Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Am fost la Rogue One fără să-mi fac mari speranțe și am plecat convins că s-a născut o nouă speranță pentru „Războiul Stelelor”

E ultima zi din acest an, care pentru mine a fost unul încărcat. Atât de încărcat încât abia ieri am reușit să ajung la Rogue One. Și am zis să închei anul cu ceva care imi face plăcere: un articol pe Republica despre ultimul film Star Wars. Și o să încep cu concluzia: mi-a plăcut, în ciuda faptului că am intrat în sala de cinema oarecum sceptic.

Am intrat sceptic pentru că, da, recunosc, anteriorul episod, ”Trezirea Forței”, a fost dezamăgitor, pe toate planurile: intrigă, scenariu, personaje apărute brutal și neverosimil, altele revenite la fel de puțin credibil, în ciuda unui trecut glorios. Rogue One, dincolo de cele câteva „erori” de scenariu și montaj (pe care le admit), ne propune o poveste coerentă, corect însăilată și just condusă către „o nouă speranță”.

E filmul Star Wars care are, după mine, cel mai pregnant spirit uman. Forța este pentru prima oară „ceva” la care oamenii aspiră. De această dată, Forța nu este nici dată, nici descoperită, nici educată în regim de urgență, nici trezită brusc. De data asta este nutrită, invocată și exersată, empiric, dar cu credință. E filmul care ne rupe de puterile supranaturale ale legendarilor Jedi, iar laserul apare la final doar pentru a ne aduce aminte ce urmează. În Rogue One găsim voință umană și liberul arbitru în stare pură. E genul de film care ne arată că mulți trebuie să moară – eroic – , astfel încât eroii cu pedigree, gen Luke, să poată aspira la statutul de legendă. 

Rogue One ne arată acest lucru într-un mod credibil. E filmul care ne spune și că Rebeliunea nu era chiar lapte și miere și că unitatea opoziției vine în urma eroismului neaoș, ad-hoc al unor oameni obișnuiți. Care, da, se naște uneori exact în situații limită din nevoia de sacrificiu a omului care nu mai are ce pierde. Într-o galaxie atât de îndepărtată poți accepta faptul că o adunătură de mercenari și criminali fără Dumnezeu (pardon, Forță) înfruntă răul care i-a adus în această ipostază. Fără „nebunia” teroristei Jyn și a trupei ei multi-colore (multi-specia și multi-etnia sunt caracteristici Star Wars încă de la bun început: amintiți-vă primele secvențe din „A new hope” din barul de pe Tatooine), Luke ar fi rămas un ilustru anonim.

Și aici vă propun să ieșim din poveste și să ne întoarcem fața spre scenarist și regizor. Care, deși nu au realizat o capodoperă cinematografică, au reușit să lege povestea într-un mod care pe mine, vorba unui bun prieten, m-a fermecat. Problema – dacă este într-adevăr o problemă – vine de la „lungitul peltelei”. Am putea spune că e deja prea mult. Aș putea argumenta, în aceeași linie, și că Matrix trebuia să se oprească la primul film din serie; că „First Blood” nu avea nevoie de încă patru urmări „Rambo”. Și aș putea provoca audiența cu faptul că trilogia „Hobbit”-ului este cel puțin la fel de glorioasă ca cea a „Stăpânului Inelelor”, dacă nu chiar mai „cool” pe alocuri, deși nu s-a bucurat de același succes.

Dacă însă accepți acest compromis al „poveștii fără sfârșit” ca om din public iubitor al poveștii razboiului stelelor, vei îndragi, tacit, și acest episod. Pentru că erori de punere în scenă putem găsi și la Lucas, dacă ne propunem (eu nu îmi propun...). Repet, dacă vrei să vezi cum s-a născut o nouă speranță și cum se trezește (întârziat) Forța într-un Skywalker legendar, cu sânge regal mustind de midichlorian-i, apreciezi și povestea Jynei Erso.

Pentru că în final despre asta este vorba: despre poveste.   

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • What??? Mie mi-a placut "The force awakens" foarte mult!!!
    • Like 0
  • check icon
    Picea mea (12 ani) a fost sa-l vada si mi- spus ca a fost "mai slab decat celalalt". O cred. Filmele astea sunt din ce in ce mai "tehnologizate" si se pierde intriga. Mi-a spus ca a avut actiune dar stia si astepta la fiecare scena (predictibilitate). Mie mi-a ajuns ala de anul trecut. Desi sunt un fan inrait al sf-ului (si mi-as fi dorit niste ecranizari "fundatia" sau "lumea raului" sau "o piatra pe cer") am ajuns la concluzia ca Star Wars a ajuns de mult timp la final. Ciorba reincalzita mai merge si a doua zi...dar mai apoi....
    Hotarat lucru nu voi merge sa-l vad.
    • Like 0
    • @
      nobody check icon
      Asta a mai rămas, să masacreze "Fundaţia" :) Mai bine nu.
      • Like 0
  • raikks raikks check icon
    Probabil ca CTP va reevalua filmul dupa ce citeste ce ai scris.
    • Like 0
    • @ raikks
      Credeti?
      • Like 1


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult