Foto: Liviu Albei/ Inquam Photos
Sunt clipe în viața noastră cărora le înțelegi valoarea și întreaga lor semnificație după ce s-au consumat. Așa mi s-a întâmplat zilele trecute.
Am fost martor la funeraliile regale în România anului 2017, care este de aproape fix șaptezeci de ani Republică. Mai miră pe cineva astfel de situații aparent paradoxale în România?
Un eveniment excepțional să-ți înmormântezi Regele după șaptezeci de ani de republicanism, așa cum, de altfel, excepțională a fost întreaga personalitate a Regelui Mihai I. Singurul între cei patru regi ai României care din prima clipă de viață era născut nepot de rege aflat în serviciu. Altfel spus, singurul între cei patru care s-a născut în purpură.
Adevăratul stat paralel a funcționat toți acești șaptezeci de ani: o republică pe care am cărat-o noi, trei generații de români, și o monarhie pe care, în același timp, a cărat-o după el, de unul singur, fără poporul lui, Regele Mihai.
Din 5 decembrie anul acesta iată că „statul paralel” și-a dat obștescul sfârșit odată cu Regele său. Ne-a rămas Republica. Și ce știm noi să facem cu ea? Ce am învățat noi în ăștia șaptezeci de ani de republică, între care 45 de ani au fost de regim dictatorial și 25 de regim tranzitoriu spre democrație?
Câteva clipe numai, fără nimeni imprejurul meu, am stat înaintea regelui Mihai I, în fața catafalcului pe care stătea întins acoperit de tricolorul regal.
Câteva clipe, numai noi doi: eu în picioare, închinându-mă și plecând capul cu adânc respect, el întins, tăcut pe veci și... maiestuos. Da, maiestuos a fost sentimentul pe care l-am resimțit privind catafalcul.
Eu, un supus umil al regatului pe care deja îl pierduse la momentul nașterii mele, el, un rege fără regat pe tot parcursul vieții mele. Doar noi doi, câteva clipe…
L-am întrebat, în gând, în fața catafalcului: Sire, ce ne facem cu Republica noastră, cu România noastră?
În timp ce preoții cântau cu tâlc versete din Evanghelia după Ioan, capitolul 21:
“14. Aceasta este, acum, a treia oară când Iisus S-a arătat ucenicilor, după ce S-a sculat din morţi.
15. Deci după ce au prânzit, a zis Iisus lui Simon-Petru: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti tu mai mult decât aceştia? El i-a răspuns: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a lui: Paşte mieluşeii Mei.
16. Iisus i-a zis iarăşi, a doua oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? El I-a zis: Da, Doamne, Tu ştii că Te iubesc. Zis-a Iisus lui: Păstoreşte oile Mele.
17. Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti? şi i-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele.
18. Adevărat, adevărat zic ţie: Dacă erai mai tânăr, te încingeai singur şi umblai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, vei întinde mâinile tale şi altul te va încinge şi te va duce unde nu voieşti.
19. Iar aceasta a zis-o, însemnând cu ce fel de moarte va preaslăvi pe Dumnezeu. Şi spunând aceasta, i-a zis: Urmează Mie.”
Mi-au venit în minte, ca și cum Regele mi-ar fi răspuns la întrebare, următoarele cuvinte:
„- Nimic fără Dumnezeu, nimic fără morală, credință și memorie nu va rezista”. Amin!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Mergem pe competență nu pe descendență.