Foto: Profimedia Images
Toată lumea „știe” ce vrea Putin, puțini se întreabă ce vor rușii. Altfel spus, este Putin un nebun solitar cu degetul pe „butonul nuclear”? Poate fi singur tras la răspundere pentru crime de război în Ucraina? Poporul rus este sau nu este complice la crimă?
Singurele date sociologice despre susținerea pe care o are războiul lui Putin în rândul populației (susținere mare!) sunt greu de luat drept literă de evanghelie. În orice dictatură, poporul spune că-și iubește dictatorul. Unii o spun din convingere, unii de frică, unii pentru că nu știu altceva. Dacă în noiembrie 1989 în România s-ar fi făcut un sondaj cu întrebarea „Cine este cel mai iubit fiu al poporului?”, 99 la sută ar fi răspuns că Nicolae Ceaușescu. O lună mai târziu, românii l-au împușcat.
Însă cunoscătorii spațiului rusesc cu care stau de vorbă îmi spun că rușii „nu-s români” și că dictatura lui Putin nu e dictatura lui Ceaușescu. În 1989, românii l-au dat jos pe Ceaușescu cerând libertate și democrație: pentru mulți asta însemna nimic altceva decât să nu le mai fie foame, frig, întuneric.
Nu știu dacă rușii vor libertate și democrație, valori pe care nu le-au avut niciodată și pe care rusul obișnuit nici nu simte că i-ar trebui.
L-am văzut însă pe Putin pe stadion promițând trecutul, nu viitorul: trecutul glorios, măreția imperială, expansionismul sovietic, amețitor și sățios ca o votcă dimineața pe burta goală.
Rușii nu vor să fie liberi, ci vor să fie mari. Amețiți de obsesia măreției pe care le-o vinde Putin, puțini ruși sunt dispuși să vadă oroarea din Ucraina.
Cuvine-se ca, la sfârșitul atrocităților, după ce lumea liberă va fi organizat un nou Tribunal de la Nurnberg pentru criminalii ruși, toți cei care au fost pe stadion la beția în grup cu Vladimir Vladimirovici să fie duși în excursie la Mariupol să vadă cu ochii lor gropile comune din centrul orașului, în care se află laolaltă copii, femei, bătrâni, civili nevinovați.
Deputinizarea va începe doar odată cu atingerea fizică a adevărului, la fel cum au făcut americanii după cel de-al Doilea Război Mondial cu germanii pe care i-au dus să vadă cu ochii lor lagărele de exterminare: mulți fuseseră vecini cu oroarea lui Hitler, dar, dintr-un motiv sau altul, au întors capul.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Câți sirieni, libieni, irakieni și yemeniți cunoști tu, personal, destul de bine încât să le comanzi mâncarea, dacă sunt întâmplător la budă când vine chelnerul să ia comanda?
Câți dintre ei ți-au spus, personal și în particular, că sunt fani ai regimurilor pe care americanii / NATO le-au bombardat, atacat, ostracizat pentru a le opri din diferite acțiuni de mai mare groaza?
Dup-aia mai vorbim și o să încep să te cred.
Uite un exemplu, de acum vreo două-trei săptămâni, când putinoșii băgau la greu că aduc 16 mii de voluntari sirieni și le arată ei ucrainenilor. Am întrebat colegii mei (foștii mei colegi) sirieni despre asta și răspunsul lor a fost că poate moși, babe și copii.
Deci hai să nu înghițim nemestecat orice rahat care e împachetat frumos-lucios, fără măcar să îl mirosim nițel înainte.
RUSIA n-a atacat niciodata pe nimeni,cu exceptiile de mai jos:
Crimele Rusiei si invaziile pe care le-a făcut in istoria recentă, de la al primul război mondial până acum:
- Ucraina 1917-21: război pentru a instaura un regim bolșevic si a prelua Ucraina in URSS (Ucraina a fost împărțită atunci între Rusia si Polonia).
- Georgia 1921: invazie pentru a schimba guvernul si a instaura un regim bolșevic (deși recunoscuseră prin tratat independenta in 1920)
- Ucraina 1932-33: Holodomor in Ucraina - genocid prin înfometare, 4-5 milioane de morți
- Polonia 1939: Pactul Ribbentrop-Molotov si invazia Poloniei de est. In 1940, rușii au declanșat masacrul de la Katyn - au omorât 22’000 de ofițeri ai armatei poloneze
- Finlanda 1939-40: invazie a Finlandei (in mare parte un eșec pentru ruși)
- Basarabia si Bucovina 1940 : invazie si ocupație a trupelor sovietice
- După război - invazia si teroarea întregii Europe de Est, crimele staliniste (milioane de morți)
- 1956 Ungaria : invazie pentru a opri revoluția
- 1968 Cehoslovacia : invazie pentru a opri revoluția
- 1979-89: invazie Afghanistan
- 1990-92 Moldova: război separatist Transnistria
- 1999 Cecenia (a dus la distrugerea completa a capitalei si a țării si instaurarea regimului Kadirov)
- Georgia 2008: invazie si ocupare de teritorii
- Din 2015 Siria: susținere armata a regimului Assad (inclusiv prin crime de război împotriva civililor)
- Din 2014 Ucraina : anexare Crimeea, război in Donbas, acum invazie si război general
Pe scurt - întreaga lor istorie este o agresiune constanta si brutala a vecinilor. Nu s-au oprit niciodată si nu se vor opri. Acum e momentul pentru lovitura finala, sa nu mai existe Federația Rusa. Capitulare, fragmentare si demilitarizare.
Iar afirmatia ca pe Ceausescu l-au dat jos romanii, nu este adevarata. Pe Ceausescu l-au dat jos serviciille secrete ale vecinilor nostri cu complicitatea unei parti a securitatii si armatei si fara impotrivirea romanilor. Probabil am mai mentionat , experienta personala de la inceputul lui Februarie 1990, cand am vazut cu ochii mei toate hotelurile din Sinaia intesate de "turisti" rusi care stateau toata ziulica in receptia hotelului si jucau carti. Toti tineri , 90% barbati erau si cateva femei foarte sportive de altfel , fara copii ... intr-o zi au venit 30 de autocare, i-au incarcat pe toti si dusi au fost. Atunci am fost uimit dar nu am facut niste conexiuni logice , ca doar noi facusem revolutia , nu ? Statusem pe la intersectii , pazisem facultatea, ne acunsesem de gloante reale trase de pe nu stiu unde. Daca-mi spunea cineva ca eram un bou , muream cu el de gat...noi tinerii rezolvasem toata problema.
Astia cantonati despre care vorbesc, au facut din pacate revolutia. Ceausescu a incercat el sa baiguie ceva dar i-au inchis gura rapid. Nu ca Ceausescu nu si-a meritat soarta sau ca multi romani nu vroiau sa scape de el, dar ce sa vezi dupa aia romanii l-au luat in brate pe Iliescu.
Norocul nostru a fost ca pe Iliescu l-a "hotarat" cineva, sa nu mai candideze , ca altfel il vota poporul si acum...
Probabil ca renuntarea lui Iliescu de buna voie, are foarte mare legatura si cu faptul ca o sa moara in patul lui si nu in puscarie unde i-ar fi locul.
Romanii au ales democratia, pentru ca spre norocul nostru am fost impinsi discret dar ireversibil in aceasta directie. Si acum dupa 30 de ani , vedem majoritati, care ASTAZI ar vota in Romania niste personaje extrem de dubioase cu nimic superioare lui Putin.
Dar adevărul cel mai crunt este despre despre mentalitatea unor concetățeni care ”ASTAZI ar vota în România niște personaje extrem de dubioase cu nimic superioare lui Putin”.
Expunerea atrocităților comise în Ukraina de armata lui Putin va determina o clarificare morală în mentalul colectiv astfel încât ”personajele dubioase” să-și arate adevărata față și să nu mai vedem majorități malefice.
Ca să emiţi asemenea judecăţi de valoare, trebuie să cunoşti poporul despre care vorbeşti; să fi trăit acolo, nu să-ţi faci doar o idee din ce spune unul şi altul. Dacă, să zicem, Alexandru Beleavski, de vreo douăzeci de ani corespondent al RRA la Moscova, ar fi spus aşa ceva... mai că mi-ar fi venit a crede. Pentru că omul acela, de peste două decenii, stă printre ei. El, da, ar putea şti câte ceva despre poporul rus. Şi nu din discuţii cu „cunoscătorii”.
Acesta ar fi primul aspect. Cel de-al doilea sunt imaginile de pe stadion pe care ni le arată dl Negruţiu. Ce am văzut acolo? Mulţi adolescenţi, nişte tipi cu tricouri vopsite pe spate cu Z-urile blindatelor ruseşti, şi o bătrânică cu fard pe pleoape şi cu tricolorul Mamei Rusia pe obraz. Să fi venit adolescenţii aceia pe stadion fără să fie chemaţi, sau au fost aduşi? Eu aş zice că au fost aduşi acolo, fiindcă la ora aceea trebuiau să fie în clase, la cursuri. Erau, într-adevăr, figuri vesele, dar şi eu aş fi fost vesel să scap o zi întreagă de la şcoală pentru o oră de stat pe stadion. Şi ţin să vă amintesc că acum patru ani, nişte copii din Piteşti făceau tumbe în faţa doamnei prim-ministrese Dăncilă. Copiii aceia erau tot atât de vinovaţi ca şi adolescenţii ruşi de pe stadion.
Unul dintre comentatori, Adriana Negruti, o amintea pe madam Şoşoacă. Câţi adepţi a avut „cârtiţa” sovietică de a putut intra în Parlament? Asta înseamnă că poporul român este prorus, antiucrainean sau iubitor de război? Am şi eu cunoscuţi care m-au lăsat paf când i-am auzit simpatizând cu Şoşoaca şi zicând: „Lasă, mă, că le zice bine!” Şi, vă rog să mă credeţi, nu sunt deloc nişte oameni încuiaţi. Vă amintesc, de asemenea, câţi români l-au votat pe Vadim Tudor preşedinte încât puţin a lipsit să-l avem în fruntea statului. Asta înseamnă că suntem un popor de antisemiţi şi de descreieraţi? Nu! Şi Şoşoaca şi Vadimul au avut abilitatea să vândă iluzii. Aşa cum Putin a vândut măreţia unui imperiul prăbuşit. Unii au înghiţit-o.
În poză era şi bătrânica sulemenită. S-or fi terminat, oare, pelerinajele la mormintele Ceauşeştilor de Crăciun şi de 26 ianuarie? Oare nu mai plânge nimeni după vremurile în care „era ordine şi toată lumea avea de lucru”? Aşa cum noi avem nostalgicii noştri, şi Rusia are nostalgicii săi, vărsători de lacrimi grele după URSS. Dar asta nu înseamnă că POPORUL rus este aşa cum ni-l arată dl. Negruţiu. Ceea ce scrie dumnealui, se aseamănă foarte mult cu ce spunea un oarecare Caramitru, membru USR, despre muzeele comunismului – edificii pentru pelerinaj obligatoriu al apostaticilor democraţiei.
RUSIA, doamnelor şi domnilor, atacă Ucraina, nu POPORUL RUS. Iar Rusia, în acest moment, este Putin împreună cu ciracii săi. Aşa cum România este, în acest moment, Iohannis, Ciucă, Ciolacu, Câţu şi compania. Şi, da, pentru ce se întâmplă acum în Ucraina, RUSIA trebuie să plătească.
Putin nu e nebun, dar ca orice dictator crede că nimeni si nimic nu-i poate sta in cale. Din momentul în care a invadat Ucraina n-a mai avut cale de întoarcere. Nu poate sa recunoasca ca e un criminal nenorocit care a distrus milioane de vieți in cei 22 de ani de șefie. La capătul acestui drum e doar streangul. Poate si-l pune singur pentru a se scuti pe sine de asa o rusine si decădere.
Acum inmultiti cu 100 si veti afla cum vor reactiona rusii daca vad Mariupol.
Din pacate chiar daca fac excursii la Mariupol tot nu se vor lepada de Putin , mentalitatile se schimba greu .
Vor nega ca Putin a facut atrocitati , vor crede ca le zice propaganda ca ucrainienii fascisti si-au bombardat tara.
Din pacate vedem ca schimbarea mentalitatii nu tine de scaparea de dictatura , tine de educatie , de bun simt , de empatie , lucru care lipseste multora si acolo si aici.
Un ultim exemplu , intreb o rusoaica care lucreaza in Spania de multi ani ce parere are despre razboiul din Ucraina , raspunsul m-a lasat masca , "voi occidentalii credeti mult prea usor ce vedeti la TV" , am ramas mut , femeia asta lucreaza de peste 12 ani in Spania in domeniul ingineriei energetice , nu e o femeie fara educatie , are acces la informatii nestingherit si cu toate astea gandeste asa.
