foto Mădălina Lungu
Zbatere fără precedent la nivel internațional privind accesul copiilor la rețelele sociale. Dezbateri, păreri peste păreri, dileme, vinovați și acuzați. Dar eu vin și vă întreb altceva: unde este alternativa? Ce am făcut noi, ca societate, de-a lungul anilor, nu neapărat să descurajăm gadgeturile, dar să oferim (și) alte atracții?
Și haideți să vorbim despre cel mai la îndemână și banal lucru: ieșitul afară. Jocul în fața blocului. Nu sporturi scumpe, nu biblioteci întregi de cărți. Ci banalul „tanti mama lui Ionuț, îl lăsați pe Ionuț afară?”
Și poate că mama l-ar lăsa. Și poate că și Ionuț ar ieși la o cioacă cu băieții. Așa cum făceam și noi „pe vremea noastră”. Dar unde?
Ne plângem de ecrane, dar am ucis jocul din fața blocului.
În spatele blocurilor s-a umplut de mașini parcate. Copiii nu mai au unde să facă o miuță, o pătrățica, un geami sau un 45 de palme. De dat cu bicla, troti, rolele sau skate-ul nici nu încape vorbă. Mai sunt piste amenajate în câte vreun capăt al orașului, dar acelea sunt de obicei acaparate de adolescenți. În plus, acolo trebuie ajuns cumva. Iar cu bicicleta, de exemplu, copiii nu au voie să circule deloc prin oraș. Nici pe trotuar, nici pe șosea.
Da, e drept, tot printre blocuri au apărut și locurile de joacă special amenajate - leagăne, tobogane, gropițe cu nisip. Doar că majoritatea sunt destinate copiilor până în maximum 7 ani. Așadar, cu cei mai mari ce facem? Ce faci cu un copil de 10-11 ani pe care nu-l poți lăsa să bântuie singur printr-un oraș mare, poate poate găsește o cățărătoare pe mărimea lui?!
O să-mi spuneți că în cadrul acestor locuri de joacă s-au amenajat diverse terenuri - fotbal, baschet etc. Total de acord și de lăudat - dar nu prea. Tocmai pentru că sunt 2 în 1. Și o să vă explic și de ce, pentru că am un astfel de spațiu chiar sub balcon și observ zi și noapte ce se întâmplă, de ani de zile.
Așa cum se vede și în fotografie, mini-terenul de fotbal și locul de joacă pentru copii mici sunt despărțite doar de un gard. Pe teren vin, desigur, găști de copii mari și adolescenți. Al căror vocabular îl știm cu toții. Și, pe lângă vocabular, de multe ori aduc cu ei boxe din care duduie trapanele și alte genuri de actualitate (nu condamn, am avut și noi mafioții și paraziții noștri). Nu cred că este greu de imaginat cum, așadar, copii de 1-5 ani se joacă cu orele pe ritmuri și versuri ce „ar face să roșească și obraji de libertine”, vorba lui Tata Vlad.
Așadar, domnilor primari, oare cât de greu ar fi să despărțim aceste spații? Dacă din 4 locuri de joacă dintr-un cartier, am face 2 și 2, cum ar fi? Să fie jumătate destinate exclusiv copiilor mici, iar cealaltă jumătate celor un pic mai mari? O cățărătoare pe înălțimea lor, un pic de loc să bată mingea și o țâră de asfalt pe care să învârtă niște roți le-ar fi de ajuns, credeți-mă.
Tu, dragă cititorule, ai vreun astfel de exemplu de bune practici în orașul tău? Sau și la tine e la fel ca la mine, la Brașov? (ori în București, după cum am observat).
Ne temem de online, dar ignorăm offline-ul: unde să se mai joace copiii?
Vorbim despre interzicerea accesului minorilor sub 16 ani pe rețelele de socializare, dar fix pentru această grupă de vârstă - poate cea mai sensibilă, pentru că este la granița dintre copilărie și adolescență, nu avem variante. Sunt prea mari să se mai dea în leagăne sau tobogane, dar prea cruzi să îi lași singuri prin oraș, în căutare de distracție.
Desigur că nu luăm în calcul alternativele ocazionale, dar cu bani. Da, te mai duci la un loc de joacă privat din când în când, sau la un parc de distracții, sau la un muzeu. Ori, dacă îți permiți, înscrii copilul la un afterschool. Însă eu vorbesc despre activitatea zilnică, acea de una-două ore pe zi de mișcare, socializare, aer, joacă.
Mi-a atras atenția o mare știre cu care s-a lăudat poliția locală Brașov: a adunat găștile care bântuiau prin malluri. Serios?! Și ce ați făcut cu acei copii? Unde i-ați trimis? Unde să se ducă și să facă ce? Vă plângeți că stau adunați pe la colțuri și consumă diverse, fac gălăgie, mizerie etc. Dar ce alternativă le oferiți? Unde să meargă și ce să facă?
Ne plângem de obezitate în rândul copiilor, de lipsa de socializare, de dependență de telefon, dar am uitat că cel mai la îndemână antidot este chiar sub geamul nostru. Doar că, din păcate, nu mai știm cum să-l administrăm.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Actualele spații de joacă sau recreere din fată/spatele blocurilor sunt locurile fie ale boschetarilor, homlesilor, găștilor de derbedei sau de chuil al liceenilor și elevilor școlilor limitrofe, cu țigările aprinse, energizante și nu doar, telefoane puse pe difuzor din care gâjâie la nivel maxim manele, ragete și oftaturi prelungite, fie al tancilor scăpați de la gradi sau școli, a căror joacă este permanent însoțită de zbierete acute. Vă dați seama ce suportă cei ale caror ferestre sunt în preajmă. Mai adăugați claxoanele, frecusurile și frecarile din parcări, oamenii primarului de sector cu utilaje de curățenie, trimere, suflante și drujbe, care, de multe ori, fac doar zgomot infernal.
Asta-i viață în prezent în "minunatele" cartiere de blocuri, fie comuniste fie capitaliste.
Firește înflorește sedentarismul, dependența de gadget-uri și tv. Activitățile sportiv-recreative costă bani multi și timp, de care, de multe ori, nu dispun toți părinții.