(Foto: Facebook/Ferma lui Ionuț)
În satul Roit, undeva în județul Bihor, Ionuț Moldovan, un tânăr de 23 de ani, produce în 12 solarii și vinde legume „curate”.
De 20 de ani mama lui Ionuț vinde în Piața Rogerius din Oradea roșii, vinete, ardei, varză, castraveți, dovlecei, conopidă.
- Ionuț, de ce nu vinzi tu legumele online?, l-a întrebat cineva acum trei ani, pe când era încă student la Agronomie, la Universitatea din Oradea.
Atunci când alți doi prieteni i-au zis același lucru la scurt timp, deși inițial sceptic, Ionuț s-a gândit să înceapă să își promoveze pe Facebook gustoasele legume.
Cu timpul a ajuns să comercializeze și produse de la alți mici fermieri din zonele limitrofe. Acum pe site are aproximativ 500 de legume, fructe, sucuri naturale, gemuri, dulcețuri, sucuri naturale și conserve de la peste 20 de producători.
Ionuț livrează deocamdată fructele și legumele sale la domiciliu în zona Oradea și împrejurimi, dar are în plan pe viitor să le poată duce și la casele oamenilor din alte zone din țară.
Primele legume și fructe le-a vândut online acum trei ani. Prima postare de pe pagina de Facebook „Ferma lui Ionuț” a strâns mii de like-uri. Au avut surpriza să se trezească dintr-o dată cu sute de comenzi, încât nu au mai putut face față cererii.
„Cineva de la primărie ne-a zis că noi am avut cea mai mare creștere organică din tot judetul Bihor”, spune Sergiu Jorda, 23 de ani, prietenul și unul dintre cei trei asociați de la „Ferma lui Ionuț”. Alături de ei este Claudiu Popovici, 30 de ani, avocat. „Claudiu este un investitor, ne ajută și pe partea juridică, ne-a ajutat cu GDPR-ul”. Paul Jurjac, 23 ani, este al treilea asociat.
„Uitați, suntem 3 băieți, avem sucurile acestea de fructe și încercăm să le introducem pe piață”
Din fructele pe care le obțin au făcut – la o firmă autorizată din Oradea - patru tipuri de sucuri naturale fără zahăr, fără apă și fără conservanți: suc de zmeură, măr, struguri, suc de căpșuni, măr, struguri, suc de portocală, măr, morcov și coacaze, măr, struguri.
Au vrut apoi să le introducă la vânzare în restaurante și localuri din Oradea. Sergiu își amintește cum și-a luat inima în dinți și a mers „cu rușine” la una dintre primele lui întâlniri de afaceri.
„Era într-o miercuri. Scosesem de curând cele patru feluri de suc de fructe. Aveam întâlnire cu o doamnă din staff-ul unuia dintre cele mai populare localuri din Oradea. Am mers cu rușine, cum s-ar spune. Am spus «uitați, suntem 3 băieți, avem sucurile acestea de fructe și încercăm să le introducem pe piață». Ea tot gusta, eu nu știam dacă e bine cum vorbesc, dacă e rău, nu știam dacă trebuie să tac, sau dacă trebuie să vorbesc”, își amintește Sergiu Jorjac. Nu a primit un răspuns cert, dar a mers și la a doua întrevedere în același loc.
„I-am dus și celelalte două feluri de suc de fructe. După ce le-a gustat, a venit întrebarea: « Deci, ce zici, s-ar vinde aici în local?» Mi-a spus apoi că ea se decisese să accepte propunerea noastră încă de la prima întrevedere, dar a vrut să guste și din celelalte două feluri de suc de fructe”, spune tânărul antreprenor. Și adaugă repede: „Eu cred că cel mai mare avantaj pe care l-am avut e că suntem tineri, încercăm ceva nou și lumea ne consideră un pic simpatici”, râde el.
„Dacă trimit un kilogram de roșii de aici până în Constanța, până când ajung la destinație se fac bulion”
Planul lor cel mai mare e ca pentru Oradea să ajungă să livreze, în afară de legume, fructe, produse procesate din legume și fructe și alte tipuri de produse de la mici fermieri locali, cum ar fi lapte, carne, ouă, brânză.
„Pentru restul țării e un pic mai greu să livrăm din cauză că, de exemplu, cum roșiile noastre sunt naturale, dacă eu trimit un kilogram de roșii de aici până în Constanța, până când ajung la destinație se fac bulion”.
Pe Facebook multe comentarii din partea clienților apreciază gustul roșiilor din „Ferma lui Ionuț”.
„Diferența dintre roșiile noastre și roșiile aduse din altă țară, să zicem, este dată de modul în care sunt obținute. Ionuț încearcă să folosească cât mai puține pesticide. El are un stup de albine în serele de roșii, pentru combaterea limacșilor de exemplu el folosește capcane cu bere. Noi nu creștem neapărat roșii bio, creștem rosii clean, cum se numesc în Marea Britanie, sau roșii curate”, spune Sergiu Jorda.
„Din punct de vedere juridic nu sunt roșii bio, deoarece pentru a fi bio, trebuia să demonstrez autorităților că nu am azotat pământul timp de 3 ani la rând. Din păcate nu am făcut acest lucru, dar pot să vă asigur că legumele mele sunt crescute majoritar cu îngrășăminte tradiționale și sunt protejate prin răpitorii naturali pe care i-am pus în solarii. Decizia asta m-a și costat câteva mușcături bune”, explică Ionuț Moldova pe Facebook.
Încasări donate Fundației Mihai Neșu
Pentru că pentru tinerii antreprenori Mihai Neșu reprezintă o sursă de inspirație, și impresionați după o vizită la fundația fostului sportiv, au decis să doneze acesteia încasările din vânzările realizate la "Festivalul Familiei" din septembrie organizat la Oradea.
(Foto Facebook/Ferma lui Ionuț)
„Am fost la Mihai Neșu la fundație și am văzut ce face acolo, am cunoscut copiii de acolo și am vrut să ajutăm cu cât am putut. Cel mai frumos lucru a fost că orădenii noștri s-au mobilizat și au cumpărat produse, au vrut să sprijine demersul nostru”, adaugă Sergiu Jorda.
Ionuț Moldovan are o suprafață cultivată cu cereale de circa 40 hectare, 2,5 hectare cu legume în câmp și 0,15 hectare de sere. Cea mai recentă investiție a fost făcută cu fonduri dintr-un proiect european (măsura 6.1 instalarea tinerilor fermieri) în valoare de 50.000 euro.
Din vânzarea de legume „Ferma lui Ionuț” a avut în 2017 o cifră de afaceri de 30.000 euro, iar pentru 2018 tinerii antreprenori se așteaptă la o valoare similară.
Articolul face parte din seria Generația B. Generația B este generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și cei care fac lucrurile să se întâmple. Oriunde s-ar afla, în țară sau în afara ei, acești oameni arată imaginea unei Românii care merge înainte.
Îi scoatem în față, le facem portretele, îi prezentăm pentru ca alții să își găsească inspirația în exemplele lor. De la ei vei învăța cum să faci un business, vei vedea ce înseamnă viziune, inovație și dorința de a reuși.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Pai daca luam in calcul 40 de HA teren arabil in jud Bihor, deja ajungi la o suma destul de mare... La o simpla cautare pe orice site de profil gasim: 13,5 ha in comuna simian, 9900 EUR, inmultiti cu 3 pt pret total. Pai eu cu 30000 EUR vreau sa deschid ceva si sa mearga macar pe linia de plutire, nu sa cumpar un teren si sa ma uit la el, pentru ca nu am bani de solarii (FOARTE scumpe, daca vrei sa le faci cum trebuie), de seminte, de irigatii, de sisteme electronice de control apa/fertilizant, etc.
Adica, aici, practic afacerea a fost preluata din familie, si adaptata zilelor noastre (vanzare online). Unde e generatia b aici ? Ca tot know-how-ul il are de la mama, terenul tot de la mama. Nu zic doamne fereste nimic de om, bravo lui ca e muncitor si vrea sa faca treaba care nu e pentru oricine, mesajul asta e mai mult pt redactie...
Pare că se întâmplă chestii foarte interesante la Oradea.
Deunăzi vorbii cu o doamnă venită la aia mică...mare, cu copil autist, cum altfel?...fostă profesoară de matematică.
Din 2-3 fraze, clar pesedeanggă și anti„Ieurroppa”. Că ne-au jupuit „străinii” paraleli.
Dar lăsând, dădea toată ziua-n sus și-n jos că Oradea e al doilea, dacă nu primul ca dezvoltare, că are zonă industrială de nu se poate, că e curat, că a „făcut primarul” autostrăzi suspendate...tra-la-loo.
Am și întrebat, de mai multe ori...de ce nu vă întoarceți, măi frate? Sau „cât iei salariu mediu din zona industrială, asta?” Merită?
Nu prea răspundea...nici ea nici aia „mică”.
Cât despre legume la Constanța...păi nu are Constanța teren arabil??
De ce să arzi gazul cu ele 600 de km? Faceți o fermă și acolo.
Nu e loc de măzză-făzză, nu?....Mmm...