Natura umana e cum e. Iubeste violenta si puterea, fiindca acestea ii ofera iluzia sigurantei.
Inarmat pana in dinti, te crezi invincibil si in siguranta, asa ca iti permiti orice. Chiar si tupeu.
Relatia NATO - Rusia e o problema complexa. Razboiul e rezultatul confruntarii a doua sisteme, ambele ingamfate si nesimtite, pline de tupeu.
Razboiul e razboi si reduce oamenii la niste masini al caror instinct de supravietuire prevaleaza. Ucide inainte de a fi ucis primeaza. Nu e un sport de salon cum ni se explica de catre unii, in care faci filozofie pe cine ucizi si pe cine nu. Nu este timp pentru asa ceva. NATO ne explica ca ei ii ucid doar pe cei rai.
Ca NATO e inspirata divin si reprezinta progresul. Asadar ei au voie sa ucida peste tot in lume. Chiar asa?
Rusia (ortodoxa?) E si ea inspirata divin si lupta pentru valori umane crestine si se opune decadentei noului curent ideologic "cancel culture" si 'wokeism"ce vine din vest.
In aceasta schizofrenie, in care fiecare parte se crede indreptatita sa o supuna pe cealalta, supravietuirea devine e o chestiune supusa Loteriei Divine.
Moare cine se afla in locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Cel cu arma in mana sa nu se mire de ce i se va intampla. Ceilalti sa nu se mire nici ei. A privi cum razboiul vine si a nu te opune inseamna sa il doresti. Sa nu te mir de destinul care te asteapta.
Un razboi e purtat de doua tabere. Doi vinovati si nu doar unul singur. A afirma ca exista doar un singur vinovat, tabara adversa, exact aceasta atitudine conduce la escalarea conflictului si conduce la razboi.
Chiar si ascensiunea lui Hitler in Germania a avut ca si cauza conditiile aproape inumane ale tratatului de pace de dupa primul razboi mondial. Am putea spune ca cel de-al doilea razboi mondial e continuarea fireasca a primului.
Razboiul rece o continuare a celui de-al doilea.
Extinderea NATO catre est, alta forma de razboi ceva mai subtila, e continuarea razboiului rece. Iar razboiul din Ukraina punctul de inflexiune al unui razboi subtil deja existent, si transpunerea lui in plan fizic, in practica.
Cine trage arma din teaca primul pare pentru unii relevant. In vestul salbatic era relevant.
Confruntarea Rusia-SUA (NATO) in Ukraina s-a desfasurat dupa regulile vestului salbatic. SUA a provocat iar Rusia a acceptat provocarea. A transferat conflictul in plan fizic.
Sa exoneram SUA si NATO si sa vedem in Rusia singurul vinovat e foarte periculos pentru toti. Ar insemna sa fim de acord cu metoda vestului salbatic practicata de SUA si astfel sa fim atrasi mereu in conflicte sangeroase.
Mi-as dori ca ambele tabere, in special Rusia si SUA, sa se retraga in spatiul lor si sa ne lase pe noi europenii in pace.
Nu vrea sa vad lovituri de stat organizate de SUA ce destabilizeaza natiuni intregi. Cu atat mai putin conflicte militare. Si nu vreau sa vad isterie mllitarista.
Cine nu-si poate controla proprii conducatori nu se poate astepta sa poata controla conducatorii altor natii. Ar fi bine, chiar vital, sa recastigam controlul asupra politicienilor din Romania. Doar atunci, ca populatie/popor, poti schimba mersul lucrurilor.
Chestiunea Ucrainiana putea fi evitata.
Acum acolo nu mai exista cale de intoarcere.
Ar fi bine sa ne gandim concret si realist ce urmeaza si ce consecinte se nasc in urma escalarii conflictului ptr Romania.
Pentru ca nu sunt decat 3 solutii.
Razboi economic. Razboi militar. Compromis.
Ideile crețe sunt pe sfârșite și la tac'tu', deci nu mă mir că la tine s-au terminat mai demult.
Pașol na turbinca, ciorti! dacă nu dorești la Mariuopol, evident :D
Ba chiar a închis ochii la anexarea Crimeei, la scandalul pe care rușii îl fac absolut intenționat în zonele unde au interes: Donbas (Ucraina), Transnistria (Moldova) , Abhazia și Osetia (Georgia). Cum arată planul Rusiei (prima parte din) e acum destul de clar.
Europa VREA și POATE trăi în pace. Vrea pacea ca să se dezvolte. Armata germană e sublimă dar lipsește cu desăvârșire și nici celelalte nu-s mult mai presus. Doar unii au fost mai prevăzători: francezii, americanii, englezii. Din păcate au avut dreptate.
Și noi peste 99%, vrem ca ăștia să se retragă.
A nu se confunda cu " retragerea " lui Trump care ar fi împărțit lumea împreună cu rușii în zone de influență. Una mie, una ție, de o parte americanii pe de alta pax sovietica, aka russki mir.
Noi nu vedem în alb și negru, deci nu exonerăm pe nimeni de nimic. Pe lume nu-i în mod normal alb ori negru. Dar când o țară se duce peste alta FĂRĂ MOTIV și ucide lume nevinovată ESTE ori ALB ori NEGRU. Crimele nu-s un rău relativ ci doar rău pur și simplu. Și să nu lași țările să decidă pentru ele și atunci când una alege alt drum tu te duci peste ei cu tancurile?
Dacă îmi e frică ( și îmi e teribil, nu vreau nici un glonț și nici un obuz pe teritoriul României) nu înseamnă că accept la pachet binefacerile rusești. Pentru că asta înseamnă întoarcerea într-un trecut de care am crezut că am scăpat. Un sovietism reloaded nu ca pe vremea sovietelor ci mult mai rău. Numai pentru că mi-e frică să accept orice condiție pune rusul? Păi el vrea URSS mare cum a fost plus zonele de influență. Dupa refacerea URSS vrea retragerea NATO din Europa de est și țări baltice și fără, am putea avea oricând soarta Ucrainei. Ursul mârâie dar dacă mai are un pic de rațiune nu se atinge de țări NATO că-i mare bai. Că rusului nu-i ajunge niciodată. S-ar extinde și pe Lună ori în sistemul solar dacă ar putea.
Acum putea să zică, îmi iau Donbas înapoi. Nu, îi trebuie toată Ucraina. Rusul nu respectă nimic, nici tratatele pe care le-a semnat, așa că acest mare urs trebuie pus cu botul pe labe să nu mai amenințe altă dată.
Rău că se întâmplă acum, când am scăpat de corona ( pentru mine tema asta nu prea mai există). Rău că ni se întâmplă NOUĂ. Dar dacă ar fi rău de tot n-am avea de ales că planurile rusului sunt deja făcute. Nu mai depinde de nimeni altcineva.
O întrebare: cât credeți că se poate accepta să pocnească rusul din bici și noi să ascultăm? Că asta face. Și până unde ar merge? Poruncește tuturor, tu să nu intri în NATO, tu să ieși, etc. Cine se crede?
Cei care s-au înhămat la greaua sarcină de a pune ursul la respect îi știu pe ruși mai bine ca oricine și știu că rusul n-are limită. Ei bine, cineva trebuie să i-o traseze.
Războiul are două hibe mari. Prima este aceea că cei care-l declanşează (politicienii) nu sunt şi cei care ajung în teren, cu arma în mână. În timp ce militarii stau şi îndură frigul, ploaia, noroiul şi-şi pun vieţile în pericol, politicienii stau la Club C3 (Caviar, Coniac, Curve). Dacă ar schimba locul cu militarii, războaiele ar fi mult mai rare.
A doua hibă este că despre război povestesc numai supravieţuitorii. De aceea toată lumea crede că este ca un fel de partidă de airsoft în pădure, cu mai mult consum de energie, sau un Counter-Strike într-o simulare foarte performantă. Dacă şi victimele ar putea să povestească despre război... ei, poate n-ar fi chiar nişte chestii pe care aţi dori să le aflaţi, nicidecum să le simţiţi. Şi, din nou, ar fi mai puţine războaie.
Și răspunsul meu ar fi că orice metoda de a stârpi extremiștii, că or fi naziști, că or fi putiniști, că ori fi haurari e bună. Rezultatul contează, adică pacea aia de care vorbim, da?