Am lucrat cu nepalezi neconflictuali și muncitori, dar văd cum un deputat român normalizează rasismul, în timp ce românii sunt pe podium la furturi prin Europa

foto: Inquam Photos / George Călin

În urmă cu șase ani am lucrat, pentru câteva luni, ca manager într-un fast-food cu specific chinezesc, unde am avut colegi nepalezi care lucrau la bucătărie. În perioada de training, care a durat câteva săptămâni, am cunoscut un alt angajat din aceeași țară. După ce am plecat de la fast-food, am mers la câteva meciuri pe stadion împreună cu alți trei nepalezi. În plus, am păstrat legătura cu un fost coleg care a lucrat în acel fast-food timp de mai mulți ani și care, în total, a avut aproximativ zece colegi veniți în România, pentru că salariile aici, conform calculelor pe care le-am făcut împreună, erau de circa patru ori mai mari decât în țara lor.

Principala calitate a tuturor acestor oameni pe care i-am cunoscut — și la fel și a celor veniți din Sri Lanka, potrivit celor care au lucrat direct cu ei — este bunul-simț, faptul că sunt neconflictuali și își văd de treaba lor. Un alt aspect comun aproape tuturor este că trimit bani acasă.

Ei sunt aduși „la lot”, asemenea sclavilor de odinioară, și sunt nevoiți să locuiască foarte înghesuiți în case sau apartamente, uneori dormind doar pe saltele. Nu cred că sunt singurul care a auzit povești cu zece persoane ce împart trei-patru camere. (Las aici o investigație publicată anul trecut). Chiria le este asigurată și primesc și mâncare, ceea ce le permite să trimită bani acasă — un lucru absolut necesar, întrucât rolurile de gen sunt stricte. Totuși, presiunea economică a făcut ca și femeile să lucreze, dar mai ales în locuri prost plătite, cum este agricultura, sau să fie nevoite să emigreze pentru a munci în domenii precum menaj, îngrijire ori industria textilă (Pentru Nepal, și aici pentru Sri Lanka)

Nu avem statistici oficiale privind infracțiunile comise de cei veniți din Asia de Sud și de Sud-Est în România sau, în general, în Uniunea Europeană.

Am căutat însă cu ajutorul ChatGPT date oficiale despre infracțiuni comise de cetățeni români și am găsit un raport al Ministerului Justiției din Marea Britanie care arată că 7% din totalul deținuților străini sunt români, plasându-ne pe podium alături de albanezi și polonezi.

În timp ce scriam acest text, mi-am amintit de un reportaj realizat de echipa „România, te iubesc!” intitulat „România Scandinavă”. Citez din reportaj, de la minutul 27: „Patru popoare nu știu cum să reacționeze în fața unui val de infracțiuni ai căror protagoniști au cetățenie română.”

Dacă privim obiectiv acel reportaj, ar trebui să ne scadă rasismul față de asiaticii care vin la noi și să ne crească față de etnicii din țara noastră. Acești etnici sunt aici de foarte multe generații, sunt ai noștri, au crescut și au fost educați în mijlocul societății noastre, nu în afara ei. Sunt români, iar dacă există probleme cu unii dintre ei, este și vina noastră. Ne plângem pe rețelele de socializare sau prin străinătate că romii sunt „romi, nu români”. Ba da, sunt români: în acte, de exemplu, nu este trecută etnia. Personal, nu înțeleg câte generații mai trebuie să treacă până vom înțelege acest lucru. Rasismul se învață, la fel și percepția că romii ar fi diferiți de români sau faptul că sunt separați în clase distincte în școli. Apropo, acestea sunt subiecte despre care nu am văzut să vorbească nimeni în campaniile electorale de anul trecut sau de anul acesta.

Tot în reportajul celor de la „România, te iubesc!” se menționează că românii care au spart locuințe în țările scandinave au fost surprinși de lipsa măsurilor de precauție. Este relatată și o poveste - la minutul 31 - despre un român care, după ce a spart o casă, a primit de la proprietari mai multe plase cu bunuri. Un alt român din acel cartier de lux declara: „Oamenii de aici învață fără să-și dorească un lucru pe care nu l-au trăit până acum: nevoia de a se apăra de hoți, nefiind în cultura lor.”

Am discutat și cu un prieten care a locuit în Spania mulți ani, începând cu 2007. Mi-a povestit: „La un moment dat stăteam pe o bancă și a venit un român la mine. Am stat puțin de vorbă și mi-a zis: vezi geamul ăla de la etajul 1? Dacă ne urcăm pe acolo, putem intra pe geam. Ce zici, te bagi?” Apoi a adăugat: „Cred că spaniolii au început să-și pună gratii la geamuri după ce au venit românii în Spania.”

Am căutat date oficiale care să confirme această informație și am găsit statistici din 2017, conform cărora 10% din totalul străinilor aflați în închisorile din Spania erau români (și aici suntem pe podium).

Toate aceste exemple le-am adus în discuție pentru a face legătura cu rasismul deputatului AUR, Dan Tănasă.

În 2024, în Germania a izbucnit un scandal provocat de un slogan cântat de mai multe persoane pe linia melodiei „L’Amour Toujours” de Gigi D’Agostino. Sloganul era: „Deutschland den Deutschen, Ausländer raus.” Traducere în română: „Germania pentru germani, străinii afară.” Mai multe persoane care au strigat acest slogan au fost concediate la acea vreme. 

Faptul că deputatul Dan Tanasă va fi sancționat prea puțin sau chiar deloc, fie din punct de vedere instituțional (eventuale amenzi), fie de către propriul partid ori de către opinia publică, reprezintă încă un succes al tendinței inițiate în special de Călin Georgescu anul trecut: normalizarea discursului extremist. Tendință pe care, în opinia mea, fostul candidat la președinție a impus-o deja, indiferent de ceea ce se va întâmpla cu cariera sa politică de acum înainte.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp