Am fost în Republica Moldova în timpul alegerilor. În frigul pătrunzător, mi-am dat seama de ce nu le ține oamenilor de cald gândul la proiectul european

Foto: Inquam Photos/ Pascaneanu Dragos

Pentru că avem acum niște rezultate clare privind referendumul și alegerile din Republica Moldova, aș vrea să vă povestesc un pic și cum se vede de la un om aflat la fața locului acest rezultat.

În primul rând, nu am pretenția de a fi mai mult de un observator al Moldovei, chiar dacă lucrăm cu partenerii noștri de acolo foarte de-aproape de prin 2019. Însă sunt doar un observator și aș fi vrut ca mulții experți și analiști din zilele astea de pe la noi să își toarne măcar un pic de cenușă în cap pentru că nu au văzut venind acest rezultat. De greșit, greșește toată lumea, dar mi se pare că e acest gen de autosuficiență cu care ți se adresează ție, muritorului de rând, care-i treaba, găsind explicații și schimbând macazul la nici 24 de ore. Mi-ar plăcea ca măcar „consumatorii” acestor analize să se uite mai cu atenție în gura lor.

Și eu „mi-am luat-o” parțial crezând că marea miză este doar îndeplinirea pragului de o treime prezență. Participarea publică e însă bună, indiferent de rezultat. Sunt însă câteva semne de întrebare și fenomene pe care le-am observat la Moldova în aceste zile și cred că, în ciuda faptului că m-a șocat și pe mine cât e de la limită, mă ajută să împărtășesc cu voi o realitate care e mult mai complexă decât antiteză pro versud anti-UE.

Dar să încep cu începutul. Funky Citizens a fost acreditată ca organizațe internațională care observă aceste alegeri. Eu și colegii mei am ajuns la Chișinău joi dimineață. Am comunicat organizațional ce facem aici (în colaborare cu partenerii moldoveni), mai ales pe zona de combatere a dezinformării, așa că nu o să folosesc acest spațiu pentru a relua ce puteți găsi la noi pe site.

În aceste zile, ne-am văzut cu colegi, organizații și oameni din domenii destul de diverse și nu doar din bula clasică, deși toți erau din tabăra pro-europeană. Dar ne-am văzut și cu oameni din sfera socială, ceea ce cred că a adus un pic de nuanțe. De asemenea, la aceste alegeri nu am rămas în Capitală. Am fost pe o rută lungă, în care ne-am oprit în Chișinău – Bălți – Soroca – Orhei – Chișinău. Cu ce am rămas (atenție, sunt percepții, nu am pretenția exhaustivității!):

1. E frig și neîncălzit în foarte multe locuri din Moldova. A fost și o perioadă rece și neprietenoasă, parcă o amintire a faptului că vine un curent rece din stepele estice. Dar tema asta a energiei scumpe, a faptului că Europa înseamnă gaz scump, a acuzațiilor că Maia Sandu vrea ca lumea să înghețe în case este o temă prevalentă. În vreme ce mergeam să mă văd cu o prietenă care oferă servicii de sprijin pentru bolnavii de cancer, am văzut acest afiș, care clar e un mesaj de propagandă. 

Dar, dincolo de propagandă, există o realitate trăită de foarte mulți dintre locuitori, realitatea acelui frig pătrunzător și pe care nu îl poți potoli, frigul ăla de care nu poți scăpa și care îți amintește că nu e bine. Se vede în mașinile cu lemne de la marginea Chișinăului, în clasele neîncălzite de prin orașele mai mici, dar și în îngrijorarea Doinei care îmi spunea că nu știe de unde scoate 200 de euro ca să încălzească spațiul pentru bolnavii aflați în tratament oncologic.

2. It’s the economy, stupid. Sau lipsa ei. O să mă fac foarte antipatică prin asta, dar cred că ne mințim foarte tare imaginându-ne că va merge într-o țară ca Moldova dogma cu dezvoltarea economică pe calapod occidental. Trecem peste faptul că nici prin restul Europei nu prea mai știm ce să ne facem cu calapodul occidental ca să nu ne pierdem de tot competitivitatea (aveți un pic de timp să vorbim despre domnul nostru, Draghi?). Moldova e o țară prea mică pentru provocările cu care se confruntă până și cele mult mai mari și mai bine așezate state. Și a plecat mult prea multă lume (în putere și forță de muncă) pentru a fi simplu. Sigur, cu toți lăudăm vinurile moldovenești și mi se pare foarte faină abordarea lor referitoare la cernoziomul care poate genera dezvoltare și agricultură excelentă pentru o perioadă care caută bio, eco, durabil. Însă mărimea nu ajută. Asta nu înseamnă că va trebui să o considerăm o cauză pierdută. Ca și alte cauze, eu cred că aici trebuie ca investiția să fie una prin care facem o declarație de valori. Dacă vrem (și eu cred că vrem pentru că ne ajută să vrem) ca Moldova să fie bine, va trebui să înțelegem că economia ei va trebui susținută pentru a oferi un trai decent locuitorilor săi. Nu va merge fără sprijin, și nu doar din categoria „învață omul să pescuiască”, pentru că nu are scară mare și pentru că multe țări din Europa deja i-au absorbit forța de muncă cu care poate ar fi reușit să își mai scoată cămeșa.

3. Nivelul de trai și inflația. Anii ăștia, mai ales de la invazia Ucrainei de către Rusia, au afectat foarte puternic cetățenii moldoveni, din ce observ. Chișinău mi se pare un oraș foarte scump, prin multe locuri aproape la fel de scump ca Bucureștiul, dar nu știu în ce măsură putem compara veniturile din cele două capitale. Înțeleg că venirea unui număr foarte mare de ucraineni a crescut foarte mult și nivelul chiriilor, dar, pe lângă asta, e foarte nedreaptă o mișcare demografică ce accentuează și mai mult o sărăcie care deja e cât se poate de vizibilă. A scăzut puterea de cumpărare în acești ani și pentru mulți dintre europeni sau americani, „cost of living crisis” e o realitate de care vorbește extrem de multă lume, imaginați-vă cum se așază asta peste o țară care oricum pleacă de la statutul de cea mai săracă din Europa. Și ai cărei cetățeni, plecați peste hotare, probabil au tot mai puțin disposable income pe care să îl remită acasă, la cei rămași.

4. Dezinformarea, propaganda și narativele anti-europene. Aici o să mă fac și mai antipatică. Da, e o problemă uriașă, de neînțeles pentru cei care nu o trăiesc zilnic. Ce am văzut în această perioadă e dincolo de imaginație. Nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, cei de la Watchdog.md sunt probabil cea mai bună sursă pentru a vedea cum stau lucrurile pe zona asta. După cum e o problemă și infiltrarea mult mai insidioasă a unor propagandiști plătiți din banii fugarilor susținuți de Kremlin în procesul electoral (neapărat să vă uitați la reportajul ZDG Moldova – În slujba Moscovei). Cu toate acestea, este o greșeală uriașă, dar uriașă să ne imaginăm că doar de aici vine rezultatul. Ciocnirea între două modele civilizaționale nu e nouă și cred că nu zic cuvinte mari dacă scriu că suntem într-un nou Război Rece. Aici naivitatea nu are ce căuta. Sigur că aceste tendințe sunt exacerbate de social media. Sigur că resursele sunt inegale (deși, sincer, ar fi fost ușor să nu fie atât de inegale dacă tabăra pro-democrație & libertate ar fi mers pe „put your money where your mouth is” și în loc de asistență tehnică să fi dat niște resurse pentru ca moldovenii să poată chiar susține dacă nu de la egal la egal, atunci măcar un pic mai ușor această luptă). Iar asta mă duce cu gândul la punctul următor:

5. Lipsește narațiunea care îi poate face pe oameni să viseze la Europa, la democrație, la bunăstarea dată de o lume liberă. Nu te poți poziționa doar prin opoziție cu Kremlinul sau, mai bine spus, nu mai poți face asta. Pentru că unor oameni le e frică după invazia Ucrainei să nu sperie marele urs (și în România e de găsit acest cap plecat pe care sabia nu-l taie). Mi s-a părut trist că Maia Sandu nu a participat la dezbateri electorale (pe bune, cum naiba mai crede cineva că asta funcționează, ce deștepți de consultanți scot enormitățile astea care doar aparent ajută și o mai fac și pe termen scurt?!). Cum să nu ai o comunicare pro-activă legată de câți bani europeni au intrat în țară și în ce se reflectă ei? Cum să nu fii realist în a vedea că în această perioadă proiectul european al Moldovei era cel care trebuia să genereze entuziasm, nu proiectul anti-Kremlin?

6. Alegerile corecte nu se câștigă doar în ziua alegerilor. Știu că sună stupid. Dar lecția super clară din zilele acestea pentru mine este că alegerile se câștigă aducând alături de un proiect mințile, sufletele și burțile oamenilor. Nu doar în Moldova, oriunde. Și asta nu se face într-o singură zi. Degeaba ai alegeri corecte și bine organizate dacă nu ai și proiectele sau candidații care pot duce lumea la vot. Pentru că, ghiciți ce?!, și ceilalți votează. Singurul mare avantaj al acestor alegeri bine organizate este acela că uite, la o diferență atât de mică de voturi, sper că nimeni nu va pune la îndoială corectitudinea rezultatului.

7. Aș vrea ca noi, în România, dar și prin alte locuri din Europa să nu ne uităm superior la rezultatele din Moldova sau să spunem prostii de tipul „văleu, aproape au ales calea Rusiei/ să stea cu Rusia dacă nu vor bunăstarea Europei”. Pentru că nici în restul continentului proiectul european nu mai ține de cald, foame sau visare așa cum o făcea acum câteva decenii. M-am lungit prea mult ca să pun aici o discuție despre asta, dar ar fi bine să vedem și riscurile din propria noastră ogradă și să încercăm să învățăm lecțiile care sunt de învățat din alegerile de ieri din Republica Moldova. Mai ales că avem alegeri peste o lună. Și uitați-vă la care sunt candidații noștri. Sau proiectele lor (?!).

Aseară m-am prins că va fi strâns tare scorul de pe la 9 și un pic. Nu din cauza rezultatelor parțiale, ci pentru că în secția din centrul Chișinăului în care am rămas la observat rezultatul votului, am avut parte de un microcosmos relevant pentru tabloul final. Am auzit mult „Stoianoglu” și teancul de „Nu” era comparabil cu celălalt. În centru. În capitală. De asta cred că trebuie să invităm la un pic de sobrietate apropo de pretenția ca marile orașe sau diaspora să salveze mereu direcția liberal-progresistă.

După cum cred că e prea devreme să spunem că o victorie e totuși o victorie, chiar dacă e scorul strâns. Cred că asta duce la (auto)amăgire și nu cred că vine cu ceva bun, ci cu incapacitatea de a vedea greșelile și de a învăța din ele.

Mai zic încă odată, ca să fie zis apăsat – sigur că sunt doar percepții de observator ajuns într-o lume complexă. Este însă ceea ce s-a înregistrat la mine și sper ca măcar să reușesc să vă invit la o discuție mai nuanțată despre aceste rezultate.

Nu am certitudini în legătură cu țara asta. Știu doar că ce am văzut ieri și în zilele precedente nu ar trebui să ne facă să ne uităm condescendent la moldovenii care uite, nu înțeleg care e treaba sau sunt manipulabili sau mai știu eu ce. Dimpotrivă, e o doză mare de pragmatism, poate amestecată cu un pic de frică și cu ceva ce avem toți – interes personal pentru o viață măcar un pic mai bună.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp