Foto: Asasinarea lui JFK, cadru din înregistrarea Zapruder
Cu un an înainte de împlinirea termenului de 30 de ani, la care guvernul american promisese că va face publice toate documentele legate de asasinarea președintelui Kennedy (22 noiembrie 1963), o nouă comisie de investigare, cea a congresului american, a făcut cunoscut că, cel mai probabil, asasinarea a fost rezultatul unei conspirații, a publicat o parte din documentele secrete și a stabilit un nou termen, de 25 de ani, pentru expunerea celor peste 3.000 de pagini încă ținute la păstrare în arhivele secrete. Termenul celei de a doua promisiuni este ziua de 26 octombrie 2017.
O primă declarație a oficialilor de la Casa Albă a fost că se așteaptă o nouă blocare a documentelor de către președintele Trump și că aceasta ar fi necesară pentru protejarea guvernului și a agențiilor CIA și FBI. Dar, folosind rețeaua socială twitter, Trump a afirmat sâmbătă 21 octombrie că va face publice toate documentele, în afara cazului în care argumentele care i s-ar prezenta în ultimele zile despre riscul unui astfel de act ar aduce ceva nou și încă necunoscut lui: ...dacă informațiile viitoare permit, voi aproba, ca președinte, ca toate documentele cazului JFK (John Fitzgerald Kennedy), blocate vreme îndelungată, să fie deschise.
Subiectul asasinării celui de al 35-lea președinte american, care a avut loc în orașul Dallas, din statul Texas, a stârnit un mare interes și continuă să o facă după atâția ani. S-au scris sute de cărți (între care Six seconds in Dallas de Josiah Thompson, Marina and Lee de Priscilla McMillan, Oswald's game de Jean Davison, Best evidence de David Lifton, The killing of a president de Robert Groden, Cover-up de Stewart Galanor, The death of a president de William Manchester și 11/22/63 de Stephen King) și s-au publicat nenumărate anchete de presă, s-au făcut mai multe filme documentare și Oliver Stone a regizat în anul 1991 controversatul film JFK, o acuzație neechivocă adresată guvernului american din zilele tragicului eveniment.
Din toate acestea au rezultat numeroase teorii conspiraționiste, care i-au incriminat pe Fidel Castro și securitatea cubaneză, agenția CIA, Mafia, pe vicepreședintele Lyndon Johnson, guvernul american, URSS și KGB, un grup de politicieni americani sprijinit de CIA, sau combinații între aceștia. Fostul procuror din Los Angeles Vincent Bugliosi a estimat că din tot ce s-a prezentat au fost exprimate suspiciuni despre 42 de grupuri, 82 de asasini și 214 persoane, bănuite de a fi avut o implicare în uciderea președintelui Kennedy.
Mai multe sondaje de opinie au arătat constant că majoritatea populației americane crede că asasinarea a fost rezultatul unei conspirații la care au participat mai mulți, numai 25% cred că Lee Harvey Oswald a fost singurul făptuitor și nu puțini sunt convinși că Oswald a fost o victimă inocentă, aleasă pentru elementele lui biografice și folosită pentru crearea unei piste false.
Investigațiile oficiale au fost cea a poliției din Dallas care l-a anchetat pe Oswald (1963), cea Biroului Federal de Investigații (FBI) din 1964, cea a comisiei prezidate de judecătorul suprem Earl Warren (1964), care a folosit datele poliției și ale FBI și l-a confirmat drept asasin unic pe Lee Harvey Oswald, cea a comisiei procuraturii generale (1968), cea a comisiei instituite de președintele american Gerald Ford și prezidată de vicepreședintele Nelson Rockefeller (1975), ancheta comisiei senatoriale conduse de Frank Church (1975) și cea a comisiei pentru anchetarea asasinatelor formată de congresul american (1992).
Rezultatele acestor comisii oficiale, ca și cele ale numeroșilor investigatori amatori (juriști, detectivi, jurnaliști de investigație, scriitori) nu au lămurit toate aspectele și nu au răspuns la toate întrebările ridicate de discrepanțele legate de declarațiile martorilor și ale polițiștilor, de fotografiile luate de public și de imaginile faimosului film Zapruder.
Mai multe elemente ale omorului din piața Dealey au rămas în dispută și neelucidate, așa cum sunt numărul de participanți la complot, direcția din care s-a tras, numărul de focuri trase, identitatea unor persoane văzute de martori pe peluza de pe marginea șoselei și din spatele unui gard, motivul pentru care automobilul prezidențial a încetinit, în loc să accelereze, la primul foc tras, cine și cum a organizat asasinarea lui Oswald de către Jack Ruby chiar în sediul poliției, care a fost importanța faptului că Oswald trăise un timp în URSS etc.
Spre deosebire de cazul președintelui Kennedy, celelalte trei cazuri de asasinare a președinților americani, Abraham Lincoln în 1865, James A. Garfield în 1881 și William McKinley în 1901 s-au soldat cu anchete scurte, identificarea rapidă a asasinilor și pedepsirea lor imediată.
Omorul lui Kennedy din anul 1963, care a rămas o rană nevindecată în istoria poporului american, este încă asociat cu obscurități și secrete, care nemulțumesc pe toată lumea și sunt responsabile pentru numeroasele teorii, încercări de explicații și acuzații.
Putem specula ce se va întâmpla peste câteva zile.
Una dintre posibilități este că toate informațiile vor fi făcute publice. Este logic să credem că, odată cu asta, o mare parte din ipotezele conspiraționiste vor fi desființate și că acuzațiile aduse unora dintre suspecți vor fi șterse.
Se mai poate ca, la desfacerea secretului, să aflăm că în zilele din noiembrie 1963 s-au petrecut multe și grave greșeli înlănțuite ale forțelor de ordine și ale autorităților locale. Dar, chiar dacă ar fi așa, sancționarea incompetențelor sau neglijențelor, care este obligatorie, nu înseamnă nici pe de parte că duce la învinuiri comparabile cu cele criminale. Poliția din Dallas, echipa de securitate a președintelui, agențiile CIA și FBI, anchetatorii din prima fază pot ieși jumuliți, dar nu condamnați.
Mai este posibil ca secretul pe care s-ar putea să-l aflăm în câteva zile să aducă la lumina zilei fapte de care nu s-a vorbit niciodată și să înfățișeze publicului o explicație complet diferită de toate ipotezele elaborate în ultimele decenii.
În fine, este posibil ca președintele Trump, convins în ultima clipă de consilierii săi și de șefii de la cel mai inalt nivel al serviciilor de securitate, să nu dezvăluie toate datele existente, să aducă și el argumentul legat de potențialele pericole ale transparenței totale și să ni se spună, încă o dată, că sunt situații în care secretele de stat primează interesului public.
În cazul ultim, publicul american va fi dezamăgit să rămână în continuare neinformat, dacă nu dezinformat și va continua să spere că vreodată, altădată, va afla care a fost adevărata soartă a unuia dintre cei mai iubiți președinți americani, omul tânăr, energic, întreprinzător și talentat, cu un farmec deosebit și cu un destin atât de tragic, căruia serviciul lui secret îi dădea numele de cod Lăncierul.
De la el ne-au rămas cuvintele: Avem nevoie de oameni care pot visa lucruri niciodată visate sau Iartă-ți dușmanii, dar nu uita niciodată numele lor și...și astfel dragii mei concetățeni americani, nu întrebați ce poate face țara pentru voi, ci întrebați-vă ce puteți voi face pentru țara voastră.
Cel de al doilea președinte american, John Adams, cel pe care Thomas Jefferson l-a numit un colos al Libertății, a spus odată: Faptele sunt lucruri încăpățânate și oricare ar fi dorințele tale, sau imboldurile pasiunilor tale, ele nu pot modifica faptele și dovezile.
Administrațiile a nouă președinți americani nu au putut suprima faptele legate de moartea președintelui Kennedy și atunci le-au ascuns.
Păzite sub șapte lacăte și aceste fapte au făcut ceea ce faptele fac întotdeauna: au supraviețuit cu încăpățânare jumătate de secol.
Dacă vor fi scoase la lumină peste câteva zile, ele vor restabili adevărul și vor fi un mijloc de alinare al unui mare traumatism istoric. Națiunea americană are toate drepturile la amândouă.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.