Sari la continut
Republica
Sustenabilitate

Cei mai valoroși bani pe care-i vei face vreodată | Ce am învățat dintr-un experiment eșuat

RVM LIDL

Din capul locului, recunosc că experimentul nu a reușit: așa cum v-am spus, am încercat, timp de 2 săptămâni, să cumpăr „fără plastic” de la supermarketul din proximitate, misiune care pentru un tip comod ca mine a fost imposibilă.

Experimentul l-am făcut cu sprijinul Lidl, partenerul nostru de drum lung din habits by Republica - platforma destinată micilor „obiceiuri sănătoase”. În habits… vorbim cu oameni ca noi, cu producători și consumatori, cu angajați și angajatori, cu experți, cu ONG-uri, cu antreprenori și cu companii despre un cuvânt care este pe buzele tuturor, deși puțini îl și înțeleg: sustenabilitate. Pentru că „sustenabilitatea” înseamnă să o trăiești, nu doar să o vorbești, să ai un comportament responsabil față de mediu, față de cei din jur, față de comunitate și în definitiv față de tine cel din viitor.

Iar schimbarea atitudinii față de deșeurile pe care le producem fiecare dintre noi, în special față de plasticul nedegradabil sau foarte greu degradabil, este tocmai un astfel de „obicei sănătos” pe care habits by Republica vrea să-l aducă în discuție.

Exercițiul acesta mi-a dat posibilitatea să fiu mult mai atent la alimentele preambalate, să aleg, unde există, opțiunea de produse vrac și să conștientizez cât plastic „consum” eu zilnic.

Marea realizare a fost să nu mai arunc ambalajele de plastic la ghenă, în ideea că „le iau ei”. Eu colectez de câțiva ani „selectiv”, adică pun plasticul, sticla și dozele de aluminiu într-un singur sac „de reciclat” pe care sper că băieții de la Salubritate îl vor lua și-l vor duce „unde trebuie”. În realitate, n-am nicio certitudine că gunoiul meu colectat selectiv nu ajunge în pântecele mașinii de gunoi, laolaltă cu resturile menajere.

Așadar, după 2 săptămâni de adunat plastice, am ajuns să dețin o cantitate impresionantă de recipiente goale.


Varianta comodă: să le „reciclez” lângă ghenă. Varianta cu efort: să le pun în doi saci de gunoi și să le duc la RVM-ul LIDL.

RVM-urile (reverse vending machine) sau aparatele de colectare a ambalajelor reciclabile, devin, începând din 30 noiembrie, o constantă în viața noastră de consumatori. Este data la care a intrat în vigoare mult așteptatul sistem de garanție-returnare, ceea ce eu sper să fie o revoluție pentru reciclarea din această țară. Concret, vânzătorul îți reține 50 de bani pentru fiecare ambalaj de plastic, sticlă sau metal cu volume între 0,1 litri și 3 litri. Ulterior, garanția poate fi recuperată în orice magazin din România. Nu e obligatoriu să duci recipientul în locul de unde ai făcut cumpărăturile și nu e necesară „dovada” bonului fiscal. Poți să iei o sticlă de bere de la magazinul de la parter și să-ți iei garanția apoi de la LIDL.

Retailerii mari și-au montat deja RVM-uri în majoritatea supermarketurilor sau urmează să o facă. Vânzătorii mici, cum ar fi magazinele de la parterul blocului sau cele de la țară, care nu-și permit să-și cumpere mașini de colectat recipiente, primesc ambalajele manual, le depozitează, iar mașinile RetuRO le preiau și le duc la centrele de sortare.

(Apropo de aceste centre, am vizitat acum câteva săptămâni fabrica de la Bonțida, Cluj, primul dintre cele 17 centre regionale RetuRo. Noul Sistem de Garanție-Returnare ar trebui să recupereze și să recicleze 7 miliarde de ambalaje de băuturi în fiecare an. Este probabil începutul unei revoluții care-i va permite României să atingă țintele naționale de colectare și reciclare stabilite la nivel european - în anul 2025 să se colecteze 77 la sută din PET-urile puse pe piață, iar până în anul 2029 - 90 la sută. Iată câteva imagini din această fabrică:

În așteptarea sistemului de garanție-returnare, mi-am făcut „încălzirea” la RVM-ul LIDL, având garanția că, de data asta, plasticul pe care eu îl produc chiar ajunge în centrele de sortare și de reciclare.

E foarte important de precizat că ambalajele pentru care veți primi garanția de 50 de bani per bucată sunt doar cele care au logo-ul SGR.

