Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Afacerea Șoseta 3: Totul a pornit când un programator de 25 de ani a descoperit unde se duc șosetele desperecheate. GENERAȚIA B

Unde se duc șosetele când se duc? Există un univers paralel al șosetelor?

De câte ori nu vi s-a întâmplat să constatați că nu mai aveți perechea la șosete? Pe Bogdan Ferariu, 25 de ani, șosetele însingurate îl tachinau. Dintotdeauna i-au plăcut șosetele colorate. Cum vedea unele care îi plăceau, și le comanda de pe net. De multe ori era dezamăgit că nu erau ca în poză. Apoi nu mai găsea ce îi plăcea și nu putea să mai comande. Sau se rupeau, se scămoșau după câteva spălări. Pe unele care îi plăceau mult de tot și care aveau același model, dar culori diferite, le purta desperecheate. Îi părea rău să renunțe la ele.

Bogdan este programator și locuiește în Amsterdam. Într-o zi au venit pe la el niște prieteni din București. „Ce-ar fi să facem ceva legat de șosete? Cât de greu poate să fie?”, și-au zis ei.

Mai era nevoie de ceva. În Europa sunt multe firme care fac șosete colorate și nu era nimic nou sau nimic wow dacă ar face și ei la fel.

Zilele au trecut. Între timp Bogdan și-a deschis firma în România. Într-una dintre seri vorbea la telefon despre ideea lui cu Raluca, prietena lui din București.

„Hai să facem treaba asta, cu șosetele. Hei, ce naiba, facem șosete, chiar așa? Da, hai să facem.” Apoi au zis că se mai gândesc. După zece minute l-a sunat Raluca. „Dar dacă ar fi 3 șosete în «pereche» ?”

Asta era! Șoseta 3 - „câte trei în pereche, în caz că una dispare”.

Apoi s-au gândit că e cam complicat să facă 3 în pereche, că de obicei și la fabrică comanzi și vin câte două. Ar fi greu, și-ar complica singuri situația.

Și cum le vinzi, zici că e pereche, dar sunt trei.... Se vor împiedica de multe lucruri. Totuși, ar fi excelent dacă ar face asta. „Hai că o fac, dacă merge, merge.”

Pentru Bogdan firma, pe care o deține integral, este ca un hobby. Se ocupă de afacerea lui câteva ore, seara, când vine de la serviciu. A făcut facultatea în Danemarca, apoi a lucrat un an și jumătate în Varșovia, după care a primit o ofertă în 2014 din Amsterdam unde lucrează și acum ca programator. Jobul lui - Creative Technologist - este cumva între departamentul de design și departamentul de tehnologie.

Cu Șoseta 3 îl ajută un prieten în Amsterdam și un prieten în România, dar deciziile le ia singur. Tatăl său se ocupă în România ca totul să fie în regulă din punct de vedere al hârtiilor.

Ca să găsească un producător, la început a trimis email-uri la cinci fabrici din România. Din cinci, i-au răspuns trei. Una din ele îi impunea o cantitate minimă foarte mare pentru ce avea el de gând să facă pentru început. Vorbeau de 10.000-15.000 de perechi de șosete pe mărime, pe design. Bogdan avea în gând să dea drumul la cât mai multe modele, să vadă feedback-ul clienților, să vadă care merge mai bine. Nu voia să facă trei modele, timp de trei ani.

A găsit în schimb deschidere din partea unei fabrici din Polonia, care i-a răspuns rapid la email și cu care în scurt timp a început colaborarea și cu care este în parteneriat și în prezent. 

Polonia are o lungă tradiție în fabricarea textilelor, manifestată printr-o calitate bună a produselor și a standardelor de lucru, ține să adauge Bogdan. Asta pe lângă cele menționate la telefon l-au făcut să aleagă Polonia, în fața unor țări precum Turcia și China unde sunt produse majoritatea șosetelor.

La început a fost greu să explice producătorului că are nevoie de cantități de șosete care se împart la trei, nu la doi. La fel și cu cei cu care colaborează pentru ambalaj. Le-a spus că are nevoie de cutii unde să încapă o „pereche” de trei șosete. Și la contabiitate a trebuit să le explice că vinde șosete oarecum la bucată, că sunt trei șosete la o pereche.

Registrul Comerțului: „ Parcă sună că da, dar parcă nu...”

La deschiderea firmei în România s-a lovit de o ambiguitate, „o mică problemă”.

Cât a locuit în Varșovia, Bogdan și-a deschis o firmă, un fel de PFA, pe care a ținut-o deschisă doar trei zile, pentru că apoi s-a mutat în Amsterdam. În cele trei zile nu a făcut nicio tranzacție, nici o operațiune. 

