A revenit VUCA

Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Traversăm vremuri aparte, poate ciudate, poate interesante. Deseori spun că am avut ocazia să trăiesc ce n-a mai fost. Trecerea de la un așa-zis comunism la un așa-zis capitalism, la posibilitatea de a vota liber pentru o societate democratică, până la statul în casă al unei omeniri – restricțiile de circulație din timpul pandemiei și anularea votului liber în data de 6 octombrie. Să fim de acord, sunt evenimente interesante cuprinse într-o singură viață.

Cu ani în urma, universități, conferințe, biblioteci, traineri și gânditori, duduiau de sfaturi și mecanisme de a naviga în “VUCA world” - Volatile, Uncertain, Complex and Ambiguous (VUCA) - de a răzbate și a avea succes într-o lume turbulentă și imprevizibilă. Vremea pandemiei mi-a dat mult răgaz de reflecție. Principala reflecție? Iată VUCA mult descrisă și anticipată, iată cum ne-a pus pe toți în genunchi. Așadar, cum reacționăm?

Mai zilele trecute am simțit din nou VUCA.

Oameni buni, oameni și mai buni, partide bune, partide și mai bune. Deasupra tuturor, instituții foarte bune. Ani, luni, săptămâni, zile de convingere. „Noi suntem cei mai buni!”. Intri în cabină convins că fiecare vot contează, convins că ai un rol în societatea asta, că votul tău contează, că ești o voce care se face auzită. Afli apoi că nu e musai, că se poate și cu alte zaruri. Nu ai cum să nu te întrebi, care din două? S-a petrecut totul vineri pe la prânz și societatea, prin instituțiile sale, a reacționat vineri după-amiază? Sau s-a petrecut într-un timp mai lung și cineva era prea ocupat pentru a vedea?

Bun, o luăm de la capăt, mai dăm o dată.

Între timp, „am auzit ce ne-ați spus”, îi vedem (pe politicieni) în jurul aceleiași mese și ne transmit că „ne uităm împreună pentru a găsi o persoană agreată și reprezentativă” pentru ce „am auzit”.

Nu cred că ați auzit tot. Nu cred ca ați auzit complet.

Nu o persoană, ci minim două, aș spune chiar niște sute. Nasul meu zice că am vrea să obținem altceva, făcând la fel.

În legislativ avem deja oameni selectați cum știm. Pe locurile imediat următoare, criteriile sunt aceleași. Ambiția este rezultatul pe care vrei să-l obții. Aspirația este persoana care speri să devii. Am văzut, până acum, doar ambiții. Personale și de grup.

Cum am arăta dacă am fi conduși de oameni cu aspirații?

Cum ar fi dacă am trece de la a învăța să devenim mai buni, la a deveni mai buni.

Vrem altceva? Să facem complet altfel. Fundamental altfel. Greu tare, nu prea știm altfel. Oricât de educată a revenit România, pare greu să știm și să facem altfel.

Vorba cu câinele și măcelăria este la tot pasul, este parte din cultura noastră. Să facem altfel înseamnă să alunecăm spre oareșce meritocrație, iar asta nu ne caracterizează.

Ce ne mai ține în viață este o vorbă ce ne îndeamnă la reflecție. Cine nu merge cu timpul pleacă cu timpul!

E alegerea noastră, mergem sau plecăm!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp