Absolvent de Harvard: „România nu o să fie mai bună fără ca oamenii care au plecat să se întoarcă să o facă mai bună”

În urmă cu cinci ani, Tinu Bosînceanu absolvea cum laudae prestigioasa universitate Harvard, unde a studiat matematica. Originar din Suceava, înotător de performanță și medaliat la mai multe olimpiade de matematică, tânărul a urmat liceul în București, iar la finalul anilor de studiu și-a depus dosarul de admitere la mai multe universități. A fost admis la cinci din SUA, între care și Harvard, și cinci britanice, între care și Cambridge. A ales Harvard, unde primise o bursă integrală, iar la finalul universității îl aștepta în America o carieră promițătoare. Lucra în trading, unde câștiga mulți bani pentru un tânăr de 20 și ceva de ani, iar câștigurile ar fi urmat să crească, odată cu experiența. Părea că își văzuse cu ochii visul din liceu, acela de a ajunge dintr-o țară în care „nu se poate face nimic” în „Țara tuturor posibilităților”.

Însă lucrurile nu stăteau chiar așa. Și-a dat seama că nu se simte motivat de bani, ci de ideea de a avea o misiune. Și a realizat atunci că un loc bun pentru a avea impact și pentru a-ți realiza potențialul este chiar România din care plecase. În urmă cu mai bine de doi ani, a fondat la București Upgrade Academy - un spațiu de învățare care le oferă elevilor de liceu programe de educație alternativă și care îi pregătește pentru admiterea la mari universități ale lumii.

Studenți români în cele mai bune universități americane

„Ești omul care îi ajută pe tinerii români să plece din țară”, îi spun când ne întâlnim.

„Nu îi pregătim noi să plece, ei ar pleca oricum cu siguranță. Noi ce facem este să îi ajutăm să plece în locurile cele mai bune. De la noi pleacă 12-16 pe an la Oxford și Cambridge, pleacă 6-8 la universitățile din Ivy League - SUA, apoi în Olanda la Delft. În Anglia cursanții noștri ajung în top 10 universități, în America în top 25, în Olanda în top 5”, răspunde el. La Upgrade Academy, mentorii au studiat în străinătate. Și s-au întors. Acest lucru este în sine un exemplu pentru tinerii care își doresc să fie admiși la o mare universitate internațională. 

„Nu cred că știu o cultură în care statutul de emigrant să fie atât de apreciat ca în România”

„Mai mulți din elevii noștri de acum zic că vor să plece și să se întoarcă. E clar că există un echilibru mai bun decât în generația mea, când toată lumea se gândea la plecare ca la singura variantă rezonabilă. Poate că există mai multă speranță, dar cred că a început să se vorbească mai mult despre efortul de a te adapta într-o țară străină și de a lăsa o lume în spate. Cred că până de curând a fost un entuziasm foarte puternic, în care și părinții au avut o motivație foarte puternică să plece. Nu cred că știu o cultură în care statutul de emigrant să fie atât de apreciat ca în România. În România, să ai copilul plecat e o onoare. Asta cred că se naște dintr-o părere că acolo e mult mai bine și dintr-o ignorare a dezavantajelor de a pleca din țară. Care acum sunt popularizate mai bine”, explică Tinu Bosînceanu.

Lucrând mult cu tinerii, a văzut însă și care sunt dezavantajele școlii românești. Atunci când îi întâlnește el, mulți adolescenți sunt descurajați de școală și și-au pierdut speranța că pot găsi acolo ceva care să îi intereseze și să îi motiveze. „Profesorii nu dedică deloc energie ca să îi înțeleagă pe copii. Rolul de mentor ar trebui să fie și de modelator de caractere. Ca elevul să înțeleagă și își însușească informațiile academice, trebuie să te admire și pe tine ca om. Și ca să te admire ca om, trebuie să dedici timp, să pornești un proces introspectiv în elev. Asta mi se pare că nu se face deloc. Profesorii români vin cu un set de valori în care ei cred, de exemplu, că disciplina trebuie antrenată. Și vin și dau la toată clasa 4. Și dau probleme de olimpiadă cu materie nepredată. Ăsta poate să fie un mod de a te gândi la educație. Dar mulți dintre elevi nu au nicio dorință de a fi supuși unui asemenea tratament Iar profesorii nu ascultă dorința asta a elevilor”, crede fondatorul Upgrade Academy. O altă problemă de care se plâng elevii români este arbitrariul în acordarea notelor. În anumite clase, elevii au profesori severi care le dau note mici, deși se străduiesc. În altele, profesorii sunt permisivi și dau note mari cu ușurință. Așa că se întâmplă adesea ca doi elevi de același nivel să aibă note radical diferite.

