obține fondurile pentru echipamentele de care am nevoie acum. De asemenea, în mediul academic, în universități, nu se pune deocamdată suficient de mult accent pe importanța cercetării. Universitățile de top din lume fac acest lucru și în direcția aceasta trebuie să ne îndreptăm și noi”, crede Alida Timar-Gabor.

Un alt mare minus al cercetării românești vine, în opinia ei, din ignorarea diasporei și a brain-drain-ului, iar unul din lucrurile pe care le-ar face este crearea celor mai bune condiții pentru oamenii de știință care vor să se întoarcă în țară.

În plus, în mediul universitar, mai spune ea, reușita și avansarea unui cadru didactic ar trebui să fie întotdeauna condiționate de existența unei activități serioase de cercetare. „Un mediu universitar dominat de indivizi talentați, independenți și asertivi nu poate să genereze decât dezvoltarea unor profesori care se înconjoară de tineri discipoli, formând valoroase școli de gândire”, crede aceasta.

„Muncești luni de zile pentru ca să ajungi la concluzia că trebuie să o iei de la capăt. Acest lucru nu mă descurajează niciodată”

Pentru Alida Timar-Gabor o zi de muncă poate dura și 12 ore și paote cuprinde de la efectuarea de diferite măsurători până la verificarea unor rezultate. La aceasta se adaugă munca birocratică presupusă de explicarea detaliată felului în care sunt utilizate fondurile obținute în cadrul proiectului de cercetare. „Cercetarea implică multe momente care ar fi considerate de unii drept descuranjante, cum ar fi atunci când muncești luni de zile într-o direcție că să ajungi la concluzia că trebuie să o iei de la capăt. Asta e cercetarea, implică multe rezultate negative. Am învățat însă de tânără că și aceste rezultate negative pot duce știința înainte. Asta nu mă sperie niciodată”, spune tânăra.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp