Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Am trecut prin condiția moldoveanului la Cluj sau cum avem și noi „negrii” noștri

Cluj parc

Foto: Raul Ștef/ Inquam Photos

La 18 ani, călătorind spre Franța unde eram student, am fost dat jos din tren de către vameșii austrieci, noaptea, în câmp. Fără motiv anume. Am înțeles doar „Rumänien, nicht”.

Am cunoscut mai apoi și alte forme de discriminare, mai brute sau mai subtile. Am trecut succesiv prin condiția moldoveanului la Cluj, a slăbănogului printre musculoși, a intelectualului printre tăietori de lemne, până la celebra dar nu mai puțin adevărata „La voi, in România, aveți curent electric?” În Franța, m-am impregnat de valori precum diversitatea culturală sau echitatea de șanse. Tot acolo am protestat în stradă alături de prieteni de toate culorile împotriva Frontului Național și am simțit pe pielea mea gazele lacrimogene de la reprimarea acestor manifestații. O altă formă de discriminare...

Însă adevăratele discriminări pe care le-am observat, în afara unor fanatisme religioase sporadice, nu au fost legate de culoare sau etnie. Or fi existând și nu le-am întâlnit eu. Adevăratele discriminări, cu conotații de superioritate si ură carnală, deseori disimulate, dar și periculoase, sunt cele împotriva sărăciei, orientării sexuale, sau chiar pur și simplu a originii geografice. „Dacă fiul meu devine homosexual, îl omor”. „Dacă fiica mea se mărită cu un amărăștean din Moldova, o reneg”.

Există și celelalte, mai mici și nevinovate, dar în jurul cărora se face tămbălău mult mai mare. „Uite, chelul ăla...”, „Băi, crețule...”, „ochelaristul ăla...”, „un țăran…”. Ca să nu mai vorbim de discriminarea pe nume și prenume, cea mai uzitată. Plângeam cu năduf în copilărie atunci când vecinul preot mă striga peste gard „ce faci, băi Ceață?”. Am înțeles târziu afecțiunea din spatele acestei adresări și totala lipsă de jignire. Dar tot cu năduf mă uitam mai apoi la profesorul care mă scotea la tablă și mă numea „Ne-gură, n-ai gură, bă, nu știi nimic!”. Într-o zi mi-a venit inima la loc când mi s-a spus „Neg-ură, tu negi ura, ești tolerant”. Am fost de-a lungul timpului fericitul posesor al unui număr impresionant de porecle (China, Chinez, Thailanda, Thay, Japonezu’) – toate discriminatorii, nu-i așa? Cam astfel aveam eu ochii. Și nici nu mai știu de câte ori interlocutorul telefonic nu îmi înțelegea bine numele și mă lua cu „uitați cum stă situația, domnule Negru”. Ei, totul până aici... asta cu „domnul Negru” a depășit orice limită.

Între prieteni, toate acestea se mai iartă, însă în societate nu dă bine, nu e „political correctness”.

Specialiștii afirmă și demonstrează că orice cuvânt are un potențial jignitor și că nu trebuie folosite cuvinte care, într-o anumită conjunctură, devin ofensatoare. S-a vehiculat mult zilele acestea cum că libertatea de gândire și libertatea de exprimare ar trebui sa înceteze atunci când devin ofensatoare. Un cuvânt dintr-o limbă poate deveni cu totul altceva, posibil jignitor, în altă limbă, eventual asemănătoare fonetic (ca de exemplu, „negru”/ „negro”/ „niger”). Și s-a tot afirmat, pe bună dreptate, că atunci când alegem un cuvânt ar trebui să fim în cunoștință de cauză de faptul că utilizarea lui poate genera situații incomode.

Însă noi folosim cuvintele în context și nu putem ține cont de toate conjuncturile posibile. Autocenzura este utilă până la momentul la care ea afectează calitatea gândului în sine (exprimat sau nu). Bunăvoința gândului nu poate îngrădi libertatea gândului. Este evident că trebuie evitat limbajul trivial, dar de aici până la înfrânarea cuvintelor, cu teama permanentă de sensurile deformate pe care acestea le capătă în alte limbi, e cale lungă. Libertatea gândirii și a exprimării nu ar trebui îngrădite de potențialul interpretării, iar dacă insinuarea nu este evidentă sau măcar disimulată, ea nu poate fi dedusă a priori.

În situația mult comentată recent, eu nu am perceput nici intenție, nici disimulare în formularea „Du-te la ăla de pe bancă, la ăla negru”. Nu a strigat nimeni „Băi, negrule!”

