Sari la continut

Ajungi mereu ca la serviciu să ai un șef cu care să fii în conflict? Când viața ta pare un film în reluare

Ți s-a întâmplat vreodată să stai să te uiți la partenerul sau partenera ta și să-ți dai seama că v-ați mai cunoscut de câteva ori până acum? Nu mă refer la situația în care ai o viață personală atât de agitată și schimbi atâția parteneri, încât le pierzi șirul. Mă refer la situația în care, deși persoana este diferită, are aceleași caracteristici precum mulți sau toți partenerii anteriori. Când se întâmplă asta, viața ta pare a fi un film în reluare a doua zi la prânz. Și nici măcar nu e un film prea bun.

Te-ai întrebat de ce se întâmplă asta? Ți-ai spus cumva că ai avut pur și simplu ghinion, ți-ai spus că e ceva în neregulă cu tine și te-ai învinovățit pentru alegerile făcute? Ei bine, e și nu e vina ta. Mai mult nu este vina ta. E vorba de ceea ce Alfred Adler numește plan de viață. Această idee se referă la o serie de hotărâri pe care le iau oamenii în perioada copilăriei (iar uneori, mai rar, în perioada adolescenței) cu privire la felul în care urmează să își trăiască viața. Dacă îți sună cunoscută descrierea dar nu și denumirea fenomenului probabil că te gândești la termenul scenariu de viață. Acest termen a fost introdus de psihiatrul canadian Eric Berne care însă s-a inspirat din lucrările lui Adler (nu, nu l-a plagiat când și-a făcut doctoratul). Diferențele dintre cele două concepte sunt minore și nu cred că are rost să le detaliem aici. Ce este important să reții este că vorbim de un fenomen normal care influențează viața, deciziile și dezvoltarea tuturor oamenilor. De asta spun că mai degrabă nu este vina ta că ajungi mereu și mereu lângă același partener. Pentru simplitate, voi folosi doar termenul „plan de viață” de aici încolo.

Planul de viață nu influențează doar alegerea partenerului, ci poate avea impact asupra tuturor aspectelor vieții: în alegerea prietenilor, în alegerea locului de muncă, în felul în care rezolvăm probleme și în reacția în cadrul unui conflict. Ajungi mereu ca la serviciu să ai un șef cu care să fii în conflict? Te trezești mereu parte din grupuri de oameni cu care nu ai nimic în comun? Te simți mereu nedreptățit sau neînțeles de persoanele din viața ta? Toate aceste situații pot fi cauzate de un plan de viață.

Dacă nu îți sună cunoscut poate vei recunoaște următoarea expresie: „de ce mi se întâmplă tot timpul mie să dau peste...?”. Poți înlocui punctele de suspensie cu ce vrei tu:

•...un partener care mă bate

•...o parteneră care ma înșală

•...oameni care nu mă înțeleg

•...șefi psihopați

•...oameni superficiali

Metoda cea mai simplă de a recunoaște prezența unui plan de viață o constituie observarea acestor situații care se repetă în viața ta. Repetiția nu este de regulă întâmplătoare.

Ce e important să știi este că nu ești condamnat ca toată viața să repeți aceleași situații. Din plan se poate ieși iar cercul vicios se poate rupe.

Soluția cea mai potrivită, după părerea mea, pentru ieșirea din plan, pentru ruperea acestui cerc vicios, este psihoterapia. În psihoterapie se identifică planul, acesta este descris în amănunt și explicat în termeni de cauze și scopuri iar apoi se stabilesc alternative de comportament și acțiune. Pacientul este cel care decide dacă își va schimba comportamentul însă, chiar dacă decide să nu o facă, valoarea terapeutică a acestui demers rămâne una considerabilă: în primul rând prin faptul că, în urma descrierii pe larg a planului, acesta nu mai are aceeași putere asupra vieții persoanei și, în al doilea rând, pentru că persoana simte că acum are alternative. Chiar dacă decide să nu utilizeze acele alternative, simpla conștientizare că acestea există restabilește sentimentul pacientului de încredere în forțele proprii.

O altă soluție este auto-analiza (denumită și introspecție). Această abordare prezintă însă o problemă majoră: planul de viață se întemeiază pe o serie de convingeri (denumite în psihoterapie idei care interferează cu creșterea). Sunt convingeri eronate care au la bază o serie de erori logice și cognitive, în special supra-generalizarea. Sunt idei formulate de obicei la modul „toți oamenii/bărbații/femeile sunt...”. Am spus că vorbim de convingeri, nu de idei sau păreri. Ideile sau părerile sunt flexibile, oamenii pot renunța la ele ușor fără ca acest lucru să genereze vreun conflict interior. Convingerile însă sunt percepute de persoană ca fiind parte a propriei personalități și ca atare indivizibile de aceasta. Este desigur fals, orice convingere fiind achiziție (ceva învățat), însă sentimentul de aparținere la întreg (la ceea ce este acea persoană) este totuși extrem de real. De aceea, introspecția funcționează rar. Pentru a funcționa, omul ar trebui să fie dispus să pună la îndoială ceea ce crede că este el de fapt. Mai exact, să își pună la îndoială Eul (despre care crede, eronat, că reprezintă esența personalității sale). Iar acest demers poate fi nu doar dureros dar și periculos în lipsa unei pregătiri temeinice în acest sens. Așa cum spunea Nietzche, „uneori, când privești în abis, abisul privește înapoi către tine”.

O soluție mai puțin riscantă este să identifici semnalele că urmează să intri într-o situație în care ai mai fost și nu dorești să mai ajungi. Chiar dacă nu te-ai gândit la acest lucru, sigur există astfel de semnale de alarmă. Dacă nu le descoperi singur, o soluție ar fi să discuți acest lucru cu o persoană apropiată și care îți cunoaște bine viața și lucrurile care ți s-au întâmplat. Poate fi o rudă sau un prieten bun. Acea persoană te poate ajuta să clarifici lucrurile pentru că poate privi situația ta ceva mai obiectiv decât tine. Sigur, succesul acestei metode depinde și de persoana pe care o alegi pentru a îți fi de ajutor în acest fel.

Obiecția pe care o am la această soluție este că poți ajunge la o listă destul de lungă de situații pe care să le eviți iar aceasta nu este libertate. În plus, cred că energia ta poate fi folosită în moduri mai constructive decât evitarea de situații neplăcute. Și mai cred că fuga (sau, mai politicos spus, evitarea) nu este o soluție pe termen lung.

Însă, dacă ți se pare cea mai tentantă opțiune, o poți alege având siguranța că oricum este o variantă mai bună decât să continui să faci aceleași lucruri ca până acum și să te gândești că până la urmă va fi bine. Știi ce spunea Einstein despre a continua să faci același lucru dar să te aștepți să obții un rezultat diferit.

Ce zici, a venit timpul să mai cunoști și alți oameni?

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Un eseu care propaga în fapt frustrarea autorului!
    Frustrarea ca nu el este cel ce decide: unde, când, cum...!
    Crede ca el este UNICUL...!
    Chiar asa?
    • Like 0
    • @ Ciobanu Vasile
      As incerca sa raspund daca as intelege la ce va referiti.
      • Like 0
  • da. si amantele seamana, in general, cu nevestele. iar eu imi cumpar mereu si mereu pantofi si haine care seamana cu ceea ce am deja. cand este vorba despre haine, se numeste stil personal. nici o vinovatie, aici, cred.
    • Like 0
    • @ Anca Paduraru
      Analogia este extrem de fortata. Eu ma refer la situatii pe care nu ni le dorim si in care totusi ajungem, nu la pantofi.
      • Like 0
    • @ Claudiu Manea
      eu credeam ca zic ca sunt de acord. nu incercam sa bagatelizez. si la pantofii din dulap si la partenerii din viata ajungem prin acelasi mecanism: al alegerilor despre care credem ca sunt constiente dar care, prin producerea unor rezultate identice, dovedesc o "programare" interna greu de alterat.
      • Like 1
    • @ Anca Paduraru
      Da, asta aveam impresia, ca ducem discutia in derizoriu vorbind despre pantofi :) Nici eu nu vorbeam de vreo vinovatie ci despre ce se poate face. Cat priveste "alterarea programarii". aceasta este posibila insa pentru a face asta trebuie mai intai inteles in ce consta acel mecanism decizional mai mult sau mai putin inconstient. Altfel, schimbarea nu e de durata. De-asta psihoterapia e solutia recomandata in aceste cazuri, pentru ca ofera intelegerea necesara.
      • Like 0
    • @ Claudiu Manea
      hmmm. eu chiar semnez cu numele meu, sunt, adica, femeie. asadar stiti ca pentru o femeie subiectul pantofi nu este niciodata derizoriu. cum ar veni, ati citit cuvintele mele, dar cu ochii dvs. din nou, hmmm. psihoterapie, spuneati!?
      • Like 0
    • @ Anca Paduraru
      Obiectele sunt subiecte derizorii, indiferent cine le discuta. Acelasi raspuns l-as fi dat unui barbat care facea o analogie cu masinile, spre exemplu. Dar va rog, nu va sfiiti sa ma analizati in continuare. Spuneti ca am citit cu ochii mei. Cu ce alti ochi as fi putut sa citesc ce ati scris? :)
      • Like 0
    • @ Claudiu Manea
      ai psihanalistului. empatic. care gandeste "outside the box". zic bine?
      • Like 1
    • @ Anca Paduraru
      Daca ne gandim la cum sunt infatisati prin filme atunci da, ziceti bine. Insa nu toti oamenii au nevoie de un psihoterapeut care sa-i stranga in brate ca o mama. Iar empatia si gandirea out of the box nu au de-a face cu stilul fiecarui psihoterapeut.
      • Like 0


Îți recomandăm

Mihai Goțiu - Mirel Palada

„Din păcate pe pauza publicitară s-a întâmplat un eveniment extrem de neplăcut, domnul Mirel Palada l-a agresat fizic pe domnul Mihai Goțiu. Ne pare foarte rău pentru acest eveniment, din păcate au trebuit să părăsească amândoi platoul", a anunțat Nadia Ciurlin, moderatoarea emisiunii care îi avea ca invitați cei doi politicieni.

Citește mai mult

medici

Atât eu, cât şi Alin, co-autorul acestui articol, suntem copii de doctori. Avem aproape săptămânal același tip de conversaţie cu mamele noastre: - Ce faci, mamă? - Ce sa fac, mă lupt să-mi fac meseria. E plin de pacienţi, dar iar s-a blocat sistemul.

Citește mai mult

iphone X

Apple a lansat marți iPhone 8, iPhone 8 Plus şi iPhone X.

Citește mai mult

Întrebare: ce se întâmplă în România în vreme ce DNA, Parchetul General, DIICOT sunt anchetate la cererea ministrului Justiției, șefa DNA este acuzată că vrea urmărirea ștabilor și nu a chioșcarilor, președintele – scos din procesul de numire a procurorilor-șefi, la propunerea ministrului Justiției, inspecția judiciară supusă ministrului Justiției la propunerea ministrului Justiției, magistrații – cu toții sub urmărire penală, la propunerea ministrului Justiției?

Cristian Turor Popescu
Citește mai mult