„Doar am deschis firma, am semnat pentru ea că am deschis-o și după 2 zile am închis-o. Când am vrut să fac firma cu șosetele în România, era prevederea că dacă ai sub 30 de ani și nu ai avut nici o firmă, ca debutant, nu plătești taxa de deschidere a firmei, SRL-D. Nimeni nu a putut să îmi spună dacă mă încadrez și eu ca fiind debutant, având în vedere că am avut o firmă în Varșovia, dar cu care nu am făcut tranzacții. Nu am știut daca e vorba de spatiul financiar european sau doar de România. Cei de la Registrul Comerțului nu au putut să îmi spună, ceva de genul uite, aici scrie așa, și ești acoperit sau dimpotrivă, nu, nu ești acoperit. Au zis da, parcă sună că da, pot fi încadrat la debutant, dar parcă nu... Și atunci am zis să fac SRL, ca să nu am probleme mai târziu. Am vrut ca totul să fie în regulă. Pentru deschiderea SRL-ului am plătit 1.000 de lei, taxă de deschidere”, ne spune Bogdan Ferariu. 

Firma a fost înființată în decembrie 2014 și tot de atunci Bogdan a început să vândă online primele „perechi” de Șoseta 3. La început a avut două colaborări cu firme care făceau șosete colorate. Din primăvara lui 2016 Bogdan și prietenii lui se ocupă și de design, iar șosetele le produc în Polonia. Lansează câte o colecție la câteva luni.

„Noi facem și sample-uri care nu ajung pe piață pentru că ne dăm seama că nu arată atât de bine cum ne-am imaginat. Mostrele le purtăm, le spălam, vedem cum arată și dacă e totul în regulă le facem pentru producție”, spune Bogdan.

Acum lucrează la o nouă colecție. Are 10 modele puse pe hârtie, dar nu știe dacă vreunul va ajunge în fabricație. „Vreau să fac să fie ceva chiar OK, fac afacerea pentru fun, pentru mine, și atunci nu am nici un motiv să grăbesc lucrurile, doar ca să fie”.

Prima colecție a fost altfel. Una dintre cele trei șosete din „pereche” era diferită, dar păstra conceptul perechii, vizual oarecum era din aceeași temă. Ulterior toate colecțiile lansate au avut câte trei șosete identice în „pereche”.

În 2016 Bogdan a participat cu Șoseta 3 la Cluj Design Day, unde publicul a fost încântat de ideea lui. A vândut câteva sute de perechi.

„Am rămas foarte surprins că veneau oameni și spuneau că au ajuns la eveniment pentru că știau că Șoseta 3 va fi prezentă. Unii oameni spuneau «eu nu prea port șosete așa colorate, cum aveți voi, dar îmi place ideea și vreau să cumpăr ca să susțin proiectul».”

La evenimentul de la Cluj a avut și o comandă de 300 de lei din partea unei persoane. Pe site au fost și comenzi mai mari, de la clienți care au luat mai multe cutii odată. Poate firma a avut un eveniment, sau o aniversare.

Investiția inițială a fost sub 1.000 de euro - taxa de deschidere de firmă, prima comandă de șosete, plus ambalajul, a mai fost o taxă de mediu, plus serviciile firmei de contabilitate. Toate taxele le plătește în România. Șosetele au ajuns în Franța, Danemarca, Marea Britanie, Belgia, Olanda.

„Lumea spune că există un univers paralel al șosetelor”

Unde se duc șosetele când se duc? „Dacă e să mă întrebi așa super tehnic, cred că se duc undeva în mașina de spălat, dar în mod normal cred că se duc într-un univers în spatele sertarelor. E o mare enigmă. Toată lumea spune că există o lume, un univers paralel al șosetelor, cam asta ar fi o acceptare generală a oamenilor. Acum nu știu ce să zic (râde).

Faza asta cu 3 șosete are două povesti. Prima este „hei, dacă pierzi o șosetă care pleacă în lumea șosetelor, o ai pe a treia. Dar te poți gândi și că dacă iei două pachete ai trei perechi de câte două șosete. Dacă esti tipul care nu pierde șosete niciodată, atunci a treia pereche e gratuită, pentru că le iei și le combini între ele, sau le iei la fel și atunci ai mai multe.

O „pereche” de trei șosete de la Șoseta 3 costă 35 de lei. De Crăciun a fost lansat și un gift box, cu trei perechi de câte trei șosete, care costă 90 de lei. 

Cifra de afaceri a firmei lui Bogdan Ferariu a ajuns în 2016 la circa 5.000 de euro. În curând brandul său va putea fi găsit și într-unul dintre magazinele din București.

Articolul face parte din cadrul campaniei Generația B. Generația B este generația românilor care și-au luat destinul în propriile mâini. Ei sunt motorul evoluției, sunt cei care depășesc obstacole și cei care fac lucrurile să se întâmple. Oriunde s-ar afla, în țară sau în afara ei, acești oameni arată imaginea unei Românii care merge înainte.

Îi scoatem în față, le facem portretele, îi prezentăm pentru ca alții să își găsească inspirația în exemplele lor. De la ei vei învăța cum să faci un business, vei vedea ce înseamnă viziune, inovație și dorința de a reuși.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Excelentă idee! Felicitări și succes!
    • Like 0
  • Red Line Red Line check icon
    Un pic de nou in "sertare". interesant concept, mai mult sau mai putin util, interesant datorita numarului si coloristicii. Bravo :)
    • Like 0
  • Bravo Bogdan! Felicitari pentru idee. Eu fac parte din aceia care au mereu sosete fara pereche :)

    Succes mai departe!
    • Like 0
  • check icon
    Gata, generația B m-a lămurit ce poate: după ce cheltuiești zeci de mii de € și ani de zile pentru educația copiilor, aceștia reușesc performanța de a deveni cârnățari la colț de stradă, la concurență cu ăla mic al lu` Gogu, ăla cu patru clase neterminate! Dacă asta este generația beee, mă lipsesc și o aștept pe B`! Sau B``: bineînțeles că fiecare are dreptul de a face ce poftește cu banii și timpul lui, dar să vii aici în mod repetat și să mi-i descrii ca pe niște super extra mega ultra „antreprenori” și destupați și exemple demn de urmat pe niște banali consumatori de resurse, mi se pare cam mult! Madame Voiculescu, cea însărcinată cu descrierea „succeselor” acestor pseudo deschizători de drumuri, ar trebui să caute drept exemplu vreun Nicolae Malaxa: așa ceva ar fi demn de urmat și nu perechea (prin definiție formată din două bucăți!) din trei ciorapi!
    Concluzia: din nou un articol penibil!
    • Like 2
  • check icon
    O nedumerire: daca porti 2 sosete ele se uzeaza, ce faci cu a treia?; daca le porti alternativ pe toate 3, trebuie sa faci o evidenta; se tine pe calculator/telefon/tableta, se pune la dispozitie si acest app?
    • Like 0
    • @
      Raul check icon
      Le porti pe toate trei, prin rotatie :)
      Oricum, aceasta afacere este mai degraba o poveste frumoasa, nu se poate dezvolta decat pe o nisa extrem de restransa.
      • Like 0
    • @ Raul
      check icon
      le faci semne? propun cite un inel de ata cu culori diferite si un app pe telefon sa tina evidenta!
      • Like 0
  • Imi pare rau dar mie mi se pare ideea asta o risipa mai degraba decit o rezolvare a problemei. In viata mea de peste 50 de ani daca s-a intimplat de 2-3 ori sa mi se "teleporteze" o soseta/ciorap intr-un "alt univers". Eu cred ca o asemenea statistica nu justifica o a treia soseta la "pereche". Mai des mi s-a intimplat ca unul dintre ciorapi sa se gaureasca si atunci un al treilea ar fi salvat situatia dar oricum, per general, nu cred ca e o idee buna. Daca o companie a preluat-o a fost doar datorita ideii ca va vinde mai mult si va scoate mai mult profit! E ca si ofertele cind cumperi doua a treia e gratis, care nu e decit un stunt publicitar din care doar cel care vinde cistiga cu adevarat pentru ca de cele mai multe ori cel care cumpara NU ARE nevoie de cantitatea in plus. In fine, daca are clienti sa-i fie de bine. :)
    • Like 1
  • OK. A 3-a soseta e pt dreptul sau pt stangul? Nu se stie pe care o voi pierde sa o pot inlocui. Deci a 3-a soseta nu e 100% sigur ca o vei folosi.
    • Like 0
  • Si eu m-am intrebat mereu, mai ales ca am si eu un baiat! Sosetele nu se duc undeva anume, ele se ratacesc . Copilul meu a revenit acasa in vara si acum , am regasit o soseta ce-i apartine si pe care n-o avea cand a revenit !Cu fata , (am si fata , mai mica,), nu s-a intamplat nici odata asa ceva ! DECI, IL SFATUIESC PE .....ANTREPRENOR, (vad ca a antrenat o multime de persoane in aceasta .....eu ii spun joaca ), sa se limiteze la sosetele masculine ! Si sa nu fabrice prea multe , sunt si multi barbati ordonati!
    • Like 0
  • Mi-a placut povestea celor 3 sosete. Am citit-o cu sufletul la gura si cu zambetul pe buze! :)
    • Like 0
  • manusa 3! asta ar fi util, ca mie imi dispare cate omanusa mai des decat o soseta.
    • Like 1


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult