Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Adevărații influenceri din lumea digitală produc conținutul unui viitor autentic și responsabil. 7 ani de acasă împliniți de Code for Romania

Code4Romania hackatron

Foto: Code4Romania Facebook

E nevoie de mult curaj și de nițică doză de ironie ca într-o zi de 1 aprilie din 2016 să decizi că nu mai vrei să rămâi captiv în Republica Farsistă România, așteptând schimbarea în bine din altă parte, și să pornești la drum cu o poveste tech din convingerea că noi suntem cei pe care i-am așteptat dintotdeauna. „Am descoperit că nu eram doar unul-doi, ci mii. Oameni care lasă totul pentru a ajuta, curajoși, muncitori, exigenți și diferiți“, scrie Bogdan Ivănel, CEO-ul Code for Romania, în mesajul adresat comunității cu ocazia aniversării celor „7 ani de acasă“. „Am construit într-un ritm fără precedent alături de voi, devenind cea mai mare organizație de tehnologie civică din lume, după impact și numărul de soluții puse în funcțiune. Cel mai important, într-o țară prea obișnuită cu eșecul, am arătat că schimbarea în bine este posibilă. De zeci de ori am auzit din jur că nu se poate și de fiecare dată am arătat împreună că de fapt PUTEM. 

Dacă ar fi să rămână ceva în urma Code for Romania, îmi doresc să rămână încrederea că și în România, când ai curajul de a construi soluții strategice cu claritate și generozitate, schimbarea în bine poate prinde rădăcini. Sper ca acești 7 ani să dea curaj altora care sunt la început de drum, pentru că România are nevoie de noi insule de bine.“

În timp ce aleșii voturilor noastre și influencerii like-urilor noastre ne-au obișnuit cu păcălelile de fiecare zi, într-un Groundhog Day care se repetă lipsit de umor și de substanță, noi, ceilalți, navigăm prin furtuna de impostură spre cele câteva „insule de bine“ care rămân în orizontul nostru. Căutăm repere ca să evităm înecul în disperare. Vâslim dezorganizat, asincron, fiecare pe culoarul lui, ca să rămânem la suprafață printre toate dezamăgirile care plutesc în jurul nostru, de la Cotroceni, la Piața Înfrângerii. Ne plângem că vin din urmă generații fără ambiție și fără drive, fără să ținem cont că noi, în societate, le-am oferit ca repere niște jalnice paiațe cocoțate în vârful unui lan de mediocritate și prost-gust. Aruncăm vina unii pe alții, de la părinți la profesori, de la biserică la media, din Vest spre Rusia, în timp ce rămânem prinși în Păcăleala Supremă: pierderea încrederii în potențialul nostru.

Din fericire, când s-o-mpărțit norocu’, în păharul nostru cu ape tulburi au reușit totuși să crească și personaje fantastice, cum ar fi „primul unicorn din societatea civilă românească“. „Ne-am propus să devenim prima organizație internațională de tehnologie civică, pornind de aici, din România. Vom duce soluțiile construite aici în toată lumea acolo unde este nevoie de ele. Vom ajuta la monitorizarea alegerilor în jurul lumii, vom oferi ONG-urilor, oriunde se află ele, infrastructura de care au nevoie pentru a ajuta mai departe societatea, ne vom asigura că tehnologia va fi un aliat pentru bine în orice criză umanitară de acum încolo. A better world can be Made in Romania“, încheie CEO-ul Bogdan Ivănel mesajul lui într-o zi mohorâtă de 1 Aprilie 2023.

Cu ce se hrănesc încrederea și dorința de a schimba lumea în bine? Poate cu gândul că depindem unii de alții mai mult ca niciodată. Sau cu certitudinea că mii de voluntari răspândiți în lumea întreagă pot decoda limbajul neputinței și coda cu pasiune și consecvență soluții universale pentru un viitor în care PUTEM trăi mai bine împreună.

La final de martie, am fost la prima întâlnire live cu publicul a Vorbitorincilor Cătălin Striblea și Radu Paraschivescu. Așteptându-mi rândul la pozat, m-a impresionat declarația pe care le-a făcut-o tânărul din fața mea: „sunteți o oază de normalitate“. Poate dacă am face mai des un exercițiu al dedublării, încercând să privim atât lumea, cât și pe noi înșine, prin ochii copiilor și tinerilor care ne înconjoară, am renunța mai repede la tentația de a fi complicii unui spectacol patetic desfășurat pe suprafața unui ocean de irelevanță. Ne-am desprinde din tirania încrâncenărilor toride și a nostalgiilor perfide, facilitând astfel dialogul vital între diferitele generații. Ne-am lipi direct pe creier, pentru zilele în care disperăm în Ciuca tuturor bătăilor de joc oficiale, că a better world can be Made in Romania și am găsi împreună soluții pentru a lărgi toate aceste insule de bine și oaze de normalitate. La sfârșitul zilei, când toată gălăgia Facebook-ului se stinge, una dintre puținele certitudini rămâne că „noi suntem cei pe care i-am așteptat dintotdeauna“, acolo unde contează, în viața reală. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Elevi în curtea școlii

Ce (mai) înseamnă săptămâna de „școala altfel” pentru elevii români? Dar „săptămâna verde”? Ce ar trebui să însemne ele în mod ideal, dar și în mod concret? Cum ați organiza dvs, stimați cititori, aceste două programe educative pentru elevi? Cum le văd realmente și decidenții politici de azi, din Educație, care le-au moștenit de la cei de ieri? Iată câteva întrebări, pe care se pare că nu ni le punem suficient de serios și responsabil.

Citește mai mult

Dorin Dobrincu

E nevoie de o igienă a democrației. Și ea nu poate fi gândită în afara cunoașterii istoriei. Pentru că, oricât de des ați auzi asta, ideea e totuși adevărată: cine nu învață lecțiile istoriei e condamnat să le repete. Într-un moment ca acesta, în care regimurile autoritare și discursurile radicale sunt în ascensiune peste tot în lume, predarea lucidă a istoriei recente devine esențială. Coordonarea manualului de „Istoria comunismului din România”, introdus ca disciplină obligatorie în 2025, este mai mult decât un proiect editorial — e o încercare de a-i învăța pe tineri libertatea, prin cunoașterea prețului pierderii ei. Istoricul Dorin Dobrincu explică în acest interviu acordat în exclusivitate platformei Republica de ce memoria nu e doar un exercițiu al trecutului, ci o condiție pentru a nu repeta greșelile care au pus în genunchi o societatea întreagă. Care s-a salvat singură, dar cu prețul sângelui.

Citește mai mult