Ele încep să fie puse în circulație, le veți vedea pe rafturi începând cu lunile decembrie-ianuarie (o perioadă stocurile non-SGR vor circula în paralel cu cele SGR). Un vecin de-al meu mi-a spus, în urmă cu câteva săptămâni, că și-a umplut balconul cu sticle de plastic, doze și sticle de bere ca să „le ducă la centru” după 30 noiembrie. L-am dezamăgit: le va putea recicla, dar nu-și va lua banii pe ele, deoarece nu au fost supuse regimului de garanție la achiziție.

LIDL a publicat și un scurt ghid în acest sens, cele mai importante puncte fiind următoarele:

1. Când poți returna ambalaje?

Aparatele de colectare a ambalajelor reciclabile pot fi utilizate exclusiv pe durata programului de funcționare a magazinelor LIDL.

2. În ce stare pot fi ambalajele?

Pentru a returna ambalaje SGR, acestea trebuie să îndeplinească simultan următoarele condiții:

  • să fie golite în întregime de conținut, să fie curate;
  • să aibă aplicat marcajul care indică apartenența la SGR, respectiv logo-ul reprezentativ și codul de bare, iar acestea să fie vizibile și lizibile;
  • să fie returnate fie întregi, fie nedegradate și nedeformate, astfel încât să se poată stabili apartenența la SGR de pe codul de bare al etichetei.

3. Dar dacă ambalajele nu întrunesc condițiile?

În cazul în care ambalajul SGR predat nu îndeplinește una din condițiile menționate

anterior, RVM-urile LIDL refuză acceptarea acestuia, îl restituie și afișează un mesaj care indică motivul refuzului.

4. Ce primești în schimbul ambalajelor?

După acceptarea și preluarea ambalajelor SGR prin intermediul RVM-urilor LIDL, se emite un bon valoric (voucher) prin care se returnează valoarea garanției aferente numărului de ambalaje SGR preluate.

5. Cum folosești voucherul primit?

Poți utiliza voucherul la efectuarea de cumpărături în cadrul magazinului LIDL sau îl poți preschimba în numerar în cadrul magazinului LIDL în termen de maximum 12 luni de la eliberarea voucherului. Valoarea voucherului sau voucherelor prezentate la casa de marcat va fi scăzută din prețul produselor achiziționate. LIDL îți oferă posibilitatea de a utiliza mai multe vouchere pe același bon fiscal de cumpărături, însă valoarea unui voucher nu poate fi segmentată (nu se poate elibera rest în bani, dacă prețul produsului achiziționat este sub valoarea voucherului/ voucherelor).

România este a 14-a țară europeană care implementează sistemul de garanție-returnare și va avea al doilea cel mai mare proiect de acest gen după Germania. SGR-ul va crea inițial 600 de locuri de muncă în centrele regionale de colectare, va genera investiții în transport și în reciclare și, bine și consecvent aplicat, poate produce o schimbare de cultură și de mentalitate. Pentru că fiecare recipient colectat, dincolo de cei 50 de bani recuperați, reprezintă o declarație personală a fiecăruia dintre noi în ceea ce privește sustenabilitatea și grija față de mediu. Este un pas extrem de important în încercarea de a curăța orașele și satele noastre, râurile și pădurile de plasticul aruncat peste tot. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Vox check icon
    Acest sistem nu este altceva decât, o altă mare ȘMECHERIE, frumos ambalată, dar dezavantajoasă pentru populație. În presă, acest mecanism este prezentat într-un mod pozitiv, propagandistic, ca fiind unul benefic pentru mediul înconjurător. Acest sistem, în fapt unul co ercitiv a fost implementat fără o dezbatere reală în societate și fără ca, cetățenii să fie întrebați dacă sunt de acord cu reținerea acestei garanții și cu suportarea costurilor suplimentare generate pentru fiecare gospodărie, deci fără să se știe cât de constituțională este această poprire temporară dar obligatorie a banilor cetățenilor. Nu diminuarea poluării este miza, aceasta va crește în continuare, ci creșterea câștigurilor unora pe seama populației păcălite. De fapt, prin acest sistem, populația este pusă forțat la muncă și i se sugerează că, trebuie să fie fericită că scoate bani din buzunar, în numele idealurilor ecologiste, idealuri de dorit de altfel, dar pentru care populația trebuie să plătească în locul producătorilor de ambalaje, furnizorilor de produse, comercianților și în locul firmelor de reciclare, adică în locul celor care obțin profituri din valorificarea acestor ambalaje.
    • Like 0
  • ceb check icon
    In primul rand, ambalajele din plastic pentru alimente produc microparticole ce sunt ingerate apoi in organism si produc diverse forme de cancer. Deci ar trebui scoase complet din uzul alimentar!

    In al doilea rand, ambalajele de plastic sunt produse din fractii petroliere rezultate in urma rafinarii petrolului. Cata vreme se va extrage petrol, vor rezulta produse din plastic fabricate din ..petrol. A recicla ambalaje de plastic pentru le refolosi tot ca ambalaje de plastic e o mare prostie intrucat va creste exponential volumul de plastic-deseu ce va sufoca planeta in final. Inteleg sa colectezi separat ambalaje de plastic pentru a le transforma in produse sustenabile pe termen lung cum ar fi asfaltul sau materialele de constructie (exista tehnologiile necesare). Alternativa e ca tot plasticul colectat sa fie folosit pentru producerea unor combustibili, acesta avand o anumita valoare energetica.

    In al treilea rand: ambalajele de plastic sunt voluminoase si ocupa foarte mult spatiu in apartamentele minuscule de la noi. Prin urmare, e dificil sa la colectezi, sortezi, depozitezi si apoi sa le duci la un centru de colectare. O posibila solutie e sa fie maruntite si transformate in fulgi de plastic cu un aparat de maruntit, la domiciliul fiecaruia, urmand ca, dupa ce se acumuleaza o cantitate rezonabila, sa fie vanduti direct/indirect catre producatorii de materiale din plastic ce respecta strict criteriile de sustenabilitate definite prin lege.

    Nu sunt impotriva recilclarii. Nu propun renuntarea la plastic.
    Dar e o mare prostie sistemul asta de recilclare, bazat pe plata ambalajelor colectate selectiv.
    • Like 0
  • PS
    prin 2000, stiu un ONG care umbla din primarie in primarie, propunand sprijin , inclusiv subventii, doar doar s-ar apuca de colectarea (si selectare etc) de care comentam acum ,
    fara succes
    • Like 0
  • "Retailerii mari și-au montat deja RVM-uri în majoritatea supermarketurilor sau urmează să o facă"
    cred ca urmeaza sa o faca, acum cca 20 de ani am vazut o reclama pt asa ceva, la megaimage, am intrebat si am aflat ca era (sau urma sa fie) unu, undeva in militari , cred ca a ramas sa il faca

    dar cu 40 de ani in urma reciclam sticla, sticlele, borcanele, hartia, becurile pt wolfram, acumulatorii auto- pt plumb, cuprul, fierul, cred ca si altele,
    de plastice nu imi amintesc dar cred ca era multa sticla - recilabila direct, printre ambalaje pt alimente sau apa minerala;
    obiceiuri ceausiste pe care le dispretuiam si rejectam (eu dar cred ca nu numai eu pe motiv ca veneau ...de sus) si care s-au intrerupt la iesirea din dictatura
    (ciclitatea istorie sau doar imbecilitate ....si uitare , fara google presa are memorie de musca);
    • Like 0
  • Tare m-am mai bucurat că, în sfârșit, s-a aprobat sistemul de recuperare a ambalajelor reciclabile!
    Apoi a apărut dezamăgirea... am văzut cozi impresionante la returnarea de ambalaje, de ex la Kaufland, unde o mulțime de cetățeni, unii mânați de responsabilitate, alții mânați de foame încercau, unii să recicleze, ceilalți să facă un bănuț cinstit. De ar fi fost valabilă recuperarea celor 50 bănuți, multe, foarte multe ambalaje ar fi dispărut din peisajul românesc, O adevărată revoluție...
    Și mă întreb, dacă ar suporta statul/întreaga societate, cei 50 bănuți la ce costuri s-ar ajunge? Ar fi aceste costuri mai mari decât (1) amenzile cu care ne amenință UE, + (2) costurile de salubrizare a spațiilor urbane și rurale legată de ambalaje + (3) costurile de remedierea a stresului pe care aceste ambalaje devenite gunoaie îl generează asupra unei mari părți a societății (partea mai sensibilă) + (4) costurile suplimentare de promovare a României pentru a obnubila renumele de țară frumoasă dar plină de gunoaie...

    O altă neliniște e legată de recuperarea sticlelor pentru a fi mărunțite și retopite. Oare nu se poate imagina o legislație care să impună recuperarea și refolosirea, pur și simplu... îmi imaginez că spălarea și verificarea atentă implică costuri mai mici și mai ecologice, decât sortarea și topirea (o, cât de energofagă!) cioburilor de sticlă...

    Sau, un număr limitat de formate de ambalaje din sticlă mai ușor de standardizat, de recuperat și de refolosit – oricum se cheltuiesc prea mulți bani și energii pentru a ne amăgi prin trucuri de marketing și publicitate...

    După Sărbătorile de iarnă, pe care vi le doresc fericite, veți fi confruntați cu debarasarea unui important număr sticle și poate vă veți aduce aminte consumurile de energie ce pot fi ameliorate prin reciclare:
    pentru pregătirea, fabricarea şi transportul produsului dar şi a materiilor prime pentru sticlă – circa 30 MJ/kg, faţă de materialele plastice (care consumă, în aceleași condiții, circa 60 MJ/kg)!
    • Like 1
  • Tare m-am mai bucurat că, în sfârșit, s-a aprobat sistemul de recuperare a ambalajelor reciclabile!
    Apoi a apărut dezamăgirea... am văzut cozi impresionante la returnarea de ambalaje, de ex la Kaufland, unde o mulțime de cetățeni, unii mânați de responsabilitate, alții mânați de foame încercau, unii să recicleze, ceilalți să facă un bănuț cinstit. De ar fi fost valabilă recuperarea celor 50 bănuți, multe, foarte multe ambalaje ar fi dispărut din peisajul românesc, O adevărată revoluție...
    Și mă întreb, dacă ar suporta statul/întreaga societate, cei 50 bănuți la ce costuri s-ar ajunge? Ar fi aceste costuri mai mari decât (1) amenzile cu care ne amenință UE, + (2) costurile de salubrizare a spațiilor urbane și rurale legată de ambalaje + (3) costurile de remedierea a stresului pe care aceste ambalaje devenite gunoaie îl generează asupra unei mari părți a societății (partea mai sensibilă) + (4) costurile suplimentare de promovare a României pentru a obnubila renumele de țară frumoasă dar plină de gunoaie...

    O altă neliniște e legată de recuperarea sticlelor pentru a fi mărunțite și retopite. Oare nu se poate imagina o legislație care să impună recuperarea și refolosirea, pur și simplu... îmi imaginez că spălarea și verificarea atentă implică costuri mai mici și mai ecologice, decât sortarea și topirea (o, cât de energofagă!) cioburilor de sticlă...

    Sau, un număr limitat de formate de ambalaje din sticlă mai ușor de standardizat, de recuperat și de refolosit – oricum se cheltuiesc prea mulți bani și energii pentru a ne amăgi prin trucuri de marketing și publicitate...

    După Sărbătorile de iarnă, pe care vi le doresc fericite, veți fi confruntați cu debarasarea unui important număr sticle și poate vă veți aduce aminte consumurile de energie ce pot fi ameliorate prin reciclare:
    pentru pregătirea, fabricarea şi transportul produsului dar şi a materiilor prime pentru sticlă – circa 30 MJ/kg, faţă de materialele plastice (care consumă, în aceleași condiții, circa 60 MJ/kg)!
    • Like 0
  • Ca de obicei, exemple de gandire limitata. Unde sunt construite in Romania (sau in Ungaria, Austria etc) facilitati care chiar recicleaza gunoiul? Exista o industrie care foloseste plasticul colectat si il transforma in fire si fibre sintetice? Ori in galeti etc?Unde sunt acele fabrici? Industria metalurgia e capabila sa foloseasca metalele din baterii? Poate in China, dar nu in Romania, nu in Spania si nu in Austria.
    Totul e o gluma proasta, gunoaiele in Europa sunt pana la urma aruncate tot la gropile de gunoi (pur si simplu nu exista capacitati de productie in Europa pentru a re-folosi plasticele aduse din Asia). Ce se intampla de fapt e ca populatia plateste o noua taxa. Atat.
    • Like 3
    • @ haim_mononucleozovici
      Chiar dacă ați avea dreptate (poate dați un link pentru argumentare), măcar toate deșeurile ar fi duse la gropi de gunoi și compactate, nu aruncate pur și simplu în natură. Poate nu ați mai fost demult prin munții patriei și pentru comparație, în munții altora. S-ar putea să aveți un șoc.
      • Like 2
    • @ Andrei Tarlea
      check icon
      Într-adevăr !
      Prin prisma meseriei pe care o am, ajung sa parcurg cu auto aprox. 40000 km/an, prin toata țara, în mare parte pe drumuri județene și comunale. Exceptând câteva județe din centrul tarii, peisajul României este f. deprimant pentru cei care au un anume simț , si pentru cei care au timp să privească lumea ceva mai analitic : gunoaie de tot felul pe marginea drumurilor, prin parcări, prin șanțuri, pe câmpuri, prin păduri, pe malul râurilor. ... Descărcate direct din portbagaje, sau aduse cu căruța, cu autoutilitare si chiar cu camioane de 20 tone.
      Merg in drumeții pe trasee montane de vreo 30 de ani, în medie cam unul din 4 weekenduri... Dezastru !
      Am folosit aplicația "Trash Out": iți vine sa te iei cu mâinile de păr când vezi ce răspunsuri primești de la Garda de Mediu, sau de la diverse primarii...
      • Like 2
    • @ Andrei Tarlea
      Mihai check icon
      De la inceput vreau sa fie clar ca nu sunt de acord cu aruncatul deseurilor in natura si faptul ca nu se face mare lucru pentru a se preveni acest fenomen. Am fost prin parcuri nationale si astfel de deseuri se pot observa iar cei care fac curatenie sunt tot organizatii private plus Romsilva. Avand in vedere ca cei care perpetueaza acest fenomen sunt turisti, taxa de 50 de bani nu va frana fenomenul pentru ca cine este suficient de nesimtit sa arunce plasticul in natura cu siguranta il va arunca si daca pierde acea suma. In plus in anumite zone turistice se percepe o taxa, motivul invocat fiind pentru curatenie dar care in practica nu se prea face. Acelasi lucru se va intampla si cu taxa actuala iar cine crede ca anumite persoane se vor deplasa pe acolo sa stranga deseurile pentru garantie, poate sa uite pentru ca aceste nu se accepta deteriorate si murdare.
      • Like 0
  • Ma ingrozesc cind vad imagini din riuri, oceane etc pline de plastic, cu garantie fara garantie trebuie sa fim in primul rind noi OK cu noi, incet incet lucrurile se vor misca spre bine daca intelegem ca poluarea ucide !
    • Like 2
    • @ cetateanul turmentat
      Felicitari pentru numele bine ales.Poti sa explici in ce ocean ajung bidoanele de plastic aruncate de buzoieni? Exista insule de plastic in Oceanul Indian, dar nu in Marea Neagra. Iar taxa din articol nu e aplicata vecinilor amintitului Ocean Indian, ci romanilor.
      • Like 1
  • Gigi check icon
    Sincer nu ințeleg toate aceste critici și acuze la adresa restului de romani(noi cei care acuzam suntem perfecti intotdeauna).Este un sistem nou, este nevoie de timp pt acceptare și conformare.La mine în sat a durat cam 6 luni pana s-a obișnuit lumea, acum e ok.Marea majoritate respecta regulile, fără scandal sau amenzi.Nu respecți, ți le lasa la poarta!
    • Like 4
  • Activitatea asta de returnare a ambalajelor poluante nu este o activitate posibilă în ţara fără de lege pe care o duce către curmi supreme canaliile gen Ciolacu. Ciucă şi, printre mulţi alţii, trădătorul de la Cotroceni. Această activitae nu e "sustenabilă", adică costurile reale de împlinii visurile ecologice sunt mult mai mari decât cei 50 bani implicaţi în procesare. Probabil că, pentru a susţine o astfel de activitate, bugetul furăciunilo naţionale ar trebui să fie taxe de ceva la denul de 2 lei pe sticlă, adică, costuri reale, vreo 20 de bani pe stocare, mainulare, transport, din sou stocare, igienizare ambalere şi reutilizare. Restul până la 2 lei s-ar cuvenii profitorilor agenţiilor (vezi Consiliile Judeţene. adunăturile de primari cu leota lor, palamentarii PDS şi PNL, etc..) ca furăciune cu drepturi depline consimţite de poliţia şi justiţia aservite celor din paranteza de mai sus.

    Ce se va întâmpla, centrele de colectare se vor bloca frecvent determinând pe cei binevoitori să renunţe.

    O soluţie viabilă ar fi să pui garanţia asta de 50 be bani la vreo 10 lei pe sticlă. Astfel sistemul va funcţiona şi vor fi suficienţi bani şi pentru profitorii de partid. Efortul bugetar va fi pe măsură, de unde şi zeama din care să sugă toţi păduchii de partid.
    • Like 2


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult