Am văzut Jungla TéVé, spectacolul excepțional semnat de Gigi Căciuleanu

Foto: Facebook Teatrul Dramaturgilor Români

Într-o lume în care spectacolul de teatru nemediat de ecran pare o raritate greu de găsit, maestrul Gigi Căciuleanu ne invită în sala mică de spectacol de la Teatrul Dramaturgilor Români (TDR), pe două treimi golită din cauza restricțiilor pandemiei, să ne confruntăm cu Jungla din noi, dar mai ales cu diferite ipostaze ale Junglei mediatice care ne-a acaparat aproape în totalitate viețile cu vegetația ei luxuriantă și mai ales cu fauna ei terifiantă.

În lumea cuprinsă de goana după informații, după știri, după breaking news, după orice poate crește audiența și ratingul posturilor de televiziune, a postărilor de pe Facebook, a blogurilor și a altor forme de social media, Jungla TéVé este pariul pe care Teatrul Dramaturgilor Români îl câștigă într-o perioadă în care toți ne temem, cu răsuflarea tăiată, de știrea că teatrele se închid iar.

Deși abia redeschise, teatrele bucureștene se întrec în a ne propune spectacole noi. Premiera de miercuri seara (10 februarie 2021) a reunit aproximativ 20 de spectatori care au alunecat, ca într-o junglă, pe liane flexibile, fără să știe unde se termină una și unde începe cealaltă, liane pe care doi tineri actori, un El și o Ea, un Adam și o Evă eterni mitologici și eterni prezenți, le-au aruncat ici și colo prin versurile, dansul și muzica pe care maestrul Gigi Căciuleanu le-a împletit, din nou, magistral.   

Doi dans-actori, Lari Giorgescu și Alina Petrică. Ambii tineri actori complecși, totali, care știu să te facă să treci aproape imperceptibil pragul dintre lumea cu care te-ai obișnuit până la stingerea luminilor din sală și cea suprarealistă care se dezvăluie la aprinderea primelor reflectoare.

75 de minute ai senzația că treci de la un post tv la altul fără să știi exact ce cauți într-un desiș de informații și nici la ce să te aștepți, până când ajungi în sfârșit și la Jungla TEVE, postul de televiziune care surprinde absurditatea lumii de dincolo de ecrane. Trecerea dintre un moment și altul se face aproape insesizabil, totul este o îmbinare meșteșugită de momente reale și supra-reale. Într-o lume „răs-civilizată” și tehnologizată în care toate spectacolele – de la operă la teatru – sunt invadate de ecrane, maestrul Gigi Căciuleanu reușește doar prin cuvânt, mișcare, muzică și cântec să descrie atât de sugestiv nebunia mediatică care pare că a cuprins întreaga omenire, accentuată de pandemie. Scena este a dans-actorilor și doar a lor și a luminilor care le pun în valoare măiestria. Decorurile devin și ele parte a spectacolului, parteneri de dans ai actorilor.

Așa cum ne-a obișnuit, maestrul Gigi Căciuleanu se joacă din nou; ne duce într-o lume a visului care nu se mai supune legilor pe care le cunoaștem. Gigi Căciuleanu se joacă, în primul rând, magistral cu cuvântul, precum suprarealiștii clasici: îl sucește, îl ră-sucește și reușește să dea naștere unui text poetic, oniric, care transcende imediatul și palpabilul limbajului cotidian, de cele mai multe ori anihilând orice așteptare pe care spectatorul ar putea să o aibă. Creator de text, maestrul Gigi Căciuleanu este și creator de cuvânt. Și din acest motiv, cei doi dans-actori au o sarcină extrem de grea: să transmită publicului întreaga savoare a textului creat de Gigi Căciuleanu, sarcină pe care o îndeplinesc magistral. Mai mult, la Gigi Căciuleanu, jocul de cuvinte este însoțit de jocul mișcărilor – totul într-o simbioză desăvârșită căreia îi dau viață Lari Giorgescu și Alina Petrică. Muzica originală (Adrian Nour), scenografia (Corina Boboc) și luminile contribuie și ele decisiv la aducerea în fața ochilor publicului a acestei Jungle, concretă și abstractă, reală și ireală în același timp.

Lari Giorgescu și Alina Petrică par că plutesc pe scenă, se completează unul pe celălalt, mișcarea unuia o continuă pe a celuilalt, cuvântul unuia este terminat de celălalt; trec cu o ușurință remarcabilă de la o stare la alta, de la momente de conflict sau de meditație autoreflexivă, la cele jucăușe, făcând ca întreg spectacolul să fie extrem de fluid, deși pentru actori spectacolele maestrului Gigi Căciuleanu sunt extrem de solicitante din punct de vedere fizic și mental. Spectacolul te face să îți pui întrebări, dar deseori, prin jocul de cuvinte extrem de spumos, te face și să zâmbești; poate uneori amar, pentru că în spatele unor astfel de jocuri de cuvinte se află o realitate care de multe ori a devenit fie ridicolă, fie absurdă – (i)realitatea ecranelor în am ajuns să trăim. 

Jungla TéVé nu este doar prima premieră de sală de la TDR din anul 2021, ci este o premieră pentru relația lui Gigi Căciuleanu cu scena românească, tot spectacolul fiind pregătit și realizat de la distanță, prin intermediul ecranelor – maestrul se află la Paris, rupt de sala de repetiții, din cauza pandemiei. Rezultatul este unul excepțional: un spectacol care te poartă dincolo de imediat, pe care vrei să îl revezi pentru a putea pătrunde și mai adânc în lumea diafană pe care ți-o dezvăluie. Jungla TéVé face parte din seria de spectacole pe care le poți simți și interpreta mereu în altă cheie.

Și nu în cele din urmă, într-o lume în care omul a devenit un animal cu cap, dar fără coadă, cu corp, două mâini și două picioare și un smarphone, Jungla TéVé este acel ceva prin care maestrului Gigi Căciuleanu, Lari Giorgescu și Alina Petrică, precum și Teatrul Dramaturgilor Români ne oferă șansa de a intra în contact direct cu o lume pe care mulți dintre noi nu o dorim înlocuită de jungla ecranelor.

Spectacolul Jungla TéVé de Gigi Căciuleanu, asistent Lelia Marcu-Vladu, poate fi văzut la Teatrul Dramaturgilor Români.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp