Foto: Guliver Getty Images
Îi vedeam în fiecare zi pe plaja noastră izolată, departe de aglomerație și de turiști. Veneau tacticos, cu mersurile cadențate armonios de timpul care a trecut cu sens. Doamna, cu o carte. Domnul, cu o revistă sau un ziar. Își zâmbeau tihnit, cu liniștea celui care știe că ține de braț o viață pentru care merită să înoți în jurul lumii. O doamnă și un domn, ajunși la vârsta decantării trecutului în amintiri frumoase, care îți permit să privești înapoi cu mulțumire și împăcare. Oricâte himere vor fi gonit în tinerețe, acum nu mai alergau după nimic. Cu timpul, înțeleseseră că să ții pasul cu cel de lângă tine este una dintre marile provocări ale vieții.
Să-i privesc a fost un spectacol de tandrețe. Își împărțeau sarcinile doar din priviri: domnul aranja prosoapele, doamna turna cafeluța, marea le știa povestea și secretele. Puteai decripta în fiecare gest o declarație mută de dragoste: de la mâna întinsă ca sprijin, la întoarcerea etichetei ieșită de sub bluză, la spate. Era atâta liniște în jurul lor, încât dintr-o dată nu mi-a mai fost frică să îmbătrânesc. Am înțeles că anii numărați asumat împreună sunt mai puternici decât toate ridurile și firele cărunte pe care ți le servește viața, necondiționat.
În ultima noastră zi de vacanță, mi-am făcut curaj și am intrat în vorbă cu ei.
Care e secretul?, am întrebat.
Domnul mi-a dat răspunsul ca un oracol care dezlegase demult acest mister.
- Pentru tine, răbdarea. Pentru el, romantismul.
Doamna mi-a cercetat atent privirea și mi-a zâmbit în loc de răspuns.
De atunci, mă gândesc la toate momentele mele de explozie și la toate clipele în care am așteptat o floare. La toate zilele de mâine pe care le-am vrut astăzi și la toate zilele de ieri pe care mi le-am imaginat diferit. Într-adevăr, există momente, multe, în care dragostea înseamnă pur și simplu răbdare și o fărâmă de romantism, ca o dușcă proaspătă de tinerețe. Răbdare să trăiești, să chibzuiești, să înțelegi, fără să fie nevoie de cuvinte.
A pretinde romantism și răbdare în lumea în care trăim poate părea un semn de nebunie. Dar căutând cu aviditate oameni care au îmbătrânit frumos, am descoperit că poartă în ei diferite „nebunii”, dintre care cea mai mare rămâne dragostea reconfirmată cu tandrețe, an după an.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Dar si eu cred ca este o nebunie frumoasa sa republici texte atat de sensibile si pline de feeling, pentru cei care n-au apucat sa le citeasca.
In noianul de articole despre razboi, coruptie, incultura, asa ceva se cere citit sau recitit, pentru linistea sufletului.
Batranetea este doar o stare de spirit care multora dintre cei incaruntiti de vreme, inca le este straina.