Când în companii motivezi oamenii prin misiune, nu poți să motivezi elevii la școală prin sancțiune

Generațiile anterioare aveau părinți care puneau ei înșiși disciplina pe primul plan și, mai mult decât atât, trebuiau să se pregăteasca pentru meserii bazate, într-o măsură destul de mare, pe standardizare. Însă lucrurile s-au schimbat radical în ultimul deceniu și continuă să se schimbe accelerat.

„În era asta în care libertatea este lucrul cel mai important și în joburi nu mai poți să motivezi oamenii nici cu bani, nici cu teamă, ci îi motivezi prin misiune, nu poți la școală să motivezi copiii prin sancțiune. E cel mai stupid lucru pe care poți să îl faci. Motivația principală ar fi să stabilești o relație între tine și elev, iar el să înțeleagă valoarea actului educațional și să tragă în sensul ăsta”, crede Tinu Bosînceanu.

Povestește că la Upgrade Academy cursurile pornesc de la abilitățile și calitățile pe care mentorii doresc să le cultive în elevii lor: gândire critică, empatie, creativitate, modestie. Clasele au câte șase elevi, iar temele sunt individualizate. „Copiii au nevoie, mai mult decât orice, de timp de introspecție. La cursuri, vorbim despre principii, despre cine ești, despre cine vrei să fii. Le-am povestit despre felul în care luăm decizii pe baza a ce vrem să fim. Și le-am dat să citească din Marc Aureliu despre valorile pe care a încercat să le ia de la oamenii care au fost alături de el. Le-am cerut să aleagă cinci dintre ele și după aceea am discutat de ce sunt importante cele cinci, cum îi definesc pe ei”, povestește mentorul.

Bagajul de cunoștințe valorează foarte puțin fără antrenarea gândirii critice

Sunt discuții care lipsesc în școala românească, dar care sunt prezente în învățământul din SUA. Dacă ar importa ceva de acolo ar fi exact acele dezbateri libere, care îi cultivă elevului gândirea critică, curajul de a-și argumenta ideile și spiritul de inițiativă. În școala românească, unde elevul trebuie să se conformeze mereu indicațiilor de la catedră, copiii și tinerii nu pot deprinde curajul de a-și exprima opiniile. „Am făcut cu copiii exerciții în care îi încurajez să îmi pună întrebări și să se contrazică cu mine și mi se pare că asta îi duce într-un loc de inițiativă. Am avut cazuri de elevi deconectați de școală, care după aia au început o revistă, am avut cazuri de elevi care au organizat un eveniment pentru copiii care se gândesc la artă și sunt descurajați de părinți sau un eveniment împotriva homofobiei. Dacă nu ai încredere, nu poți să ai inițiativă. În metoda de mentorat prescriptiv este tăiată mereu inițiativa - pentru că nu poți să faci mai mult din exercițiul care îți place și mai puțin din celălalt. Trebuie să faci exact ce ți se cere”, spune Tinu Bosîncenu.

Dacă ar păstra ceva din școala românească ar fi bagajul bogat de cunoștințe, care îți deschide perspectiva asupra lumii. „Dar mi se pare că acest lucru valorează foarte puțin sau e chiar dăunător, dacă nu vine la pachet cu mecanismele de antrenare de gândire critică, de creativitate și de inițiativă. care vin din a lăsa elevul să aleagă și să își asume mai mult din responsabilitatea învățării”, este de părere el.

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață”

Îl întreb cum crede că ar trebui să se schimbe societatea românească, în ansamblul ei, astfel încât tinerii plecați în străinătate să se întoarcă acasă.

„Nu mi se pare că societatea românească trebuie să fie mai bună, mi se pare că oamenii trebuie să o facă mai bună. E un cerc. România nu o să fie mai bună fără ca oamenii care au plecat să se întoarcă să o facă mai bună. Iar acest lucru se poate întâmpla dacă vor începe să privească statutul de emigrant cu mai multă obiectivitate și dacă nu o să mai existe polarizarea aceasta atât de mare aici versus dincolo. Deja, de când am venit eu, s-au întors patru colegi de-ai mei, care au făcut toți facultăți mari și care acum se simt foarte bine aici. Mi se pare că fiecare om, la diferite etape în viață, are nevoie să fie într-o parte sau în alta. Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Acest articol face parte din campania Mergi la VOT! inițiată de ROM Autentic.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp