Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Alexandra merge lângă Ionuț. Noi unde mergem?

Protest femei MAI

Foto: Liviu Florin Albei/ Inquam Photos

Am făcut un efort să îmi amintesc numele copilului sfâșiat de câini într-un parc bucureștean în urmă cu 6 ani. Momentul mi-l aminteam bine - septembrie 2013 – probabil pentru că au fost zile și săptămâni de emoție intensă, de suferință în societate pentru coșmarul unei victime inocente, de furie la adresa instituțiilor publice și clasei politice. Însă acestea nu sunt singurele asemănări cu tragedia Alexandrei din Caracal; mai există încă una, cu efecte mai concrete.

După moartea lui Ionuț, bucureștenii au scăpat de câinii maidanezi de pe străzi. De aceea, printr-un joc bizar al relațiilor cauză-efect, el nu a murit degeaba. Instituțiile s-au mobilizat și au rezolvat rapid o problemă în sine foarte simplă, dar care dura de mulți ani. Probabil că, în urma cazului Alexandra, instituțiile vor reuși să rezolve o altă problemă simplă, care durează de ani de zile – localizarea exactă a apelurilor la 112.

În ambele cazuri, ingredientul secret care pune lucrurile în mișcare nu este bunul simț al autorităților de a rezolva niște probleme evidente, care fac să sufere mulți oameni și care pe deasupra sunt și relativ simplu de rezolvat (motiv pentru care nicio altă țară europeană semi-dezvoltată nu le are). Ingredientul magic este presiunea publică uriașă - doar asta îi sensibilizează.

Presiune publică a fost și în cazul Aura Ion, care a murit de frig în Munții Apuseni acum cinci ani pentru că 112 nu funcționa nici atunci. Dar cazul nu a fost la fel de dramatic, iar tensiunea s-a disipat. Presa este suficient de slabă ca să nu poată să urmărească un subiect serios pe termen mediu, iar lucrurile au rămas neschimbate. Într-un mod trist și cinic, se poate spune că Aura Ion a murit degeaba.

La fel de trist și cinic, și cei 64 de morți de la Colectiv au murit degeaba, în sensul că problema care a dus la moartea lor este în continuare nerezolvată. Acolo explicația diferă puțin, însă. Deși presiunea publică a fost imensă, problema care trebuie rezolvată este infinit mai dificilă. Asanarea sistemului medical este ceva foarte complicat și nu se poate face printr-un heirup punctual, ci doar prin reforme profunde și pe termen lung, făcute de oameni capabili și bine intenționați.

Localizarea apelurilor 112 nu este însă o chestiune dificilă, și este de așteptat să fie rezolvată în următoarele luni. Rămânem totuși cu altă problemă.

La fel ca în cazul câinilor maidanezi, rezolvarea localizării 112 nu înseamnă că avem vreun motiv de speranță în plus. Sistemul nu se va clinti niciun milimetru, pentru că el nu se auto-reformează, ci se auto-conservă. Șefii se schimbă cu alți șefi, pe același calapod de incompetență și servilism, și lucrurile merg mai departe, fără șanse de progrese serioase care să inverseze, de exemplu, dorința românilor de a emigra, pentru a evada dintr-o viață fără perspective.

De aceea, emoția pe care o resimțim în aceste zile legat de cazul Alexandra nu contează la scară mare, pentru că va duce doar la îmbunătățiri punctuale, limitate. Localizarea 112 trebuie să funcționeze, cei responsabili trebuie să demisioneze, dar asta nu va schimba sentimentul general de deprimare din societate. Nici moartea lui Ionuț nu a rezolvat nimic mai mult decât curățarea străzilor de câini – oamenii din instituțiile care au permis existența acelei situații anormale atâția ani de zile au rămas pe loc, celelalte probleme cauzate de incompetența lor sunt aceleași.

Singura șansă reală pe care o avem ca țară, pentru următorul deceniu, este votul. Urmează trei runde de vot unde se pot pune bazele schimbării sistemice, care poate fi făcută numai de oameni de alt tip decât cel pe care îl vedem de 30 de ani. Nu e o garanție că oamenii investiți cu speranțele noastre vor reuși, dar este o datorie să îi lăsăm să încerce.

Poate că, nu peste mult timp, probleme banale de tipul câinilor de pe stradă sau al localizării 112 se vor rezolva pur și simplu, din bunul simț al autorităților, și fără să fie nevoie ca cineva să facă măcar o cerere scrisă, darmite să moară în mod dramatic. Va fi primul semn că urmează să se rezolve și problemele sistemice pe care le invocăm atât de des prin sintagma, deja banalizată și ea, „spitale-școli-drumuri”.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Incepeti cu o eroare: nu era un parc bucurestean, ci un teren apartinand unei firme, din apropierea parcului. Problema cainilor comunitari nu a fost niciodata simpla, simpla a fost doar rezolvarea (simpla si brutala). In societatile civilizate de care amintiti, si animalele au drepturi (cum ar fi dreptul de a nu fi omorate in adapostul de stat cu topoarele sau tinute in conditii jalnice, bolnave si fara hrana). Psihopatul din Caracal omora caini de placere si nimeni nu a facut nimic, legile sunt aproape inexistente, desi exista o corelatie intre abuzul aplicat animalelor si cel indreptat asupra oamenilor. Inainte de a lega cele doua cazuri, suprasimplificand, ar fi fost indicat sa va interesati in ce mod s-a 'curatat' Bucurestiul de caini. Ati fi gasit un nou motiv de deprimare si inca un exemplu de stat ratat si societate care, in fata abuzurilor, alege sa priveasca in alta parte.
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Chef Alex Dumitru

Bună parte dintre ingredientele proaspete pe care le utilizează în rețetele sale de adevărat făuritor de gust, chef Alex Dumitru le cumpără, de două-trei ori pe săptămână, din Piețele Obor, Domenii și Matache. Merge doar la producători testați, care au întotdeauna grijă să îi ofere materii prime de calitate. Totul trebuie să fie proaspăt, de sezon.

Citește mai mult

Eric Stab, Engie România

De la ultimele etaje ale clădirii în care se află sediul central al Engie România, când privești pe geam, îți poți imagina ușor o mare de panouri puse la muncă să capteze razele soarelui. „La finalul zilei, energia cea mai ieftină este energia pe care nu o consumi ”, spune zâmbind spune Eric Stab.

Citește mai mult