Era acela un negru printre albi, cum e în Bronx un alb printre negri, cum e un moldovean la Cluj sau un oltean la Chișinău. Sunt de acord că se putea găsi o altă exprimare: „Du-te la ăla de pe bancă, cu geacă neagră”. Erau mulți cu geci negre, nu se putea identifica individual nimeni. Atunci ce proces de intenție sau de conștiință se poate inventa aici? Înseamnă oare că s-a terminat cu bancurile cu blonde sau cu olteni? Și ce devine Radio Erevan?

În studenție, povestind unor persoane „politiquement correctes” despre prietena mea de la acea vreme, de origine nigeriană, am zis că e „noire”. Am fost asaltat de un val de acuze de rasism pe care, în naivitatea mea, nu l-am înțeles defel. Era prietena mea, țineam la ea, țineam la diferențele dintre noi, cum să-mi treacă prin cap să o jignesc? Mi-am corectat exprimarea și am numit-o „de couleur”. Alt val de acuze. În disperare de cauză, am răbufnit „Și cum vreți să o numesc? Melanodermă?” Nu, nu aveam voie să o numesc în niciun fel. Nu există rase, nu există particularități, nu există diferențe ce necesită evidențiere. Toți suntem la fel – situație care m-a întors direct la Mircea Sântimbreanu „…Colega mea este foarte deosebită de mine. Ea are nasul, gura, părul, ochii potriviți. Din punct de vedere sufletesc ea este o fată foarte potrivită... ”.

Sensibilitatea antirasistă a devenit discriminare pozitivă, iar „political correctness” ascunde de multe ori raportarea unor „fake-discriminations”. În definitiv, persoana desemnată atât de jignitor cu „negrul ăla” comisese o abatere, era recalcitrantă și trebuia sancționată. Abaterea a trecut însă pe planul al doilea, odată ce numitul „negru” a început să țipe că a fost numit „negru”.

Și mi se pare cel puțin interesant faptul că, printre cei mai vehemenți în această chestiune s-a arătat președintele Erdogan, gardian absolut al libertăților și opozant ferm împotriva abuzurilor. În urmă cu ceva ani, SUA a avut „primul președinte de culoare din istorie”. Știrea a fost mult mediatizată și nu s-a sesizat nimeni pentru discriminare. Până la urmă, a fost Obama „negru” sau nu a fost? Și în Franța, s-a mediatizat „prima femeie de culoare la ministerul justiției” sau „prima româncă la ministerul sportului”. Fără discriminare, evident.

Însă discriminare este peste tot. În „The good, the bad and the ugly”, ca și în „Le grand blond avec une chaussure noire”… Mai aproape de noi, „Chelu’”, „Micutzu’ , „Bibanu’”, sunt tot atâtea forme de discriminare. Însă cel mai discriminat român din generația mea rămâne „Pistruiatul”.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Dacă îi spui unui negru, negru, e rasism pe faţă. Dacă-l bălăcăreşti pe un alb cum îţi vine la gură ... asta nu se pune.
    Political correctnes nu e altceva decît arta de a apuca rahatul de partea curată. Semn clar că omenirea se tâmpeşte pe zi ce trece
    • Like 5
  • Pana si Kamala Harris, in discursul in fata unei lumi intregi, s-a autointitulat "black woman", si cineva a avut the audacity sa numeasca o neagra in pozitia de VP.
    Vlajganul ala de 2m s-a comportat ca o tata, si-a ous mainile in sold si a starnit o furtuna intr-un pahar cu apa ...
    • Like 1
  • Mi-a placut articolul prin calmul si exprimarea sa "ardeleneasca" :). Initial nu am acordat importanta scandalului la care face referire articolul de mai sus pana nu am observat ca dl. CT Popescu (a carui opinii le apreciez f. mult) a scris un articol, fapt ce m-a intrigat si m-a facut sa citesc despre eveniment. Din punctul meu de vedere dl CT Popescu a gresit si ar fi extraordinar daca ar revini asupra a ceea ce a exprimat prin acel articol.
    • Like 2
  • Corina check icon
    De acord. Nu renunțăm la libertatea gândirii și a exprimării, nu hăituim un om pentru ce a spus fără rea intenție. Ori pentru ce a scris ca literatură - asta niciodată! Iar dacă a discriminat sau ofensat punctual pe cineva, acela să apeleze la justiție cum consideră. Dar nu îi iei pâinea, nu-l scoți în afara societății! Vânătoarea de cuvinte devine meserie și rampă de lansare pentru unii. Alunecăm periculos.
    • Like 2


Îți recomandăm

Komoder 1

Fotoliile smart fac masaj la degetele de la picioare, la călcâi, la gambe, la mâini, au role încălzite care fac masaj la spate, mai puternic sau mai blând, te cântăresc, îți măsoară pulsul.

Citește mai mult

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult