Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Am fost la Rogue One fără să-mi fac mari speranțe și am plecat convins că s-a născut o nouă speranță pentru „Războiul Stelelor”

E ultima zi din acest an, care pentru mine a fost unul încărcat. Atât de încărcat încât abia ieri am reușit să ajung la Rogue One. Și am zis să închei anul cu ceva care imi face plăcere: un articol pe Republica despre ultimul film Star Wars. Și o să încep cu concluzia: mi-a plăcut, în ciuda faptului că am intrat în sala de cinema oarecum sceptic.

Am intrat sceptic pentru că, da, recunosc, anteriorul episod, ”Trezirea Forței”, a fost dezamăgitor, pe toate planurile: intrigă, scenariu, personaje apărute brutal și neverosimil, altele revenite la fel de puțin credibil, în ciuda unui trecut glorios. Rogue One, dincolo de cele câteva „erori” de scenariu și montaj (pe care le admit), ne propune o poveste coerentă, corect însăilată și just condusă către „o nouă speranță”.

E filmul Star Wars care are, după mine, cel mai pregnant spirit uman. Forța este pentru prima oară „ceva” la care oamenii aspiră. De această dată, Forța nu este nici dată, nici descoperită, nici educată în regim de urgență, nici trezită brusc. De data asta este nutrită, invocată și exersată, empiric, dar cu credință. E filmul care ne rupe de puterile supranaturale ale legendarilor Jedi, iar laserul apare la final doar pentru a ne aduce aminte ce urmează. În Rogue One găsim voință umană și liberul arbitru în stare pură. E genul de film care ne arată că mulți trebuie să moară – eroic – , astfel încât eroii cu pedigree, gen Luke, să poată aspira la statutul de legendă. 

Rogue One ne arată acest lucru într-un mod credibil. E filmul care ne spune și că Rebeliunea nu era chiar lapte și miere și că unitatea opoziției vine în urma eroismului neaoș, ad-hoc al unor oameni obișnuiți. Care, da, se naște uneori exact în situații limită din nevoia de sacrificiu a omului care nu mai are ce pierde. Într-o galaxie atât de îndepărtată poți accepta faptul că o adunătură de mercenari și criminali fără Dumnezeu (pardon, Forță) înfruntă răul care i-a adus în această ipostază. Fără „nebunia” teroristei Jyn și a trupei ei multi-colore (multi-specia și multi-etnia sunt caracteristici Star Wars încă de la bun început: amintiți-vă primele secvențe din „A new hope” din barul de pe Tatooine), Luke ar fi rămas un ilustru anonim.

Și aici vă propun să ieșim din poveste și să ne întoarcem fața spre scenarist și regizor. Care, deși nu au realizat o capodoperă cinematografică, au reușit să lege povestea într-un mod care pe mine, vorba unui bun prieten, m-a fermecat. Problema – dacă este într-adevăr o problemă – vine de la „lungitul peltelei”. Am putea spune că e deja prea mult. Aș putea argumenta, în aceeași linie, și că Matrix trebuia să se oprească la primul film din serie; că „First Blood” nu avea nevoie de încă patru urmări „Rambo”. Și aș putea provoca audiența cu faptul că trilogia „Hobbit”-ului este cel puțin la fel de glorioasă ca cea a „Stăpânului Inelelor”, dacă nu chiar mai „cool” pe alocuri, deși nu s-a bucurat de același succes.

Dacă însă accepți acest compromis al „poveștii fără sfârșit” ca om din public iubitor al poveștii razboiului stelelor, vei îndragi, tacit, și acest episod. Pentru că erori de punere în scenă putem găsi și la Lucas, dacă ne propunem (eu nu îmi propun...). Repet, dacă vrei să vezi cum s-a născut o nouă speranță și cum se trezește (întârziat) Forța într-un Skywalker legendar, cu sânge regal mustind de midichlorian-i, apreciezi și povestea Jynei Erso.

Pentru că în final despre asta este vorba: despre poveste.   

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • What??? Mie mi-a placut "The force awakens" foarte mult!!!
    • Like 0
  • check icon
    Picea mea (12 ani) a fost sa-l vada si mi- spus ca a fost "mai slab decat celalalt". O cred. Filmele astea sunt din ce in ce mai "tehnologizate" si se pierde intriga. Mi-a spus ca a avut actiune dar stia si astepta la fiecare scena (predictibilitate). Mie mi-a ajuns ala de anul trecut. Desi sunt un fan inrait al sf-ului (si mi-as fi dorit niste ecranizari "fundatia" sau "lumea raului" sau "o piatra pe cer") am ajuns la concluzia ca Star Wars a ajuns de mult timp la final. Ciorba reincalzita mai merge si a doua zi...dar mai apoi....
    Hotarat lucru nu voi merge sa-l vad.
    • Like 0
    • @
      nobody check icon
      Asta a mai rămas, să masacreze "Fundaţia" :) Mai bine nu.
      • Like 0
  • raikks raikks check icon
    Probabil ca CTP va reevalua filmul dupa ce citeste ce ai scris.
    • Like 0
    • @ raikks
      Credeti?
      • Like 1


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult