Sari la continut

Protecția datelor cu caracter personal

Din 25 mai Republica.ro aplică noua politică de protecție a datelor cu caracter personal și modificările propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 (GDPR). Prin continuarea navigării pe platforma noastră confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

Aferim! Suntem din (ne)fericire un norod de maneliști

Cel mai căutat personaj, nu pot să-i spun personalitate, pe Google în România anul trecut este Florin Salam, conform celebrei reviste Time.

Deși reprezentanții Google Romania au încercat să machieze busuiocul arătând că, în căutările de știri și de „trend”, adică cele care înregistrat cea mai mare creștere de la un an la altul, Simona Halep este pe poziția întâi, este destul de clar că, în cifre agregate, acelea care includ și căutările pe YouTube, cel pe care adorăm să-l detestăm public, Salam, câștigă.

Am văzut și alte cifre edificatoare. În topul filmelor românești difuzate anul trecut conduce detașat Aferim! (regizor Radu Jude) cu aproape 77.000 de spectatori și încasări de circa 200.000 de euro, detașat de celelalte filme românești, dar abia la poziția 76 din 202 ce figurează în box office-ul de premiere ținut de cinemagia.ro. Fast and Furious 7 (pentru că mașini și femei), The Minions si Star Wars VII ocupă primele trei locuri, toate trei împreună însumând aproape 1,4 milioane de spectatori cu ceva peste 6 milioane de euro încasări din bilete.

Nu sunt adeptul ideii simpliste că nivelul încasărilor este corelat strict cu valoarea filmului sau a cărții, cel puțin nu cu cea artistică, pe altă parte validarea sau invalidarea pieței, popularitatea în general, este o forță formidabilă pe care numai mintea slabă, dar prea încrezută în sine o poate ignora fără a risca nălucirea.

În mod evident psihe-ul public românesc, cel puțin al minorității care își permite sau vrea să meargă la cinematograf este dominat de cultura americană, interesul pentru producția autohtonă fiind, în context, insignifiant. Asta poate și pentru motivul simplu că, în provincialismul nostru apter, imităm în general prost rețetele civilizației vestice de la filme, la instituții publice și politice. Cred că, dacă Titu Maiorescu ar mai trăi și ar scrie zilnic despre forma fără fond, ar fi încă cel mai respectat editorialist, având și cel mai mare rating dacă tot el ar spune poeștile de amantlâncuri la care se deda. La noi astăzi nici măcar asemenea caractere rotunde nu mai găsești.

Am vrut cu un demers imprudent să desenez o diagramă Venn în care să intersectez trei lumi: cea a publicului tipic de cultură hollywoodiană, ilustrat de cei care se înghesuie la Star Wars și bicepșii lui Vin Diesel, lumea mai nuanțată a celor care trec dincolo de blockbusters și forează mai adânc, susceptibili de a suporta bine, dacă nu cu plăcere, purgatoriul lingvistic din Aferim! și, nu în cele din urmă, poporul nemiluit, dar prea miruit a celor care umblă după șlagărele-șaormă ale proverbialului Salam.

Demograficele nu se îngurluiesc (adică nu se pupă), boieri dumneavoastră! Dacă există vreo intersecție între aceste trei subseturi, ea este foarte probabil microscopică.

Și e păcat. E păcat pentru că o comunitate este, în general, reprezentată de cel mai mic numitor comun amorsată pe cea mai înaltă aspirație comună.

Dacă majoritatea românilor care consumă producții culturale nu merg la cinematograf, nici măcar din an în Paște (ce altceva poate să însemne pentru filmografie „Forța se trezește”?), nu citesc cărți, dar fac audiență „fără număr pă sistem” revelioanelor cu maneliști și dau peste cap contoarele conturilor lor de You Tube (Florin Salam, A ieșit soarele din nori, 2017 – 30 de milioane de vizualizări), de ce am detesta, în numele unui elitism discutabil, șansa de a încerca să înțelegem ce anume ordonează acest univers aproape paralel din care ne tragem?

În Aferim!, dincolo de genialitatea generală a filmului, mi-a atras atenția coloana sonoră în care se disting ritmurile turcite de meterhanea (muzică turcească în care predominau tobele), un anume pattern de percuție pe care îl recunoști în aproape orice manea.

Ce tradiție! Mi-am adus aminte că Dimitrie Cantemir, un soi de Vaclav Havel al vremurilor lui, este bine cunoscut în Turcia sub numele Kantemirlogu, întemeietorul notației muzicale turcești. Am ascultat tânguirile ismaelite compuse de Cantemir și, dacă o să aveți curiozitatea să o faceți veți vedea că, de la vlădică la opincă, țara asta, cel puțin dincoace de Carpați, pare și azi mult mai aproape de Stambul decât de Viena.

Inerția a secole de conviețuire balcanică nu ne lasă să uităm că moda nouă, evropenească cu extensia ei curentă, americană, este, la scara istoriei, destul de recentă. Bonjuriștii care au schimbat caftanul și giubeaua pe costume și joben sucind cu asta orizontul nostru cultural de la Țarigrad către Occident, abia începeau să umble pe la școli la Paris pe vremea când Constantin Sîngheorghe umbla cu pitac să-l prindă pe Carfin Pandoleon, țiganul sclav fugit de pe moșia boierului Cândescu.

Tudor Chirilă, acest bard al generației cool, se minuna de plăcerea pe care i-a procurat-o Aferim! în ciuda faptului că nu a înțeles 25% la sută din ce se spune în film. Gândindu-ne totuși că scenariul este făcut din punerea cap la cap de fragmente literare vechi, este destul de credibil să presupunem că distanța între limba română contemporană și limba norodului de pe la 1830 va fi fost destul de mare încât un călător în timp prin mahalale vremii să fi avut nevoie de translator.

Dacă a fi rumân pe la 1830 și a fi român astăzi sunt două lucruri atât de diferite în practică, încât să ne întrebăm dacă nu suntem azi un popor diferit de cei de pe vremea ciumei lui Caragea?

Mi-am răspuns singur la mesele nesfârșite de Crăciun lovit revelator de sarmaua, ciorba și salata de boeuf ritualice (recomand articolul recent al profesoarei Rodica Zafiu pe subiectul salata de bouef, nimic nu e ceea ce pare a fi).

Suntem ca nație, iarăși un concept inventat de romantici, mai degrabă ceea ce mâncăm și cântăm decât ceea ce vorbim, fiindcă nu e sigur că toți gândim cât să știm ce glăsuim. Or, pe acest considerent, faptul că suntem practic un popor de maneliști - cifrele nu mint - n-ar trebui să fie atât de trist pe cât mi se pare. Ar fi un subiect bun pentru investigație științifică fără parapon naționalist. Spoiala vest-europeană a elitelor noastre nu acoperă fondul gros al chefirului de țară nici măcar azi, după mai mult de 25 de ani de furie galopantă pe urmele duhului occidental.

Mă întreb și eu retoric, ca protagonistul din Aferim! ce-or zice despre noi, urmașii noștri peste vreo sută, două sute de ani. „Se vor gândi ei că le-am netezit drumul în viață” sau ne vor înjura de mamă? Ezit mai mult decât zapciul (polițaiul) Sîngheoghe. Nu știu sincer dacă, peste 200 de ani, vom mai exista ca popor fiindcă peste 50 de ani, dacă ritmul de descreștere demografică de azi continuă, vom fi mai puțin de jumătate, adică vreo 8 milioane, iar în două sute de ani e posibil să fim o notă de subsol într-un manual de istorie globală (ceea ce suntem li azi dar nu vrem să admitem).

Faptul că suntem practic un popor de maneliști - cifrele nu mint - n-ar trebui să fie atât de trist pe cât mi se pare. Ar fi un subiect bun pentru investigație științifică fără parapon naționalist. Spoiala vest-europeană a elitelor noastre nu acoperă fondul gros al chefirului de țară nici măcar azi, după mai mult de 25 de ani de furie galopantă pe urmele duhului occidental.

Oricum nu mare mi-ar fi mirarea să mișune români călare pe hover boards americane jeluind în ritmuri de cicalaca-cichicea soarta mașteră (vitregă) care ne-a făcut să-l izgonim din țară cu nepăsarea și sictirul tradițional pe Dumitru Popescu, inventatorul Arca Board, precursorul tuturor transportatoarelor din generația Star Wars (Republica.ro are un interviu cu el publicat de curând). Citesc, spre bună măsură sceptică, despre o posibilă impostură și șarlatanie a fondatorilor ARCA, puși în rând de ocară cu Mars One și alte inițiative de visare cu ochi deșchiși. Posibil spre probabil. Dar ce uităm este că pentru a avea performanțe, este nevoie de un humus de mediocritate, tolerant la multe încercări eșuate pentru un climat care să facă probabilă apariția unor acte de excelență.

Dar cum râdem azi de moșii noștri care mureau pe capete pe hepatită, ciumă, dizenterie și alte boli ale lipsei de igienă publică, așa vor râde și stră-stră-nepoții noștri de faptul că nu citim cărțile și nu vedem filmele pe care șed prăfuite pe lângă noi.

„Țară bună, rea tocmeală!”

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Delia MC Delia MC check icon
    Înainte de revoluție se puteau asculta manele( si cumpăra casete)la un chioșc din piață.Acum sunt peste tot!Oare scăderea nivelului învățământului şi cultural totodată, schimbarea drastică a modelului de viață(manelistul cu palat, bmw si blonde care dansează in jur, adică modelul unuia care obține totul foarte usor) nu au avut nimic de spus?Sau când elevii nu au mai vrut să învețe că sa ştie să numere banii e destul?Poate e doar o coincidență temporală dar eu cred că nu...Muzica țigănească e una, maneaua e însă o făcătură de proastă calitate care se face tocmai pentru că se cere!!!!Hip-hop si rap sunt de aceiași factură numai că vin din altă parte.
    • Like 0
  • O observație justa,aceea ca ar trebui sa facă obiect de studiu sociologic răspândirea manelei și impactului asupra generațiilor viitoare,consumatorii sunt tinerii ,în ochii lor Manelistul,Fotbalistul și Diva gen,sunt singurele modele demne de urmat,toți au succes și bani ,maneaua a luat Doina ,și eu cred ca se întâmplă pentru ca majoritatea trăiește în superficial și visează castele cu turnulețe .Se canta la nunti și înmormântări,la durere și bucurie,adică a luat locul Doinei si baladei și e manifestarea curenta a "zbuciumului"din popor.O fi dintr un plan malefic sau doar o consecință a emigrării masive,dar cine nu știe ca cel mai cu drag o propaga țiganii ca sa nu zic romi sa deranjez. Maneaua e de sorginte turca dar emancipata țigăneste,și tot efortul autorului de a ne duce istoric în zona Balcanica o ia la vale .Cu tot respectul sugerez o statistica a minorității care își impune artistic nivelul de gândire ,nu doar maneaua e emblematica în România ci și mizeria.
    • Like 0
  • Foarte alambicat si obositor articolul. Imi pare rau pentru multa ta cunoastere si invatatura, dar incearca sa o folosesti constructiv. Inainte de a critica un gen muzical, fa putina cercetare in domeniu sa intelegi despre ce este vorba. Dar te lamuresc eu. Muzica este de doua feluri: bine facuta sau prost facuta. Nu exista una mai buna decat alta ( iar asta iti spune orice tratat de estetica). Faptul ca acest gen muzical este atat de cautat, se datoreaza si faptului ca muzica lor e bine facuta. Iti place, nu iti place, asta e adevarul. Ghici ce! Si filmul, fiind arta, se supune tot legii de "bine facut sau prost facut". "Aferim!", e un film modest tehnic (incadraturi, relatii intre personaje,etc). Hollywood-ul nu uita acest lucru, indiferent ce mizerie vrei sa vinzi, fa-o bine! Problema reala a Romaniei este legata de lipsa valorii si a valorilor. Valoarea, in aceasta tara, a fost subminata de BANI. In tara asta nimic nu este mai presus ca banul, iar valoarea estetica nu mai produce bani. Asta e rezultatul cand valoarea este inlocuita cu "valuarea".
    • Like 2
  • Eu sunt adept al rock-ului, altii prefera manelele, fiecare e liber sa asculte cea ce doreste.
    • Like 0
  • Eu nu am nimic contra manelistilor, cu conditia sa nu-mi faca cultura muzicala la nivel sonor egal cu al unui avion care decoleaza. Sa asculte acolo in legea lor.
    • Like 0
  • FlorinD check icon
    Eu cred că eram „maneliști” și dacă în topul căutărilor era Kim Kardashian, Jennifer Lopez, Jennifer Lawrence sau Rammstein. Realitatea e mai complexă și mai subtilă decât pare.
    • Like 2
  • nobody check icon
    Exista manelisti? Who cares, ii ignori, oricum e putin probabil sa aiba mai mult de cativa neuroni, deci nu poti purta cu ei discutii mai elevate decat despre bani, dujmani, masini si femei. Bine, asta daca nu ai vreun vecin manelist care insista sa afle tot cartierul care e ultimul racnet in materie de manele.
    • Like 1
  • otheh check icon
    Adevarat! Toti suntem putin manelisti. Iata, spre exemplu, am gasit o manea chiar in titlul articolului - dezacordul dintre subiectul ,,majoritatea,, si predicat. Deci, muzica maestre! Manele,manele,manele!
    • Like 1
    • @ otheh
      Suferiți de hipercorectitudine. Vă recomand Gramartica Limbii Române II, Enunțul, Editura Academiei Române, 2005, capitolul Acordul din subiect și predicat, paginile 356-358. Dacă aveți dificultăți, vă înțeleg, o astfel de carte nu se citește, se studiază, mai ales de către cei care dau lecții de gramatică atunci când nu e cazul.
      • Like 2
    • @ Nicu Pana
      otheh check icon
      Intr-un fel, regret comentariul. In orice text bun gasesti pasaje neinspirate, asa cum in orice text neinspirat gasesti pasaje bune. Texul dvs. face parte din prima categorie, din punctul meu de vedere. Pana la urma, multe greseli se fac din cauza vitezei cu care se scrie. Nu am Gramatica Limbii Romane la indemana :)), dar va cred pe cuvant. Dificultati am avut intotdeauna, mai ales cand a trebuit sa studiez lucrarile Academiei Romane.
      • Like 0
    • @ otheh
      Eu nu văd în titlu nici un dezacord gramatical. Poate o fi pe altundeva. Dacă vă referiți la SUNTEM UN NOROD, subiectul NOI este subînțeles, iar UN NOROD este nume predicativ.
      • Like 0
  • Sincer, ce vrea sa spuna acest articol?
    Suntem un neam de manelisti. As vrea sa stiu si eu o tara in care elitele reprezinta media populatiei, unde muzica de opera sau simfonica, jazzul sau macar rockul de calitate sunt cele dominante? O tara in care succesul de box office Nu este Star Wars, ci un film de arta . Hai sa fim seriosi, tot ce spune acest articol este ca si Romania este o societate de consum, la fel ca celelalte, care are ca specific "maneaua". Doar ca manelizarea este ceva relativ nou, care nu are defapt prea multa legatura cu muzica populara romaneasca sau cu traditiile.
    Cel mai deranjant mi se pare tonul fatalist: noi nu putem aspira la altceva, trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca asta suntem.
    Cineva, intr-un comentariu anterior, a mai spus ceva despre motivele pentru care oamenii merg in general la film- la noi si in alte locuri. Este vorba de relaxare, de nevoia de a iesi un pic din realitate ( si nu ma refer la SF neaparat), de a mai vedea si ceva care sa iti lase un feeling placut dupa. Daca se intampla sa transmita si mai mult de atat si mai bine, insa cinematograful nu mai este numai arta. Din pacate la acest capitol cinematografia romaneasca da gres din punctul meu de vedere. Se fac filme foarte bune, foarte apreciate de critici si de cei dispusi sa traiasca la intensitate maxima niste angoase pe care le traim cu totii zi de zi, insa este insuficient. Oamenii au nevoie si de altceva. Acest altceva apare foarte rar in filme romanesti de calitate.
    • Like 1
  • Nu inteleg totusi aceasta tendinta de a ne autoflagela. Nu te poti astepta la respect din partea altora cand si tu esti rusinat de tine insuti. Avem un complex de inferioritate? Nu stiu, insa cunosc fosti colegi de scoala care sunt programatori de mare clasa, oameni culti si inteligenti, care asculta manele. Cei care au trait prin acele vremuri isi aduc aminte de unde a pornit aceasta miscare anti-manele, si anume din hip-hopul autohton al acelor vremuri : RACLA, Parazitii, CTC samd, pentru ca trebuiau sa fie anti-ceva. Eu inca mai ascult cu placere CCTCPC(inca traim in Templul Suferintei), Operatiunea Monstru sau Veriga Lipsa, insa nu ma simt cu nimic inferior sau superior unuia care asculta manele, gusturile sunt personale.
    • Like 1
    • @ Ionut(un ateu)
      Trexer check icon
      Fără resentimente, suntem 'boborul' care tânjeşte după orientări xenofile, înmuiate în complexul de inferioritate, cu obsesii provincial-sectare: germanofilie, francofilie, anglofilie, "după model german", "după model francez", "după model belgian", ardeleni care se cred superiori şi-s aroganţi, munteni care se cred miezul din dodoaşcă etc.

      Nu poţi vorbi de autoflagelare şi-n acelaşi timp să fii xenofil. Dacă, într-adevăr, e să ţinem cont real şi serios de autoflagelare, de ce dracului au plecat în masă peste 3 milioane de români afară -and counting- şi apoi să binevoieşti (sau nu!) de binele ţării, prin absenţă?! Aia e autoflagelare: capitulare în dezertare, motivând viaţa grea, ulterior cu exigenţe agresive & arogante, pline de clişee, pentru reforme şi miracole economice, de la sute-mii de kilometri distanţă. Păi, dă-le dracului pe apa Sâmbetei de principii, atunci. La construcţia Romei, a trebuit să participe toţi, nu unii plecaţi cu milioanele pe nu-ştiu-unde, oferindu-şi succesul şi "Baftă"-ul tachinator celor rămaşi.

      Colegii tăi de şcoală, fiindcă acum e în trend, şi-au plagiat lucrările?

      Repet, fără resentimente...
      • Like 1


Îți recomandăm

Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult