Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Am făcut un experiment cu manageri de multinaționale: „Aveți în față 2 CV-uri: un absolvent de ASE fără experiență și un barman fără studii superioare. Pe cine angajați pentru poziția de junior contabil?”

Casier supermarket

Foto: Ania Freindorf/Zuma Press /Profimedia

Mă așez pe scaun în sala de conferințe și citesc rapid, în gând, lista care conține numele candidaților. Este ora 10:30 și discut cu Mihaela, colega mea. Îi spun că sunt nerăbdătoare să începem interviurile. Urmează să petrecem împreună câteva ore bune în această sală (apoi în curtea interioară a clădirii) ascultând povestea a 7 persoane și deja știm din experiențele trecute că ziua nu va fi ușoară. Rând pe rând, fiecare din cei șapte participanți vin la o discuție față în față cu noi. Se vede că au emoții, dar ne dăm seama că sunt emoții constructive pentru că există o miză sinceră - toți vor să își găsească un job. Unii au un start mai bun în dialogul cu noi, alții au nevoie de încurajare și zâmbete. 

Claudia, Ion, Bogdan, Gruia, Violeta, Simona și Maria au trecut în ultimul an prin formări profesionale la Edu-Campus Concordia - școala de meserii din Ploiești care îi ajută pe tinerii care au părăsit sistemul de protecție socială sau care provin din familii defavorizate să învețe aplicat brutărie, bucătărie, ospătărie, horticultură și tâmplărie. Pasionate de voluntariat în educație, eu și Mihaela am acceptat imediat invitația lui Miky (Nedelcu) de a-i ajuta pe acești tineri să învețe cum să se prezinte la un interviu de angajare și să îi aducem la un pas mai aproape de visul lor - să câștige bani ca să se întrețină singuri. În timp ce fiecare dintre ei ne oferă răspunsuri, ne uităm unii în ochii celorlalți. Vedem speranță și o mare dorință de a reuși. 

„Pentru mine este important să lucrez în echipă, să ne implicăm toți.”

„Dacă un coleg ar ridica tonul la mine l-aș lăsa să se calmeze, iar mai apoi aș discuta calm cu el.” 

„E important să învăț cât mai multe și să acumulez experiență.”

„Îmi doresc tare mult să fie armonie și voie bună la locul de muncă.” 

„Am un plan bine stabilit. Îmi găsesc un job, apoi o să construiesc o casă și îmi fac o familie”.

Sunt dornici să contribuie, să sară în ajutorul celor din jur, să creeze o atmosferă bazată pe sprijin, armonie și lucru în echipă. Până la urmă sunt comportamente pe care multe companii doresc să le vadă puse în practică de colegii lor. Ba mai mult decât atât, unele plătesc bani grei pe traininguri care să le dezvolte aceste abilități. Dialogul dintre noi și acești tineri continuă și mă surprind gândindu-mă cât de dispuși sunt să facă sacrificii și cât de pregătiți sunt să creadă că în viață nimic nu vine „servit pe tavă”. Și ce ironie cu această expresie, pentru că fix asta urmează să facă ei. Nu doar prin prisma meseriei viitoare, ci și metaforic urmează să se servească pe tavă unei societăți prea puțin pregătită să vadă dincolo de aparențe. „Așa știu că e la început. Câștigi puțini bani, căci trebuie să dovedești că știi ce faci și apoi managerul capătă încredere în tine și îți dă mai mulți.” 

Un experiment cu managerii de multinaționale

În ultimii ani, în timpul workshop-urilor de candidate experience și tehnici de interviu, am aplicat un experiment simplu managerilor din multinaționale (care aveau funcții non-HR). Le-am expus un scenariu ipotetic, iar mai apoi i-am rugat să-mi răspundă la o întrebare, urmând primul impuls. 

„Ai de recrutat un rol foarte junior într-un departament contabil. Nu este nevoie de experiență pe acest rol pentru că urmează să îl formezi pe viitorul coleg. În față ai două CV-uri. Un candidat a absolvit facultatea de economie și nu are deloc experiență în câmpul muncii, iar celălalt candidat nu are studii superioare și are experiență de lucru ca barman și casier. Pe cine angajezi?” 

Intuiesc că nu are sens să vă spunem care a fost răspunsul cel mai des întâlnit!? Ce am observat în urma acestui simplu experiment este că suntem programați să etichetăm și să luăm peste picior unele profesii. Trăim într-o societate în care am fost învățați încă de mici să nu considerăm a fi importante anumite meserii, să nu le respectăm și să nu le plătim cum se cuvine. „Vrei să ajungi o vânzătoare?”, „Ce așteptări să ai de la el, că e un simplu ospătar!” sunt doar unele exemple de discurs auzite de la adulții și profesorii copilăriei mele. Mai apoi le-am auzit și ajungând să lucrez în recrutare, și mai apoi în training. 

Respectul față de meserii și oameni nu se învață în HR, ci se învață încă de mic, cu ajutorul adulților. Însă cei care lucrează în recrutare și cei care angajează au responsabilitatea să schimbe percepții și să facă diferența. Am întâlnit sute de manageri din departamente de IT, finance, marketing, logistică etc. care respingeau candidații pe motive că nu era asortată cravata cu sacoul, că fără studii superioare nu poți accesa un job mai bun și nu poți face performanță, că vârsta înaintată înseamnă sigur că ești un om blazat și nu ții pasul cu tendințele digitale, că dacă nu ai familie înseamnă că nu ai valori bune etc. Înainte de această pandemie, angajatorii se plângeau de deficit de forță de muncă. Dar în condițiile în care prea puțini dintre noi suntem empatici în interviuri, în contextul în care etichetăm constant și poate inconștient și nu suntem pregătiți tehnic să evaluăm corect CV-uri, comportamente și persoane care ne trec pragul sălilor de interviu (offline sau virtual), este oare drept să spunem că nu există candidați buni? 

Sesiunile noastre de interviu la școala de meserii Concordia s-au încheiat, iar la final am primit o cutie cu fursecuri gătite fix de participanți. Simona ni le înmânează timid și se vede că se bucură că a putut să facă asta. Zâmbește larg și ne îmbrățișăm. Este una dintre candidatele căreia i-a fost destul de dificil să treacă prin simularea de interviu de angajare. A admis că nu are încredere suficientă în ea și este foarte emoționată. Însă spre final a reușit să zâmbească, să dea exemple concrete din practica făcută la o multinațională și a plecat un pic mai încrezătoare în forțele proprii. 

Reiau faptul că respectul față de meserii și oameni nu se învață în HR. Însă el se poate deprinde dacă lucrăm în acest domeniu. Mi-ar plăcea să văd din ce în ce mai des recruiteri care îi consiliază corect pe manageri / angajatori și îi ajută să renunțe la etichete, îi ajută să vadă cât pot să câștige dacă dau o șansă candidaților care poate, deși nu îndeplinesc 100% cerințele postului, au acea dorință de a contribui și lupta pentru “the greater good”. Ce au făcut cei de la Concordia cu aceast campus educațional este extraordinar, iar viitoarea școală primară ne-a impresionat enorm. Pe lângă contribuția adusă tinerilor, scopul asociației este să-i pregătească pe aceștia încă de când sunt mici, să îi ajute să devină adulți mai buni. Întrebarea este cât de pregătiți suntem noi să îi primim alături de noi?! 

La final de articol vă invit pe toți cei care recrutați și aveți nevoie de un reality check, să ieșiți din bula voastră, să mergeți în voluntariate, să sponsorizați astfel de inițiative frumoase și să stați de vorbă cu acești tineri. O să vă surprindă incredibil aceste experiențe și garantez că ele ne ajută pe toți să reducem această pandemie a stereotipurilor și etichetărilor injuste. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • In nici o firma mare nu recruteaza HR-ul. HR-ul este responsabil de procesul de recrutare si intocmirea unei liste scurte pentru managerul care angajeaza. Decizia finala sta la el, nu la HR.

    Am recrutat direct si indirect (prin subordonati) multi oameni. In ani, am ajuns la concluzia ca ceea ce iti trebuie este "omul potrivit la locul potrivit" si pentru asta trebuie sa intelegi extrem de bine dinamica departamentului pe care il conduci.

    O sa raman la exemplul teoretic oferit in articol, iar raspunsul meu este: daca in departamentul meu ar exista joburi de rutina, care nu necesita si nici nu vor necesita cunostiinte complexe profesionale (de exemplu: sortare facturi, scanare facturi, introducere de date primare intr-un sistem etc) voi opta catre o persoana cu studii medii care sa fie multumita cu job-ul acela, esentiale fiind aspecte soft de genul atitudine, spirit de echipa, constinciozitate, precum si motivarea de a face acel job, pretentiile salariale. Daca ar indeplini aceste criterii, intr-un astfel de caz, as alege chelnerul. Daca insa as stii ca departamentul urmeaza sa evolueze iar activitatile primare sa dispara (prin robotizare, tehnologie cu IA etc.), fara sa trec peste criteriile soft, as alege tanarul absolvent de ASE. De ce? Simplu. Pentru ca a investit in el insusi, a capatat niste cunostiinte care eu as stii ca vor fi necesare mai tarziu.

    Acum o sa dau un exepmplu practic, din viata reala: compania la care lucram avea o politica de recrutare axata pe tineri, oameni cu potential, ambitiosi, dornici de promovare. Doar ca in felul acesta ajunsesem sa avem doar "staruri" in toate pozitiile, care deveneau nemultumite dupa 2-3 luni in acelasi job si doreau promovarea. Pentru ca nu poti promova pe toata lumea (si nici nu meritau toti) multi alegeau sa plece dupa cateva luni, astfel creind o problema de recrutare continua, costuri de training in crestere si rezultate inconstante. La un moment dat, am decis sa schimb in mod neoficial politica doar la nivel de departament: am inceput sa angajez pe aceste pozitii oameni mai in varsta. Nu intru in detalii pentru ca am aplicat o discriminare pozitiva. Dar, in cateva luni, lucrurile au inceput sa se aseze. Aveam si oameni multumiti cu job-ul lor si aveam si tineri ambitiosi in pipeline-ul de talente,

    Deci pentru mine invatatura a fost: omul potrivit la locul potrivit. dar nu oricum, ci printr-o cunoastere buna a dinamicii "locului" si prin abilitatea de a intui calitati soft si profesionale ale candidatilor
    • Like 1
    • @ Sever Lupu
      Mihai check icon
      Sunt de acord cu concluzia "om potrivit la loc potrivit". Problema apare la cine apreciaza ce e potrivit si ce nu. In exemplul din articol cu barmanul, preluat si dus mai departe de tine, nu stiu daca vrei sa iei in barman intr-un departament de contabilitate. Am lucrat intr-un "Big 4 " si mai tarziu am avut si restaurant si bar. Doua motive imi vin fara sa stau prea mult sa ma gandesc: 1) barmanul lucreaza in entertainment, ceea ce inseamna ca se substituie unui provider de buna dispozitie, lucru eminamente absent dintr-un departament de contabilitate, perceput nu doar ca ne-necesar dar si posibil daunator, pentru ca distrage oamenii de la concentrare (ca sa fiu amabil si sa nu spun ca aceasta munca este adesea arida, ucigatoare de neuroni, iar contabilii au reputatia de a fi anosti/boring/grumpy); 2) barmanul este obisnuit sa toarne bautura cu aproximatie, contabilitatea este stricta si precisa, asa ca este o mare antiteza acolo. Ca atare, felul in care intervievatorul percepe DE UNDE VINE CANDIDATUL si unde AR TREBUI sa ajunga candidatul, da masura unei bune incadrari a ceea ce inseamna "potrivit". Mai pe scurt, recrutatorul are merit sau vina, nu candidatul.
      • Like 0
  • Ar fi interesant să faceți un experiment cu ”câți patroni angajează sau vor să angajeze tineri cu intelect de limită cu studii medii în posturi pe care le pot face”. Vă spun eu NIMENI. Sunt mama unui tânăr de 21 de ani care a terminat liceul și de doi ani nu reușesc să conving pe nimeni să-i dea o șansă.
    • Like 1
    • @ Ela Mihaela
      check icon
      Dacă vine "mămica" să convingă ce poamă bună e fecior-su... nu e de mirare că n-ați reușit. Încercați "la stat"!
      • Like 0
  • Corina check icon
    „Respectul față de meserii și oameni.” Dar respectul față de școala omului, de efortul pe care l-a dat instruindu-se, trecând prin zeci de evaluări? Dacă absolventul de ASE a venit la concurs pentru postul de junior contabil, înseamnă că e dispus să facă munca aceasta destul de rudimentară din domeniul lui și are nevoie de post. Singura condiție, dacă nu are contracandidați cu pregătire similară, ar fi să accepte salariul și o perioadă minimă de contract, eventual. Îl lași flămând pe cel care deja a dat mult unui domeniu și oferi postul barmanului, care oricum e mai descurcăreț și susceptibil de a rezista destul de puțin la rigoare, monotonie, lipsă de socializare în exercitarea profesiei și salariu fix? Și care nu are școala, în primul rând.

    Mi-a făcut rău să citesc articolul. Am auzit că poți lucra în HR în urma unor cursuri plătite. Unii se laudă cu nu știu ce curs spre mia de euro. De la cei care au doar atât mă aștept să fie predispuși să calce în picioare studiile candidaților prin deciziile lor. Eu le-aș cere HRiștilor studii într-un alt domeniu înaintea celor de specialitate. Ba și experiență în domeniul acela. Șanse mai mari să judece drept.
    • Like 1
    • @ Corina
      Mihai check icon
      Sunt absolvent de Politehnica Bucuresti, absolvent de MBA in Anglia iar sotia mea absolventa de drept in Romania, master in Anglia si master la Harvard in USA. Cu toate astea, nu dau 2 bani pe EDUCATIE ca si argument de diferentiere intre indivizi. Insa dau toti banii pe ANUMITI oameni care se educa (formal, academic). Nu cred ca un om merita sanse in plus doar pentru ca a facut facultate. A facut facultate pentru ca a vrut , nu a facut nimanui un serviciu decat lui insusi. Sunt atatia idioti cu diploma, analfabeti functionali cu diploma care au dat spagi la examene ca sa treaca, incat ma las impresionat fix ZERO de cate scoli are cineva. In schimb ma las total impresionat de oamenii care au VOCATIE in meseria lor, iar asta este foaaaaaaaaaaaaaarte rar !! Cand omul care are vocatie in meseria pe care a ales-o a mai facut si scoala de profil, atunci sunt sigur ca scoala l-a ajutat si a facut-o bine. In rest, pe toti ceilalti, scoala II INCURCA ! Le omoara creativitatea, le rapeste minim 4 ani din viata (de facultate) in care stau oricum la distractie. Asa ca facultatea pe post de criteriu de angajare este cea mai mare teapa pe care si-o pot lua angajatorii. Ar trebui sa se uite la SOFT SKILLS; alea se obtin in primii.ani de viata, dupa care foarte greu le mai obtii cand ai devenit adult. Nu este imoosibil, ci doar foarte greu. Facultati ? Facem 10 facultati, dar daca suntem prosti, tot prosti ramanem, doar ca vom fi prosti cu facultate. Spune asta cineva care s-a educat formal si care a facut-o bine si cu respect pentru stiinta. Am avut norocul sa-mi pot breveta 2 inventii in 3 tari si sa iau si o medalie de argint la Salonul de inventica de la Geneva. In meseria pe care o fac, am gasit necesar ca trebuie sa citesc niste teze de doctorat si apucat sa citesc aproximativ 15 teze de doctorat, toate facute la universitati din USA . Cu exceptia a 3 lucrari pe care le-am gasit ca fiind foarte bune, vreo 5 din ele mi s-au parut mediocre iar restul mi s-au parut prost gandite si prost argumentate. Am vizionat cursuri de fizica la MIT, pe Youtube, si n-am fost impresionat deloc; sunt la fel de poluate cu matematica ne-necesara ca si cursurile din Romania. Pentru cine nu stie, MIT este un fel de Harvard pentru ingineri. Oricum facultatile in Romania sunt aproape de zero ca valoare; cine se simte jignit, treaba lui, nu este in intentia mea sa jignesc. Acei romani care au rezultate foarte bune , au obtinut acele rezultate DOAR pentru ca au avut vocatie, au muncit mult, eventual au avut vreun profesor inimos si o familie care i-au sustinut. Asts nu inseamna ca SISTEMUL de educatie are vreun merit in rezultatele lor, ci doar ei insisi+ cei dragi lor. Asa ca, in experienta mea, nu exista "facultate"; exista oameni care au vocatie, din care unii fac si facultate iar altii nu, si oameni care-si pierd timpul in facultate.
      • Like 0
  • 1.Chiar dacă Beatrice se justifică cu faptul că e doar un joc de rol pentru HR , totuși jocurile de rol sunt utilizate pentru a face față realității.
    2. Indiferent că postul e de junior și nu necesită experiență asta nu înseamnă că nu trebuie să știi nimic despre domeniul contabil, care fie vorba între noi e destul de dificil.
    3. Nici o companie nu angajează juniori pentru a rămâne toată viața juniori, ei trebuie mai ales că e pe cheltuiala firmei (până capătă experiență) să evolueze pentru a întoarce prin experiența dobândită favorul firmei care la angajat când nu știa mare lucru.
    Concluzia e că în viața reală va fi angajat absolventul de ASE nu pe bază de prejudecăți ci pentru că are o bază teoretică și pe baza acesteia va evolua prin experiența care va fi căpătată la locul de munca. Nu am nimic împotriva barmanului dar nici el nici firma nu va câștiga nimic în urma angajării lui pentru că în domeniul contabil va rămâne junior neavând cunoștințele necesare iar barurile vor fi văduvite de un profesionist autentic lăsând la o parte diferența enormă de venit de la un barman profesionist la un contabil junior.
    • Like 1
  • Petru check icon
    Depinde de complexitatea jobului. Daca este o activitate de rutina si fara perspectiva dezvoltarii profesionale atunci cred ca e pacat sa blochezi viitorul unui absolvent de ASE, Daca urmeaza " să îl formezi pe viitorul coleg" atunci ai nevoie de un om cu o baza de cunostinte pe care poti cladi. Am sa va spun o poveste de pe vremea cand eram tanar IT-ist (ce vremuri si ce calculatoare): Eram in faza de programare a activitatii de contabilitate. Cand am intrebat-o pe doamna care prelucra bonurile de predare de la o sectie la alta: <<cum grupeaza bonurile pentru arhivare -dupa sectia predatoare sau dupa sectia primitoare?>>, raspunsul a fost <<dupa cea trecuta in coltul din dreapta sus>>. Probabil ca astfel de joburi au cam disparut si din contabilitate. Daca articolul s-a vrut o exemplificare pentru "omul potrivit la locul potrivit" este cam simplist si cam scnemati chiar si pentru un curs de pregatire a specialistilor HR.
    • Like 3
    • @ Petru
      Așa este, decizia poată să depindă de complexitatea job-ului. Însă în cazul expus de mine era vorba despre un scenariu ipotetic în care nu era nevoie de experiență în câmpul muncii, iar candidații ar fi fost pregătiți de la zero. Dar scopul articolului nu era să scoată în evidență acest experiment și clar nu exemplifcă "omul potrivit la locul potrivit". El are scopul de a vorbi despre oameni, despre voluntariat și despre a scoate la iveală preconcepțiile noastre legate de anumite meserii și felul în care aplicăm etichete în societate și în procesele de recrutare. Așadar are scop de conștientizare, în speranța că o să ne facă mai buni unii față de alții. Și din păcate nu mă mândresc cu faptul că mi-ar lua o viață întreagă să povestesc sutele de etichete total nejustificate auzite în procesele de recrutare, multe venite nu de la specialiștii în HR, ci de la managerii de divizii.
      • Like 1
    • @ Beatrice Galațanu
      Parerist check icon
      Totusi, ce legatura are situatia descrisa cu a fi buni unul fata de altul? Daca sunteti "buna" fata de un candidat sunteti "rea" fata de celalalt, oricare ar fi ei. E un joc in care suma "bunatatii" este nula.
      Mai mult, evaluarea unui CV oricum se va face pe baza de prejudecati, oricare ar fi ele. O evaluare reala si cat de cat obiectiva a celor doi candidati ati putea sa o faceti dupa ce ii puneti la treaba cateva luni, nu citindu-le CV-urile.
      Eu sunt curios cum evaluati eficacitatea "tehnicilor de interviu" atunci cand le validati sau nu.
      • Like 2
  • Stimată domnișoară specialist HașeR, dacă țineți cât de puțin la acel barman, vă rog să îi spuneți să își păstreze jobul. Rolurile de contabil începător (adică plimbare de hârțoage și introducere de cifre în Excel) sunt deja aproape automatizate, așa că mașinăriile vor lăsa ”profesioniștii” din acest sector foarte curând fără job.
    Băiatul ăla, dacă învață să vorbească frumos cu oamenii, să întrețină o conversație, să combine gusturile mai multor băuturi și să creeze experiențe foarte personale pentru vizitatorii barului, poate ajunge departe, inclusiv la a avea afacerea lui. Vă rog, nu îi distrugeți viitorul, că nu vrea să fie contabil începător, deci viitor șomer!
    • Like 4
    • @ Doru Șupeală
      Buna ziua, domnule Doru Șupeală. Mulțumesc că v-ați luat timp să-mi lăsați un comentariu. Pentru că amândoi avem experiență în “HașeR”, mi-ar fi plăcut să ne adresăm direct pe nume, căci în domeniu nostru tonul și felul în care ne adresăm cuiva pot crea experiențe faine. Așa cum am expus în articol (pe care sunt sigură că l-ați parcurs și înțeles așa cum l-am scris), este vorba doar despre un experiment empiric care testa percepțiile managerilor din România (peste 700) legate de anumite meserii. Vrem sau nu să admitem, de foarte multe ori candidații sunt respinși în procesele de recrutare din cauza unor bias-uri pe care le avem și care sunt voluntar sau involuntar aplicate. Aceste etichete sunt fie cultural moștenite, fie sunt pur personale (căci iată și dvs. ați pornit de la un bias și ați presupus că rolul de barman îi este atribuit unui bărbat, exprimându-vă “Băiatul ăla”). Aș sune că sunt extrem de departe de a distruge viitorul cuiva și îmi place să cred că nu ați vrut să lăsați acest comentariu cu un ton care să mă tragă injust la răspundere, căci nu ne cunoaștem personal experiența de lucru și nici cea de viață. Așa cum am scris și în articol, este vorba doar despre etichete aplicate injust și o dezbatere deschisă pe care am avut-o cu sute de manageri care au admis că ei greșesc în procesele de recrutare. Cât despre digitalizarea și automatizarea anumitor meserii, sunt câteva companii care au făcut pași uriași în acest sens. Dar în continuare există suficiente multinaționale care nu sunt la acest nivel și au nevoie de oamenii pe aceste roluri pentru că nu au procesele automatizate. Deci acest “aproape automatizate” este pentru ele destul de departe.
      • Like 2
    • @ Doru Șupeală
      Dan check icon
      Excelent raspuns..V-am dat like !! Asa este , trebuie antrenati tinerii absolventi caci altfel vor ,,ingrosa randul somerilor !
      • Like 0
    • @ Doru Șupeală
      Corect!
      • Like 0
    • @ Doru Șupeală
      Opinia mea este ca aveti o intelegere gresita asupra domeniului. Specialistii in domeniu nu isi pierd jobul, ci se transforma, daca nu stiati un finantist absolvent de pe bancile ASE ( cel putin fac de conta) stie f bine sa lucreze cu bazele de date si cu sistemele informatice. Deci ce cunostinte sunt necesare acum sunt orientate mai mult in aceasta directie. NU se mai plimba de 10 ani hartii, va spun din experienta.
      Pentru beatrice: alegerea este, fara falsa modestie, ca si in cazul unui medic rezident. Nu poti alege pe cineva cu zero experienta in ceea ce priveste cunostintele financiare. INSA de aceea exista si interviurile tehnice, eu unul i-as da o sansa si barmanului, exista posibilitatea ca acel om sa fie pasionat si sa fi invatat pe cont propriu. Insa statistic vorbind nu sunt f mari sanse. Deci repet absolventul de ASE - Contabilitate si informatica de gestiune, stie ( asta daca a facut facultatea cu simt de raspundere): sisteme contabile locale, sisteme consolidate (fuziuni, lichidari, dizolvari), sisteme contabile internationale ( dupa care se ghideaza multinationalele), sisteme informatice integrate ( ERP-uri), baze de date ( modelare), analiza financiara. Deci sunt muuulte aspecte... nu comparati cu un simplu contabil la un butic care a invatat contabilitatea din mers, nu se compara ce este la o multinationala cu un butic sau o firma micuta romaneasca.....
      • Like 0
  • Buna tuturor,
    In urma cu o saptamana, mi-am depus cv-ul pentru un post de Junior Software Engineer. Mentionez faptul ca am terminat facultatea si masterul pe Inginerie Software. Am primit raspuns de la firma cum ca nu sunt eligibil deoarece prefera persoane doar cu o singura facultate si ce nu sunt angajate in momentul de fata. Eu ce sa mai inteleg din asta?
    • Like 2
    • @ George Alexandru
      Bună, George! Sper să fie în regulă să ne tutuim. Este foarte posibil ca CV-ul tău să nu fi fost citit în detaliu de persoana care l-a parcurs. Poți să le răspunzi că profilul tău întrunește tocmai cerințele lor (prim job și facultate absolvită). Căci dacă am înțeles corect, profilul tău e fix ce caută ei.
      Sfatul meu ar fi să nu te descurajezi și să aplici mai departe. Și trimite CV-ul tău către companiile de recrutare (Lugera, Adecco, Temps etc.) care caută profiluri similare cu al tău și au roluri deschise pentru diverse companii cu care colaborează. Mult succes să găsești un rol fain!
      • Like 1
  • Cum sa recrutezi pentru o pozitie care necesita anumite skills uri (ca cele de contabil) un barman (fara nici o aluzie rauvoitoare pentru aceasta meserie). Chiar daca este vorba de contabil junior, trebuie sa ai oarece intelegere asupra activitatii, cifrelor, si o anumita responsabilitate. Poate nu intocmesti Balanta de Verificare a societatii, dar tranzactiile si munca pe care o depui fac parte din situatiile financiare ale companiei. Poate d aia nu merge asa bine pe alocuri.... au fost angajati barmani pe posturi de contabili
    • Like 4
    • @ Loki Loki
      Mulțumesc pentru comentariu. Așa cum am expus și în articol, este vorba despre un experiment despre percepții și nu o recrutare propriu-zisă. Iar în acel scenariu ipotetic, compania își asuma o persoană cu zero experiență în câmpul muncii. În urma discuțiilor cu managerii din companii care au răspuns în acest scurt experiemnet, aceștia au admis că au tendința să eticheteze persoanele care nu au făcut facultate și care vin din meserii nu foarte specializate.
      Este evident că dacă ai nevoie de cineva care să aibă niște cunoștințe minime de întocmire balanță, dai un test și verifici competențele. Just ar fi să aplici testul ambilor candidați și să le dai șanse egale, indiferent de experiența anterioară. Plus că până la etapa de angajare, ai interviuri video/telefonice sau față în față unde poți să îți dai seama care din cei doi este mai potrivit din punct de vedere tehnic și comportamental. Ideal este să nu aplicăm etichete și să pornim de la steoretipii.
      • Like 2
  • Ce-i aia ”junior contabil” / ”rol foarte junior”?? Frate, voi vorbiti limba romana sau preluati ca pelicanii vorbele altora cu google translate? Intrebarea e oricum prost pusa, ori vrei contabil incepator (la salariu minim) ori barman cu experienta - pe care degeaba-l pui contabil incepator pentru ca omul nu-ti va mai inainta in cariera si nu va voi sa se plafoneze la salariul ala minim si fara bacsisuri. Sa fim seriosi!
    • Like 2
  • Pe același principiu, pentru un post de chirug ar fi de preferat un măcelar cu experiență și nu un absolvent de facultate fără experiență, nu?
    • Like 2
    • @ Corneliu Tablan
      Bineînțeles că nu este pe același principiu și extrapolarea din comentarul dvs. nu ajută. Eu am pus în oglindă zero ani de experiență pentru un rol în care e nevoie de sarcini extrem de simple de îndeplinit (lucrul cu documente, excel etc.). Nu putem să comparăm meseria de chirurg cu cea de măcelar, căci cele două sunt extrem de diferite și necesită competențe diferite. Oricum să știți că nu este simplu să fii măcelar. E o meserie foarte căutată în anumite industrii și sunt bine plătite în străinătate. Și am exemple concrete de persoane care au lucrat în bar și ulterior au reușit în multinaționale să aibă roluri de marketing, sales și altele și să aibă performanță ok.
      • Like 1


Îți recomandăm

Dove cover

De ce au nevoie adolescenții pentru a-și dezvolta o imagine sănătoasă de sine? De mai mulți factori protectori, dintre care cel mai important este relația de încredere și apropiere cu adulții din viața lor, cu precădere părinții.

Citește mai mult

Mădălina Stănescu

„Nu ar trebui să existe business de niciun fel care să nu aibă prezență minimă în online, iar aici mă refer la website în primul rând și apoi la pagini pe rețelele de socializare. Încă mai sunt afaceri care au numai prezență pe Facebook, iar noi le spunem că nu e sănătos să-ți pui tot ce ține de identitatea și brandul tău pe o singură platformă, care, iată, acum ceva săptămâni, a picat 6 ore, nu a mai funcționat deloc”, spune Mădălina Stănescu, fondator Optimized,

Citește mai mult
text: Beatrice Galațanu / voce: Claudiu Pândaru
sound-bars icon